În mod sec, știrea corectă este următoarea: Elveția a dominat partida cu România mai mult de 80 de minute, însă finalul duelului a fost unul dezastruos pentru gazde. Tricolorii au marcat prin Valentin Mihăilă (minutul 89 și 92), iar meciul de la Lucerna din preliminariile Euro 2024 s-a încheiat cu o remiză (2-2).
Dar după ce ai văzut prestația de cocalari tatuați a ”naționalei” României, care se împiedicau de minge (la fel ca și la meciul cu județul Kosovo), să te mulțumești cu știrea este o rușine. Puroiul acesta numit impropriu fotbal trebuie arătat și purjat. Chit că, românește, se va pune batista pe țambal, iar hoții își vor continua hoțiile. Nu e numai puroi aici, deja e cangrenă, fotbalul românesc ar trebui extirpat, indivizii care trăiesc parazitându-l ar trebui împârnăiți, sau puși să muncească pe salariul minim pe economie și să-și câștige surplusul din plus valoarea adăugată bunului joc, bunului management, din victorii și chiar și din înfrângeri – dacă au fost muncite.
Băiatul lui tăticu, Edi Iordănescu, cel mai vioi spermatozoid din ziua cu pricina, și-a revenei rapid din livizenia care-l cuprinsese timp de 89 de minute și s-a umflat imediat în pene, să țopăie a victorie, după ce a fost salvat de la dezastru de către ”noroc că balonul e rotund” și de către viteza lui Valentin Mihăilă.
Am văzut prima repriză și rămân la afirmațiile făcute și după egalul cu Kosovo (care trebuia să fie clar o victorie a județului pe care nici măcar noi nu-l recunoaștem ca stat): avem cocalari tatuați, nu fotbaliști. Fotbalul din România este pe pile, cunoștințe și relații, o fabrică de spălat bani condusă de niște borfași bine organizați. Edi Iordănescu este un neputincios, nu un selecționer, un individ fără idei și extrem de slab pregătit. Pilele și relațiile lui tac-su l-au băgat în pita nemeritată a ”naționalei”, un loc unde nu are ce căuta.
Practic, am furat o victorie elvețienilor care o meritau din plin. Prin ”victoria” aceasta nu a câștigat nimic sportul românesc, doar s-a prelungit starea de puroire și supurare a rănilor la vedere, ca la milogul din mijlocul drumului care cerșește de la bunul Dumnezeu să-i fie bine, să nu-i fie rău. Au câștigat impostorii și impostura.
Faptul că elvețienii s-au dus la culcare cu 5 minute prea devreme nu înseamnă că nu au arătat ce e aia fotbal. În meci au fost vreo 20 de minute pe repriză în care ăia nu ne dădeau mingea să ne jucăm și noi. Probabil că Iordănescu a găsit iconița lu tac’su că altfel nu se explică norocul incredibil.
De aceea este mare păcat că elvețienii nu ne-au capsat cu cinci goluri din prima repriză (ocazii au fost). Ca să nu-i mai auzim pe acesțti impostori behăind cum ”speră la calificare”. Mai ales că echipa aceasta de trântori care mimează că joacă fotbal, condusă de o nonvaloare autentică trebuia să piardă meciul cu județul Kosovo și, în mod cert, pe cel cu Elveția.
Păcălim realitatea, ca niște oieri ce suntem.
Ne bazăm pe noroc, nu pe muncă. Și asta se vede și după cum arată România azi, eșuată în ghearele unor grupuri infracționale organizate la toate nivelurile, la toate palierele.
Nu vă mai culcați pe o ureche, nu fiți falși patrioți! La barza chioară îi face Dumnezeu cuib. Faza când i-a căzut mingea în cap lui Pușcaș n-o s-o uit prea curând…
Golul 2 dat de noi poate fi considerat pleașca/norocul chior al secolului. Mingea a fost degajată la întâmplare, a căzut fix întâmplător în capul unuia de la noi care habar nu avea ce anume l-a lovit de unde i-a căzut în cap mingea, de acolo a ricoșat, tot la întâmplare, fix în piciorul altuia care măcar a pasat, relativ curat, la Mihăilă. Ăla a alergat ca la Formula 1, a șutat pe poartă (ca norocul) și a dat gol.
Edi Iordănescu cred că s-a pișat pe el de fericire.