Editorial

”Spărgător de grevă”, sau ”urmașul rebel din umbră”? Pentru cine mai crede în ”Deus ex Machina”

Sabin Sărmaș este, deocamdată, singurul care vorbește contra curentului PNL din care face (încă) parte și se auto-proclamă candidatul ”dreptei” împotriva lui Emil Boc la alegerile locale. A și avut discursul prin care a cerut să fie sprijinit și cel prin care a refuzat sprijinul AUR (deși această formațiune a fost singura care s-a oferit să-l sprijine până acum).

Iată, avem candidatul împotriva lui Emil Boc – ”20 de ani sunt prea mulți”.

Care Boc nici nu credem că va mai candida, ci va avea un exit către Bruxelles, chiar dacă, ”în marea modestia sa” a declarant că Daniel Buda (”trezorierul” cu pungi de 1 leu, da rasta este altă poveste), este cel mai cel europarlamentar pe care l-a dat Clujul.

Deocamdată, Boc se mulțumește cu poziția de Raportor pe Inteligența Artificială, o calificare căpătată în anii de non-administrație publică locală și mult Urbanism de Cumetrie. De la Raportor la alte cele, geme Bruxelles-ul de sinecuri pentru orice elefant politic care vrea să se uite de el pe acolo.

Și, dintr-o dată, apare Sabin Sărmaș, cu două mici interludii care-l fac ”dizident”: locul pe lista parlamentarelor din 2020 și mutarea Cloud-ului guvernamntal la Beclean în Bistrița-Năsăud (o lovitură majoră pentru Raportorul pe IA, Emil Boc). Sărmal este vocal, deși istoria ultimilor 10 ani ni-l arată extrem de tăcut și de disciplinat.

Între 2016 – 2020 este tăcut, pentru că este pe lista de consilieri locali. Ridică mâna, disciplinat, o mica rotiță în angrenajul mașinăriei de vot a lui Emil Boc

Apoi, în 2020, a tăcut foarte frumos de pe lista PNL la Camera Deputaților. În Parlament, în trei ani a luat cuvântul de 22 de ori. Zero declarații politice. Zero proiecte de hotărâre inițiate. O singură interpelare.

Și poate ne spuneți și ce a făcut Sbin Sărmaș pentru oraș în cei 4 ani de consigliere locală și în cei 3 către 4 ani de deputăție? Am căutat, nu am găsit câte HCL a inițiat Sabin Sărmaș în calitatea sa de consilier local, dar am putea bănui că cifra cam tinde către zero.

Ar fi teoria prin care apariția lui Sărmaș este girată de către cei pentru care Emil Boc și-a atins gradul de incompetență în a mai livra afacerilor lor de cumetrie. Degeaba faci blocuri, dacă nu ai Centură metropolitan. Degeaba bagi dală, beton și asfalt în fiecare parc, dacă orașul este sufocat de ambuteiaje, mort din cauza poluării, inatractiv unor noi investiții. PUG-ul, PUZ-ul s-a cam vândut. Suntem în situația în care Funar vânduse deja tot patrimonial Orașului și a apărut Boc să vândă pământul de sub Oraș.

Acum celor care li se livra, trebuie să li se livreze mai mult, plus trebuie distrusă gașca de sinecuriști din jurul lui Boc care au început să se creadă inteligenți și de sine stătători în afaceri.

Dar asta înseamnă să schimbi un livrator TAZZ cu unul BOLT sau GLOVO. Sistemul nu se schimbă, Orașul va fi la fel de aservit altor interese decât cele ale clujenilor.

Poate vom asista la o mare ”unire” Forța Dreptei, USR, UDMR, PSD, o parte din PNL (aceea care nu e PD-L), pentru a face această înlocuire.

Dar.

Că există un dar. Ce facem cu Alin Tișe? Nu cu Dan Tarcea, el a fost mințit de la bun început, cu Alin Tișe… Chiar vrea să se retragă din administrația publică locală, chiar din politică?

Dacă da, ce facem cu ”pupilul” Câmpeanu al lui Emil Boc? Îl vedeți pe Boc lăsând 20 de ani de schelete din dulapuri și sertare la îndemâna unuia pe care nu se poate baza, abandonând fără luptă?

Noi nu – și știm ce vorbim, că am mai muncit acum 20 de ani prin zona consilierii politice.

În Teoria Orizontului de așteptare (un Google Analityca avant la lettre, inventat de mine în 1999, prin care calculam reacția de răspuns a publicului față de anumite calități ale unui personaj/produs propus, în funcție de niște logaritmi rezultați din gradul de instruire al respondenților, câștigul mediu, preferințe, loc de muncă, interacțiune socială șamd), Sărmaș, nu poate avea decât două roluri (dacă Boc este decis să-și lase un urmaș): ”spărgător de grevă” (hoț de voturi), sau ”urmașul” din umbra și certat cu Baronul, care joacă cartea opoziției interne.

Dacă aplicăm partea cu încrederea pe hecatomba de scheleți adunați în Primărie în ultimii 20 de ani, partea cu ”urmașul” cam cade.

Eu am mai jucat jocuri din acestea de cabană politică.

Dar, deși se comasează Tanda cu Manda, până nu deschide gura Emil Boc, tot ce speculăm, sun simple speculații.