Editorial

Toți o apă și-un pământ! Viața e nedreaptă. Da, dar eu de ce să votez?

În noianul de vești rele legate de Covid, iată că apare și una bună. Deputatul Nicolae Bănicioiu a rămas fără imunitate parlamentară. DNA poate începe urmărirea penală a fostului ministru al Sănătății pentru trafic de influență și luare de mită. Să fie primit. Mă bucur dar nu-mi fac iluzii că de-acum înainte așa va fi. Bănicioiu este acuzat că, în perioada în care a fost ministru, ar fi primit șpagă de la doi oameni de afaceri cam 800.000 de euro, care înseamnă în jur de 4 milioane de lei. Surprinzător, nu? Să ne înțelegem: nu mă surprinde că ar fi luat Bănicioiu șpagă, ci că i-a fost ridicată imunitatea. Măi să fie, mi-am zis, cum de s-a întâmplat minunea? Poate pentru că se apropie alegerile? Posibil, dar puțin probabil. Poate pentru că Bănicioiu a sărit din ograda lui Ciolacu în ograda lui Ponta și majoritatea parlamentară nu a mai avut de ce să-l scoată? Mai degrabă. Oricum ar fi, cert este că Nicolae Bănicioiu a primit o „nesperată șansă” de a-și dovedi nevinovăția în justiție. Succes! O „șansă” pe care alți iluștrii colegi nu au avut-o înaintea lui. Mă gândesc la senatorul PSD Florian Bodog, și el fost ministru al Sănătății, acuzat de abuz în serviciu și fals intelectual. Și-mi vine în minte scriitorul, pianistul și etern senatorul (PNL la vremea aceea) Varujan Vosganian, acuzat de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu și complicitate la delapidare (toate comise pe când era ministru al Economiei). Dar cum de au „ratat” cei doi ocazia de a-și demonstra nevinovăția în justiție? Păi, Florian Bodog a spus, printre altele că „sunt un om integru. Am două fete care sunt studente și cărora nu le este rușine de tatăl lor” și și-a îndemnat colegii să voteze după cum le dictează conștiința. Senatorii, părinți și ei, s-au înduioșat, ca tot românul, și au votat posedați (sau deposedați?) de conștiință, că nu. Bine miruit de o colegă, Varujan Vosganian a băgat-o în plen pe aia cu „dosarul politic”, la modă printre parlamentari până să apară „Statul paralel”. Cică faptele reținute în sarcina sa reprezintă, vezi Doamne, „exclusiv decizii politice în domeniul economic”. Ce vorbești musiu?! Al naibii prozatorul, cum a întors-o el „din condei”. Și-a scăpat. Nu că l-ar fi crezut cineva.

Constituția, Art. 72 – Imunitatea parlamentară: „(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”. Și „(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului…”

Și-atunci ce-au a face votul și opinia politică din Parlament, cu faptele penale de care este acuzat un parlamentar în exercitarea mandatului de ministru? Nimic. Ridicarea sau nu a imunității nu are a face cu Constituția ci cu voința politică. Iar voința politică nu are a face cu conștiința ci cu cârdășiile politice. Este relevantă în acest sens declarația de acum un an a Viorică Dăncilă care, trădată fiind de Tăriceanu, a ieșit la declarații după o ședință a grupurilor parlamentare ale PSD, și a recunoscut în fața jurnaliștilor că a fost o greşeală protejarea preşedintelui ALDE Călin Popescu Tăriceanu, prin respingerea Senatului a cererii DNA pentru începerea urmăririi penale. Care va să zică se putea ca la Constituție, dar n-au vrut că erau în cârdășie. După ce s-a stricat cârdășia… scuze, ne pare rău, am greșit că n-am respectat Constituția. Ce să-i faci, viața e nedreaptă. Nimic nou.

Dar eu de ce să votez? Nu pe cine, căci sunt toți tot o apă și-un pământ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *