Singura piateta a Clujului – Piata Muzeului – este sufocata de terase. Intr-un haos urbanistic, clientii se pierd intre mese, administratorii localurilor isi amplaseaza terasa la distante considerabile de bar, iar restul trecatorilor nu se pot bucura de piata. Daca in urma cu cativa ani functionau doar cateva localuri, acum sunt autorizate 11 terase in Piata Muzeului, pentru care este perceputa o chirie lunara de aproape 10.000 de euro.
Alta data cea mai frumoasa piateta a orasului, cu spatiu pietonal pentru promenade si banci pentru trecatori, acum Piata Muzeului s-a transformat intr-o mare terasa, care uneori aduce a balci. In goana pentru fiecare bucata de piatra cubica, terasele s-au extins asemenea unei panze de paianjen, astfel ca au ajuns sa acopere mult peste jumatatea spatiului pietonal. Mese si scaune de diferite culori, insa lipite unele de altele, astfel ca, de multe ori, clientii nu stiu la ce terasa se aseaza.
Acest haos urbanistic este girat de primarie, prin modul in care sunt autorizate si prin procedura de licitatie. In intreaga Piata a Muzeului, autoritatile locale au autorizat 11 terase.
Comerciantii sunt nemultumiti de modul in care sunt licitate locurile pentru terase. Cei mai suparati sunt patronii de localuri care au deschis de curand si astfel au fost nevoiti sa liciteze pentru o suprafata de terasa situata la o anumita distanta fata de bar.
Este si cazul terasei Muzeum, situata in partea stanga a pietei.
“Pe noi, ca locatie, ne deranjeaza modul in crare se scot la licitatie terasele. Tu poti participa la licitatie si in coltul celalalt, desi firesc ar fi sa ti se aloce un spatiu in fata localului. Noi avem terasa in partea cealalta a pietei, astfel ca si clientii nostri sunt de multe ori bulversati”, spune Sabina Molocea, administratorul localului.
Pe de alta parte, primaria Cluj-Napoca incaseaza lunar, din chiria celor 11 terase din Piata Muzeului, peste 42.000 de lei. In aceste conditii, municipalitatea clujeana este cea care face profitul cel mai mare din aceasta afacere. Cele 20 de terase din zonele pietonale ale orasului aduc peste 150.000 de euro in vistieria Primariei in fiecare an. Terasele de pe pietonalele din centrul istoric se inchiriaza prin licitatie publica, pornind de la 40 de lei pe metru patrat pe luna pe Eroilor si de la 34,5 lei pentru terasele din Piata Muzeului, spun reprezentantii Primariei. Cele mai mari chirii se platesc in Piata Muzeului, unde pentru un metru patrat proprietarii de localuri scot din buzunar intre 40 si 151 de lei. Recordul ii apartine firmei SC TB Turc SRL, care pentru doua terase de cate 56 de metri patrati plateste in fiecare luna aproape 17.000 de lei.
Arhitectul Szabolcs Guttman este de parere ca orasul ar avea nevoie de un spatiu mult mai generos pentru terase, insa condamna felul in care este gestionat spatiul din Piata Muzeului.
“Ceea ce stiu clar este ca proiectul initial propunea jumatate de suprafata pentru piata efectiva si jumatate pentru terase, iar acesta nu este respectat clar. Pe de alta parte, nu stiu sa existe in baza de date a primariei o strategie de ocupare a domeniului public pentru terase. Ar trebui sa se realizeze o linistire a traficului in Cluj. Ceea ce vedem in Piata Muzeului arata ca orasul cere mult mai mare suprafata de terasa decat are, cel putin de vreo zece ori, raportat la alte orase si raportat la numarul de locuitori”, spune arhitectul.
Guttmann spune ca orasul are o singura piateta si aceasta este ravnita atat de pietoni, cat si de comercianti.
“In momentul de fata, este singura piateta din prima centura de fortificatie, care a insemnat la vremea respectiva 10.000 de locuitori pentru orasul Cluj-Napoca. Acum vorbim de o jumatate de milion de locuitori si avem tot aceasta singura piateta disponibila”, spune arhitectul.
Solutia ar fi pietonalizarea Pietei Unirii, este de parere Guttmann.
“Este foarte clar ca s-ar putea rezolva in beneficiul public daca Piata Unirii, centrul istoric ar primi, pe de o parte, ceea ce a fost deja autorizat, adica pietonalizarea. Pe de alta parte, alte zone sa se lege intr-un tesut de pietonale care, fara doar si poate, ar satisface cerintele de terasa. Pana atunci, aceasta mare discrepanta intre cerinta si putinta genereaza ocuparea aproape integrala a unor zone pietonale cu terase”.