Ura și la gară! – constat că este mișto să fii muncitor cu gura în România post-Decembristă: milionar, deputat sau senator în barca oricărui partid ce s-a perindat pe la putere, prim-ministru, om de afaceri, reprezentant în te miri ce comitete și comiții a te miri ce AGA a te miri ce mogul sau patron sau agenție a statului șamd. Cel mai fain lucru este că poți să face toate cele enumerate mai sus plângând de grija zilei de mâine a amărăștenilor care-ți plătesc salariul și pe care te prefaci că-i reprezinți, în timp ce te dai jos din “jipanul patru ori patru”, scobindu-te-n dinți de icrele negre rămase de la masa ultimei tranzacții în care ți-ai negociat șpaga.
Constituţia noastră, ca orice constituţie inspirată din respectul față de om, ne asigură egalitatea. Da, vorbim despre egalitatea de tratament în faţa legii, de egalitatea în drepturi şi datorii, nu despre egalitate de IQ sau de avere. Suntem egali ca subiecţi de drept şi în calitatea noastră de cetăţeni. Numai că, în viaţa de zi cu zi, această egalitate e greu de ţinut – prin corupţie, unii cumulează mai multă egalitate. Numai prin corupție se poate ajunge la un regim de excepţie. Nu-i frumos, nu e elegant, e chiar jenant – dar să nu cumva să presupuneți că, măcar o vreme, până ajung la rutină, corupătorii simt lipsă de confort sufletesc (măcar – vorba unui prieten care-mi povestea despre cum își mituia profesorul cu bonuri de benzină pe vremea lui nea’ Ceașcă: “lua, dar cu jenă”). Despre ceilalţi, biete victime ale acestui straniu fenomen de persuasiune, ce să mai vorbim? Le vezi strigătul de revoltă (și cerere de ajutor) în vile, jipane și cererile de înscriere în Top 300 Capital…
Dar noi vom vorbi despre cazurile în care excepţiile de la egalitate trebuie create în folosul Patriei. Acestea sunt cele mai admirabile. Beneficiarii lor nu au conştiinţa stânjenită a unor privilegiaţi. Din contră, orice bonus de egalitate suplimentară le sporeşte conştiinţa propriei jertfe pentru binele naţiunii. Nu putem pune, chiar aşa, grosolan, tam-nisam, un demnitar în condiţii de egalitate efectivă cu un cetăţean ordinar. Patria n-ar mai funcţiona la parametrii ei de Patrie dacă nu s-ar crea câteva facilităţi în sistem.
PS: Înțeleg că ar cam fi cazul să intrăm în noua eră a știrilor cu unicorni ce pasc levigat și azvârlu pe sub coadă norișori pufoși care să-ncununeze turnulețe de birouri pe care se dau chirii de aproape un milion de euro pe an ca de la patron la politician (pardon, ca la investitor imobiliar). Eu mi-am pregătit microfonul și-l alăturez în poză drept dovadă. Dar mai am unul, special pentru interviurile pe care acești neterminați le merită.
