Să cauți un loc de muncă în agricultură în afara țării, un job sezonier ce presupune cerințe și calificări minime, este un proces laborios, care îți poate lua zile întregi, fiindcă site-urile de profil abundă de anunțuri.
În timp ce pe aceleași site-uri, pentru locurile de muncă în agricultură oferite în țară, românilor li se pretinde o minimă calificare (sau chiar o calificare superioară), posturile fiind și mai puține, pentru munca în străinătate se cer, practic, două mâini, două picioare, plus disponibilitate de lucru. Iar posturile se oferă „fără număr”.
Muncitorii nu trebuie să cunoască limbi străine, nu trebuie să aibă bani de transport sau de cazare, trebuie doar să vrea să muncească. Mâna de lucru ieftină întinsă nu este refuzată, din câte se pare, iar lipsa de calificare și de experiență nu reprezintă motive de respingere. Muncitorilor, însă, li se cer 9-12 ore de muncă pe zi, 6-7 zile din 7, și o anumită performanță minimă în recoltarea de fructe/legume (un nr. de kg/oră), altfel sunt trimiși acasă. E o muncă grea, solicitantă fizic, cazarea înseamnă uneori un container sau o baie comună, dar românii se pot întoarce în țară, după câteva luni, cu economii de câteva mii de euro. Asta, dacă nu decid să treacă, după câteva săptămâni de contract, de pe terenurile de căpșuni pe cele de sparanghel sau de hamei, pentru a-și prelungi munca în afara țării.
Ziar de Cluj a consultat astăzi anunțurile din ultima lună, de pe mai multe site-uri pe care angajatorii postează oferte de locuri de muncă în străinătate, pentru români, în agricultură. Fiindcă sunt sute de astfel de anunțuri, publicate recent, vă prezentăm o sinteză a datelor culese din aceste anunțuri: țările care angajează români, în ce domenii ale agriculturii, ce beneficii au muncitorii și care sunt cerințele minime.
Anunțurile apar pe site-uri ca fiind postate din diverse localități ale țării. Vă oferim doar un exemplu de anunț postat din Cluj, în urmă cu 6 zile:
„Angajatori nemti cauta personal calificat si necalificat, femei, barbati, cupluri intre 18-55 de ani pentru diferite domenii: agricultura, fabrica, spatii verzi, ferme de animale, hotelier, ingrijit batrani, soferi, montat panouri solare, depozite. Salariile sunt intre 1700-1750 euro net plus ore suplimentare, se ofera cazare care poate fi gratuita sau se retine din salariu, transport organizat care poate fi gratuit sau se retine din salariu. Limba germana nu este obligatorie. Contractele se semneaza in Germania. Plecarile sunt saptamanale. Detalii la telefon.”
Internetul însă abundă de anunțuri, muncitorii români necalificați fiind foarte căutați, din câte se pare, și în această perioadă.
Țări în care se caută muncitori români în agricultură: Germania, Belgia, Franța, Anglia, Scoția, Irlanda, Grecia, Danemarca, Olanda, Spania, Suedia.
Domenii: zootehnie, pomicultură, horticultură, agricultură, cules, sortat sparanghel, fructe și legume de sezon.
Beneficii: contract de muncă, cazare (gratuită sau reținută din salariu), transport (gratuit sau reținut din salariu), asigurare medicală (în unele țări).
Câștiguri nete oferite:
Zootehnie Belgia – 1600 euro/lună.
Agicultură, zootehnie Germania – 1500-1800 euro/lună.
Agricultură, zootehnie Grecia – 1 450 euro/lună.
Horticultură Franța – 1100 euro/lună.
Agricultură Danemarca – 1500-2200 euro/lună.
Agricultură Olanda – 1200-1500 de euro.
Cerințe:
Vârsta maximă 45-58 de ani, în funcție de țară/domeniu/angajator.
Unii angajatori oferă locurile de muncă doar pentru muncitorii care se află deja în țara respectivă. Majoritatea nu au, însă, această pretenție.
La culesul de sparanghel, de exemplu, se cere experiență, dinamism și seriozitate.
Oferta de locuri de muncă în străinătate nu se rezumă însă la agricultură. Și ofertele de joburi în construcții abundă pe site-urile de profil, la fel și cele pentru îngrijire bătrâni sau pentru servicii de curățenie, manipulare marfă ș.a. În general, oferta obișnuită de locuri de muncă în străinătate a rămas neschimbată pe site-urile specializate.
În timp ce agricultura din România duce lipsă de muncitori, românii prestează munci necalificate pe terenurile agricole din alte țări. De ce statul român nu le oferă condiții similare de muncă în România, pentru ca mâna lor de lucru să contribuie la creșterea economiei naționale, este o întrebare, bineînțeles, retorică. La fel ca întrebarea legată de restricțiile de circulație și de ordonanțele militare care par a favoriza munca necalificată din străinătate, în detrimentul celei calificate, din țară.
„De ce ei au voie la muncă și noi nu?” este întrebarea pe care și-o pun românii care de o lună stau acasă.