Un medic enocrinolog trage un semnal de alarmă asupra modului în care statul român a decis că poate face economii pe spatele pacienților. Acesta susține că există medicamente foarte bune, pentru diferite efecțiuni, care pot îmbunătăți semnificativ starea pacienților, dar pentru că acestea sunt scumpe statul român a restricționat dreptul medicilor de a le prescrie în mod gratuit.
În postarea acestuia, medicul face referire la un medicament dedicat celor cu insuficiență renală, dar care statul român s-a asigurat că nu poate fi prescris decât foarte greu. Ce dacă ajută niște bolnavi dependenți de dializă? E scump, nu sunt bani pentru sănătate, trebuie plătite salarii nesimțite și pensii speciale.
„Există un medicament, Cinacalcet (Mimpara) care este foarte folositor în tratarea hiperparatiroidismului secundar, complicație endocrinologică cauzată de insuficiența renală.Poate fi folosit cu succes și în hiperparatiroidismul primar, boală endocrină.Alternativa la utilizarea Mimpara este operația.În lipsa intervenției sau a Cinacalcetului se fragezesc oasele până se rup.
Pentru că este un medicament scump statul românesc a făcut ceea ce face de obicei în cazul medicamentelor scumpe, respectiv restricționează dreptul medicilor de a-l prescrie. În cazul Mimpara, de exemplu, singurii care au voie să-l prescrie gratuit sunt medicii nefrologi, în anumite condiții restrictive, prin care statul s-a asigurat că înaintea prescrierii alte medicamente mai ieftine, dar mai puțin eficiente, nu au avut succes. Și de-abia după aia, dacă pacientul mai apucă, se poate da medicamentul bun.
Practic este o mică economie făcută pe spinarea unor amărâți care fac dializă o dată la 2 zile, ca să poată unul ca Danileț să iasă la pensie cât mai devreme.
Merită.
Deși pacienții ajung și la noi, endocrinologii, adesea trimisi de nefrolog, ca sa îi tratăm, nu le putem prescrie Cinacalcet când ar fi nevoie de el. Nu gratuit ma refer.
Statul român o interzice.
Le putem vorbi însă despre el, cum poți vorbi flămândului despre friptură.
Să nu ne miram că doctorii acestei țări emigrează. Nu tuturor le place sa vorbească flamândului despre mâncare.
Înțeleg considerațiile statului român.
Pe de o parte trebuie să repete alegătorilor că sănătatea este gratuită pentru ei. Că pentru câteva sute de lei in medie pe lună, plătite de un sfert dintre asigurați, se asigură medicină pentru toți.
Inclusiv, în ani electorali, pentru neasigurați.
Și, dacă nu e destulă medicină, e din cauză că doctorii nu se ocupa destul. Nu respectă jurământul lui Hipocrate. Nu că s-a reglementat restrictiv accesul bolnavului la medicină.
Pe de alta parte însă realitatea e realitate. Mimpara și altele sunt scumpe și nu ajung pentru toți țăranii. Că la noi nu e ca în Elveția unde toată lumea plătește 500 euro pe lună sub formă de asigurări și statul aloca 9% din PIBul lor pentru asta.
Astfel că există Mimpara pentru cei care au nevoie de Mimpara.
La noi alocarea e vreo 4% fin PIBul nostru fleoșcăit. Restul până la nivelul Elveției (sau al oricărei alte țări civilizate) merge la pensiile speciale, la lefurile sinecuriștilor pe care îi lipesc partidele de buget, la creșterile salariale ale politrucilor.
Nu la Mimpara sau alte leacuri pentru puliști.
Și pentru starea asta a ucrurilor nu e nimeni vinovat vreodată, nici premierul, nici ministrul sănătății, nici ăia care fac bugetele, nici președintele casei de sănătate.
Ăștia ciugulesc mai departe salarii uriașe, demagogesc la televizor, dau vina pe doctori când mai moare câte unu’ și, în rarele cazuri când se îmbolnăvesc, merg la Viena sa se trateze.
Chestia asta cu Mimpara este doar un exemplu (cu care m-am confruntat zilele astea, în legătură cu un pacient)”, atrage medicul atenția.
În 2018, deputatul Emanuel Ungureanu atrăgea atenția că statul român alocă pentru un bilnav dependent de dializă jumătate din suma pe care o alocă alte țări europene.