Barna Tánczos, ministrul Mediului din România, a declarat, într-un amplu interviu acordat Székelyhon.ro, că nu există o relaţie directă cauză-efect între tăierile ilegale de păduri şi apariţia urşilor uneori chiar şi în curţile şcolilor din oraşe.
În opinia sa, este greşit să spunem că “ursul ajunge până în curtea şcolii pentru că cineva taie lemne în vârful muntelui”. El consideră că marii prădători au apărut şi în aşezările umane, între altele, din cauza perturbării ordinii, liniştii şi armoniei în păduri – pe lângă exploatarea forestieră, în urma practicării motociclismului de teren în păduri, culegerea supradimensionată a fructelor de pădure şi alte activităţi omeneşti -, ceea ce este şi în detrimentul animalelor sălbatice.
Totodată, ministrul UDMR al coaliţiei de guvernare, nu s-a sfiit să aplice un bocanc în gura fostului ministru liberal al Mediului, Costel Alexe (zis şi “Tablă” – de la şpaga luată de la Sidex). Cică a fost o manevră de campanie a predecesorului său şi o exagerare afirmaţia că în România sunt tăiaţi anual 20 de milioane de metri cubi de copaci, în mod ilegal. Ilegal se taie mai puţină pădure mai ales de când nu mai sunt atât de multe furtuni în judeţele Harghita şi Covasna, după decesul “Drujbei lui Dumnezeu”, cunoscut sub numele său de mirean drept Verestoy Attila, ex-senator UDMR, trecut la cele sfinte.
A mai zis el, ministrul, multe, unele chiar lăudabile, dar ne vom opri la şmecheria ieftină de politician care nu vede nici o legătură între tăierile “ilegale” de pădure, care ar fi mai puţine în realitate şi faptul că ursul apare pe lângă casa omului că nu-l mai împuşcă nimeni şi s-a înmulţit ca prostul şi nu mai suportă zgomot de ATV.
Prin urmare, gălăgia de la drujbă, forfota TAF-ului şi uruitul de “buceagă” pe nou care se foloseşte la transportul greu al materialului lemnos (legal, sau ilegal), sunt mai “decibeloase” ca ATV-urile, motocicletele și mașinile de teren… În rest, evident, ursul este de vină. Dar, dacă nu-i convine că i s-a luat habitatul (legal sau ilegal, nu contează), de ce nu emigrează?
Ursul se plimbă prin oraşe iar “specialişti” ne spun că aşa e el, un vagabond. În schimb, adevăraţii specialişti susţin că adevărul este în bârlogul ursului şi că cei care nu au respectat regulile de convieţuire cu animalele sălbatice ar fi chiar cei care ne spun că ursului i se pare că e homeless. Aici vorbim de prostia şi făţărnicia autorităţilor responsabile cu protecţia mediului, nu de urs.
Iar în maternie de făţărnicie, udemeriştii care s-au perindat pe la Mediu (mai ales cel cu ajutorul căruia Verestoy a borbelyt pădurile Patriei), sunt adevăraţi maeştri.
Domnul Barna nu vede bârna tăierilor “legale” de pădure din cauza celor “ilegale”. Că, la noi, tăierile “legale” s-au făcuut prin forţarea şi abuzarea legilor proaste date de către politicieni ca răposatul Verestoy fix în interesul său personal şi de gaşcă. Prin urmare, el pronunţă, şmecher, şi insistă: “tăierile ilegale de pădure” nu sunt cele care au alungat ursul din pădure. Dar diminuarea arealului acestei vieţuitoare s-a făcut mai ales prin intermediul tăierilor “legale” de pădure. Prin legi date de adevărata “mafie a pădurilor”: şparlamentarii cu interese economice în exploatarea materialului forestier.
Inclusiv exploatarea prin culegerea sălbatică a hranei acestor animale: fructe de pădure, ciuperci şamd, s-a făcut tot prin legi date la limita penalului de către aceşti şparlamentari.
Vorba aceea: “Din codru rupi o rămurea, ce-i pasă procurorului că mergi la Schweighofer cu ea?”
Mai zice ministrul că a cerut ajutorul ministrului Justiţiei pentru a forma specialişti în cadrul autorităţilor penale pentru depistarea infracţiunilor forestiere. Citez: “Vorbim despre o mafie a pădurilor, însă nu vedem niciun caz pe masa tribunalelor”.
Acelei “justiţii” care, până la Borbely Laszlo, nu l-a deranjat pe Verestay Attila care a “borbelyt” pădurile din Covasna şi Hargita. Nu l-a deranjat nici pe Tánczos Barna, un puştan care s-a perindat prin diverse funcţii înalte la Bucureşti – de la şefia Administraţiei Domeniilor Statului, la secretar de stat în ministerul Agriculturii -, fiind permanent acolo unde s-au împărţit terenuri la preţuri mici, subvenţii sau fonduri europene.
De când este UDMR balamaua tuturor guvernărilor, cum au început să sune cei de la Direcția Națională Anticorupție pe la ușa liderilor UDMR, cum aceștia și-au adus aminte că au amici de nădejde de prin guvernările trecute și că nu ar fi rău să răspundă pozitiv invitației acestora la o cafea, la un dialog despre o guvernare în care nimeni nu a furat nimic şi astfel nici nu ştim cum procurorii își câștigă existența.
Până la tribunal te haleşte procurorul. Dar ca să te halească, trebuie să primească ordin. Până atunci, “la loc comanda”!
Să vă zic: Toate posturile lui Borbely au fost intens negociate de către cei de la UDMR, în special în 2004, când pentru el şi pentru Iuliu Winkler au fost înfiinţate două posturi de miniştri delegaţi: pe lângă Ministerul Transporturilor, respectiv Ministerul Industriilor şi Comerţului. Ca ministru al Mediului, Borbely a stat pe o grămadă de bani. Fondurile Romsilva, cele ale Regiei Apele Române, Fondul de Mediu şi gestionarea unei părţi a fonduilor pentru programele naţionale de investiţii în reţele de apă şi canalizare. Cum le-a gestionat, au încercat să ne spună procurorii câte ceva. Apoi s-a lăsat o tăcere asurzitoare.
Aşa că vine Barna Tánczos să ne ia de proşti şi să se creadă el deştept!
Şi, gata!