Vocea ta

Szakats Istvan, la așa-zisa dezbatere publică privind ”relocarea” copacilor de pe strada Universității: ”Ca și la Betonarea Someșului, eu unul văd aceași problemă sistemică: cea a guvernanței locale”

O radiografie dură a așa-zisei guvernări participative cu care se laudă pe toate gardurile primarul Emil Boc, a făcut-o aseară activistul clujean Szakats Istvan, la așa-zisa dezbatere publică organizată luni seara de către municipalitate cu privire la ”relocarea” copacilor de pe strada Universității, numai ca să se audă Însuși El, Maestrul și Excelența Sa, vorbind. Acestea sunt ipocriziile Primarului peDALĂ, OSĂ Boc: organizează, numai când e strâns cu voința politică la ușă de către mass media și societatea civilă , ”dezbatere”, pe care o acaparează, pervers și insidios, oratoric. Plus așa-ziși specialiști cae-i cântă-n strună toate prostiile. De exemplu invocă în comunicare ”specialiști” care zic că e foarte bine să se reloce copacii, dar să treacă canicula, să poată să fie relocați. Cică: ”Înlocuirea cu ginko biloba este foarte bună, ar fi un plus de valoare din punct de vedere peisagistic, recomand să nu se scoată copacii care sunt acum, pentru că în această săptămână vine canicula, să fie mutați peste o săptămână-două pentru a fi replantați la toamnă”, a declarat profesorul universitar Ioan Păcurar  de la USAMV Cluj-Napoca, iute consemnat de presa de chitanțier a primarului. Dacă aveau puțin bun simț, căutau CV-ul domnului profesor de la USAMV și remarcau că e specializat în soluri, nu în arboristică, chiar dacă undeva pe vremea lui Nea Ceașcă a absolvit un liceu silvic. Deci zero experiză pe ginko biloba.

Szakats Istvan despre ipocrizia așa-zisei dezbateri de aseară:

”Distinși cetățeni, rog găsiți mai jos intervenția mea la dezbaterea publică pe tema copacilor de pe Universității, încă în desfășurare.

Bună seara, mă numesc Szakáts István, și În calitate de cetățean, aș vrea să aduc în discuție o nouă temă, cea a guvernanței participative.

Pentru a avansa concluzia: mă tem că din punctul de vedere al democrației noastre locale este trist și total indiferent dacă copacii de pe Universității trăiesc sau mor, DACĂ în acest proces, azi și acum nu ne angajăm, toate părțile implicate, să îmbunătățim guvernanța locală – și pe care în acest moment, sunt nevoit să o calific mimată de la Cluj-Napoca.

Spre exemplu, modul în care domnul primar insistă să ne dea minute în șir lecții de democrație – dar între timp de fapt monopolizează timpul alocat discuției, și, confuzând rolurile de facilitator și intervenient de fapt domină auditoriul, ar putea fi considerat un abuz de putere și un act antidemocratic.

Intrând în subiect, m-am bucurat să citesc în articolul „Provocări strategice pentru orașe” apărut în 2022 în Transylvanian Review of Administrative Sciences și atribuit domnului primar Boc că „În Cluj-Napoca, municipalitatea a dezvoltat un sistem de guvernare participativă iar ceea ce face Primăria este să construiască un dialog structurat între toți actorii sociali”. cu atât mai mult cu cât, în aprecierea autorului, „Cluj-Napoca are probabil cea mai activă societate civilă din România”.

M-am întrebat care sunt acele metodologii, formate și mecanisme, asigurate de către Primăria Cluj-Napoca, prin care cetățenii participă – împreună cu Autoritata Publică – în exercitarea acelei guvernanțe participative de care scrie și vorbește domnul primar, de mai multe mandate.

Pentru că municipiul Cluj-Napoca este unul dintre cele 100 de orașe europene care și-au asumat să devină neutre climatic până în 2030, și pentru că într-un interviu acordat Euronews, domnul primar afirma: „Mai întâi cred că ar trebui să explicăm comunității de ce avem nevoie de orașe verzi. Oamenii trebuie să înțeleagă acest aspect, iar numai după putem discuta despre modalitățile de implementare a acestui proiect” – mă întreb care au fost metodologiile specifice guvernanței participative – prin care în cazul concret al reamenajării străzii Universității “a fost explicată comunității de ce avem nevoie de orașe verzi”, ca “oamenii să înțeleagă acest aspect,” și dacă deci am ajuns la faza în care “putem să începem să discutăm despre modalitățile de implementare”.

Mă mai întreb dacă nu cumva aceste discuții la care domnul primar face referire, n-ar fi trebuit să înceapă acum doi ani și jumătate, având în vedere că prima petiție „Nu tăiați teii de pe strada Universității” datează din iarna 2021 – adică de acum doi ani jumate. În acest sens, formularea “dar unde ați fost” a domnului primar mi se pare jignitoare, și pare să arate o neînțelegere gravă a proceselor comunitare, în organicitatea lor.

Deasemenea, formularea “dar iată, există un dialog” – pare să fie miopă la faptul că sporadicitatea acesteia incapacitează dezvoltarea unei relații sustenabile între actorul societal numit Administrație Publică cu actorul societal numit cetățenime. Îmi exprim speranța că acestă sporadicitate nu ascunde chiar o lipsă de voință pentru consolidarea acestei relații.

Mă întreb deci, care sunt mecanismele acelei guvernanței participative pe care o invocă domnul primar, dacă pare a fost chiar nevoie, din nou, de proteste ca această temă să ajungă, pentru comunitatea clujană, pe tapet.

În articolul deja citat, domnul primar consideră CIIC „probabil cea mai importantă unealtă în implementarea guvernanței participative” la Cluj-Napoca, dar subsemnatul, neputând a identifica, pe lângă CIIC, acea bogăție de metodologii și resurse umane specifice, prin care în lume se implementează guvernanța participativă, mă găsesc în imposibilitatea de-a putea identifica ce anume ar putea numi domnul primar guvernanță participativă la Cluj-Napoca. Simplificarea guvernanței participative la platitudini de tipul “ușă deschisă” ar putea dovedi o înțelegere limitată a conceptului.

În 2016, când cu Betonarea Someșului, am reușit să salvăm copacii de pe Someș. Acele proteste au fost un fel de management de criză și cu toate că am câștigat, a fost o experiență nu emancipatoare, ci traumatizantă. Acum simt că facem din nou management de criză – și la sfârșit vom salva sau nu copacii de pe Universității. Mă tem că indiferent de rezultat, ar putea fi, din nou, o experiență traumatizantă.

De aceea, consider că trebuie să fim suficient de înțelepți ca să ne asigurăm că peste câteva luni , la următorul proiect și deci potențială criză, nu vom reproduce din nou acest exercițiu. Și apoi din nou. Și apoi din nou.

Nu văd în ce mod acesta s-ar califica ca și guvernanță participativă.

De aceea cred că dezbaterea de azi nu este despre copaci – gen decidem, problema s-a rezolvat, totul e în regulă, putem să mergem acasă. Îmi este imposibil să fiu de acord cu domnul primar care pare să insiste că seara asta este despre 11 copaci. Mi se pare că asta ar putea fi doar o vulgarizare a temei. Ca și la Betonarea Someșului, eu unul văd aceași problemă sistemică: cea a guvernanței locale.

Pentru a produce acea guvernanță participativă care, conform textelor atribuite domnului primar chiar există la Cluj-Napoca – dar care în realitate se reduce la o declarativă „ușă deschisă” asezonată cu managementuri de criză, consider că mai avem de învățat. Mi se pare că nega acest lucru ar putea veni doar dintr-o aroganță a puterii.

Ca atare, solicit și mă aștept de la primărie să-și onoreze orizontul declarativ și recunoscând că avem de învățat, să lanseze acum o invitație largă clujenilor pentru a începe să dezvoltăm, împreună și structurat, acele cadre de co-decizionare cu care să depășim modus operandiul de acum, și să implementăm acea guvernanță participativă despre care domnul primar vorbește, dar pe care noi cetățenii cu siguranță o merităm.

Mulțumesc.”