Cu îngrijorare constat că în mediul online, mai ales pe Facebook, sunt cam mulți apologeți a bolșevismului – și încă la modul agresiv. Ăștia de la AUR, Demos, sau ce mamă imbecilă nu le-a terminat educația or fi fiind, majoritatea tineri (deci n-au văzut mizeria de sub Ceaușescu, dar vomită nostalgiile de neisprăviți ale părinților sau bunicilor lor), nu au nici un pic rușine să nu facă apologia unui regim ilegitim și criminal cum a fost cel comunist.
Căci regimul comunist a fost ilegitim şi criminal. Nu pentru că a dat industrie şi blocuri din beton să ajungă la toată lumea, să fie „independentă” şi „demnă” în faţa întregii lumi, ci, pentru că tot acest surogat de „drept la viaţă” s-a făcut prin săvârşirea unor infracţiuni imprescriptibile contra păcii şi omenirii (Art. 121 CP). Prin: propagandă pentru război civil (Art. 356 CP), genocid (Art. 357 CP), tratamente neomenoase (Art. 358 CP), distrugerea valorilor culturale (Art. 360 CP), precum și prin favorizarea şi tăinuirea tuturor faptelor de mai sus (Art. 361 CP) de către toți conducătorii instituţiilor statului român dintre anii 1944 şi 1989. Ai PCR, ai Securității Statului, ai Justiţiei şamd. Toţi aceştia pot fi aduşi în faţa legii şi pot răspunde penal – o dată, pentru că faptele săvârşite sunt imprescriptibile, a doua oară, deoarece crimele împotriva umanităţii erau prevăzute de codul penal în vigoare în chiar clipa comiterii lor (Codul Carol din 1936, Codul penal al RPR din 1948, Codul penal al RSR din 1968).
Că staliniștii (putiniștii pe nou) nu consideră a fi excese natura penală şi criminală a faptelor comise între anii 1944 şi 1989, sau a celor comise în decembrie 1989 și după, cu ocazia mineriadelor ale însuși „tătucului”; Că nu reprezintă exces (și în nici un caz eșec) dezmembrarea, prin rapt şi şantaj, a României, stat independent şi suveran, prin răpirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, pregătită şi acceptată de comuniştii din România; Nici jefuirea şi distrugerea avuţiei naţionale (de stat şi particulare) în interesul ocupantului (URSS) şi al colaboraţioniştilor comunişti; Nici destructurarea regimului politic democratic din România; Nici reprimarea şi întemniţarea oponenţilor politici, economici și religioși; Nici regimul de exterminare aplicat deţinuţilor politici, exterminarea grupurilor de partizani care se refugiaseră de teroarea comunistă și luptau pentru convingerile lor, în numele Țării, în munţi, persecutarea, desfiinţarea şi spolierea unor Biserici, arestarea unor preoţi şi reprimarea credincioşilor, colectivizarea forţată, manipularea, intimidarea, hărţuirea, schingiuirea, întemniţarea şi deportarea ţăranilor care au opus rezistenţă, distrugerea valorilor culturale şi sugrumarea libertăţii de opinie prin cenzură extremă, distrugerea patrimoniului istoric şi cultural, politica demografică criminală, regimul nejusticat de mizerie extremă impus populaţiei României, reprimarea şi confiscarea criminală a Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989.
Nu. Toate acestea sunt ”câștiguri”, ”izbânzi” cărora le fac apologia acești idioți utili și complici ai bolșevismului a căror carieră o putem urmări după dâra de necazuri și sânge lăsată în urmă.
Și asta din cauza neisprăviților din Parlamentul României care refuză să treacă apologia comunismului în aceeași categorie cu cea a nazismului și fascismului”