Am trecut și în acest an cu bine de data de 30 octombrie. Incendiu, infecții intraspitalicești, dar cumva am scăpat teferi și de această comemorare grea. A trecut ce era mai greu, iar lucrurile au intrat în făgașul lor normal. Uitarea e și binefăcătoare. Doar în spitalele noastre clujene infecțiile au rămas aceleași. Aceeași a rămas mizeria și nepăsarea celor mai mulți dintre doctori, asistenți ori dintre pacienți. Dacă pacientul nostru, care este pentru cineva bunic, ori tată, ori fiu, ori frate ori mamă, ori soră, dacă pacienta Maria Ionescu, să spunem, a avut nenorocul și a trecut prin intituții medicale diferite, trei clinici, trei spitale, unde a făcut diverse investigații, a fost nițel internată și, în sfârșit, externată încă în viață, de unde a luat Maria așa-numita infecție nosocomială? Un Staphylococus Aureus de toată frumuețea?
Prea puține sunt cazurile în care lucrurilor li s-a spus pe nume, prea puține cazuri fericite în care un cetățean, fost pacient care a dobândit într-un spital clujean o infecție nosocomială a reușit să demonstreze, prin intermediul instanțelor de judecată, dreptatea sa.
Imaginați-vă doar în ce situație traumatizantă se află un pacient, și așa lovit de soartă după ce i se aplică un diagnostic crunt, care suportă cu demnitate nepăsarea și mizeria din spitale, și care mai trebuie să alerge prin toate instanțele de judecată pentru ca LEGEA să fie de partea lui.
Cine trebuie să ia partea pacientului? Cine trebuie să facă publice infecțiile nosocomiale din spitale? Sunt instituțiile de drept în măsură să se pronunțe pe marginea infecțiilor din spitale?
Oare la ce bun avem Direcții de Sănătate Publică? Cine controlează? Și pe cine?
Dar Colegiul Medicilor ce are de spus? Acea instituție care ”asigură respectarea de către medici a obligaţiilor ce le revin faţă de pacient şi de sănătatea publică”.
Înalta Curte de Casație și Justiție în apărarea unui pacient
În anul 2011, un pacient a chemat în judecată Spitalul Județean de Urgență din Bacău, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 525.000 de euro cu titlu de daune materiale și morale și acordarea cheltuielilor de judecată.
Pacientul a arătat că în urma unui accident de circulație a fost internat la Spitalul Județean de Urgență Bacău, iar în timpul internării a fost infectat cu Staphylococus Aureus, care i-a agravat suferințele și i-a pus în pericol viața, pacientul fiind transferat la alte unități spitalicești din Iași, iar apoi din străinătate, pentru a fi suspus recuperării necesare, imposibil de administrat în țară.
Din cauza infecției, tratamentele nu și-au mai produs efectul și au intervenit complicații ireversibile, pacientul nereușind până în prezent să revină la starea normală de sănătate.
Mai mult, față de capacitatea de muncă diminuată cu 80% este de prevăzut că acesta va rămâne cu un handicap toată viața.
Scurt și cuprinzător. Povestea acestui pacient este spusă în grabă și în linii mari. Iar aceasta pentru că detaliile sunt de toată groaza, țin de birocrația românească specifică, care îl înscrie pe un oarecare pacient pe un drum fără sens: de la Ana la Caiafa.
Tribunalul Cluj și pacienții infectați
Un oarecare pacient, să-i spunem Zsolt Kovacs, internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj în 2013, internat cu un diagnostic de fractură în urma unei căderi, a suportat mai multe intervenții chirurgicale și intervenții, dar în ciuda acestor tratamente, problema medicală a acestuia s-a agravat. Cauza? O contaminare cu Stafilococ Auriu (Staphylococus Aureus).
Bacteria a fost contactată în urma spitalizărilor repetate și a intervențiilor chirurgicale efectuate în seția de Ortopedie și Traumatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj, iar datorită acestei bacterii a întâmpinat probleme în vindecarea fracturii, probleme ce au continuat să se agraveze. După cele 5 intervenții chirurgicale, după toate tratamentele, Zsolt Kovacs nu poate să calce pe un picior, adică ceș operat, și foarte probabil îl va pierde.
SCJU Cluj a garantat în momentul internării și până la externare că pacientul va beneficia de o asistență medicală la cele mai ridicate standarde posibile.
Printre obiectivele pe care o unitate spitalicească trebuie în mod riguros să îl îndeplinească este asigurarea condițiilor de igienă în unitățile saniter, conform Art. 37 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:
”Orice persoană fizică sau juridică, având calitatea de angajator, este obligată să asigure fondurile și condițiile necesare pentru: aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecție, dezinsecție și deratizare periodică”.
De asemenea, conform Art. 38: ”Cetățenii români și orice altă persoană aflatăpe teritoriul României, precum și unitățile și agenții economici au obligația să se supună măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, să respecte întocmai normele de igienă și sănătate publică, să ofere informațiile solicitate și să aplice măsurile stabilite privind instituirea condițiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor și pentru promovarea sănătății individului și populației”.
În acest sens a fost adoptat și Ordinul nr 261/2007 pentru aprobarea normelor tehnice privind curățarea, dezinsecția și sterilizarea în unitățile sanitare, care reglementează în mod riguros obligațiile care revin unităților spitalicești privitor la acest aspect. Conform Art. 5 din ordinul citat:
”(1) Urmărirea și controlul programului de curățare revin personalului unității saniatre, care, conform legislației în vigoare , este responsabil cu supravegherea și controlul infecțiilor nosocomiale din unitate. (2) Programul de curîțare și dezinfecție este parte integrantă a planului propriu unității sanitare de supraveghere și control ale infecțiilor nosocomiale”.
Infecția nosocomială este infecția contractată în spital sau în alte unități sanitare cu paturi și se referă la orice boală datorată microorganismelor, boala ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic, care afectează fie bolnavul datorită internării lui în spital sau îngrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau în tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activității sale, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu în timp ce persoana respectivă se afla în spital.
Pacientul amintit nu avea această bacterie în momentul internării în Spitalul Județean de Urgență Cluj.
Este un ”cadou” pe care l-a primit cu mare dărnicie din partea acestei unități medicale.
Cum au reacționat în atare situație Direcția de Sănătate Publică Cluj? Sau Colegiul Medicilor Cluj?
Sau Institutul de Medicină Legală Cluj?
Prin nepăsare. Dar despre toate acestea, cu o altă ocazie.
Însă, până atunci, nu uitați:
Întotdeauna, dar întotdeauana, atunci când treceți pe vestita stradă a Clujului, care se numește Clinicilor, să vă opriți pentru o clipă și să vă gândiți la cei aflați dincolo de garduri și ziduri, la cei internați în spitalele morții. Iar strada Clinicilor haideți s-o redenumim. Să-i spunem, bunăoară, strada Nepăsării. Ori strada Martirilor.