Pentru traficul infernal din Cluj și pentru lipsa locurilor de parcare, șoferii clujeni dau vina pe dezvoltatorii imobiliari și pe municipalitate – pe dezvoltatori pentru că au construit mult prea multe blocuri între case și pe primar pentru că a autorizat construcțiile și fiindcă nu a dezvoltat infrastructura rutieră a orașului, în tandem cu noile blocuri P+XXX etaje.
Șoferii au dreptate.
Au dreptate să înjure când le sunt ridicate mașinile de pe străzile unde nu există parkinguri. Au dreptate să se enerveze, atunci când primesc amenzi de parcare în zonele unde nu sunt amenajate suficiente parcări (cum e Centrul, de pildă).
Însă, și ipocrizia e mare.
Mergeți în parkingurile din Mănăștur, în cele din Gheorgheni sau din buricul și din semi-buricul târgului și veți constata că acestea sunt – cel puțin – pe jumătate goale. În jurul lor, însă, privirea vă va fi invadată de o puzderie de mașini, parcate în buza parkingurilor, pe spațiile verzi, pe trotuare (cu predilecție), pe pistele de biciclete, la colțurile de stradă, pe trecerile de pietoni și, în general, oriunde există un loc liber, fără plată.
Majoritatea clujenilor preferă să riște o amendă piperată și/sau ridicarea mașinii, chiar și în arealurile unde există parkinguri, numai să nu plătească parcarea! Această mentalitate poate avea diferite cauze: proasta educație civică sau lipsa ei, zgârcenia crasă, lipsa reală a resurselor materiale, nesimțirea, comoditatea și altele.
Ori de câte ori se inaugurează câte-un parking (rar, oricum) sau când o parcare este transformată din gratuită în „cu plată”, cum a fost recent cazul parcării subterane de la Iulius Mall, constatăm fenomenul trist al absenteismului mașinilor, care se evaporă de unde e „pe bani”.
Prin urmare, putem concluziona că Primăria și-a făcut treaba excelent până acum, chiar dacă munca municipalității nu a fost mereu pe deplin înțeleasă – a făcut piste de biciclete disparate, inutile pentru bicicliști, dar folositoare pentru șoferii care jubilează când parchează pe covorul asfaltic roșu, cu tentă nobiliară, al acestora. Primăria a schimbat vechile borduri cu unele noi, pe care șoferii se pot cocoța cu mașinile într-o veselie! A montat stâlpișori, printre care cei mai experimentați își pot încolăci mașinile la milimetru, o satisfacție pentru orice bombardier profesionist! Municipalitatea a lăsat neamenajate unele spații verzi, pentru a nu-i induce în eroare pe șoferii care, dacă terenurile ar fi amenajate, ar putea crede că ele nu sunt de fapt locuri de parcare. Administrația locală a făcut treceri de pietoni dese, pe unele străzi din 10 în 10 metri, pentru ca mașinile să își poată odihni liniștite pe zebră toți caii putere, obosiți și puturoși, ai cazanelor vechi de 20 de ani. Primăria le-a făcut până acum șoferilor clujeni, așadar, locurile de parcare pe care aceștia și le doreau și pe care le folosesc din plin!
Dacă clujenii nu vor parkinguri, ci „adventure park”-uri urbano-rutiere, municipalitatea ar trebui să le dea în continuare șoferilor mai multe și mai înalte borduri, străzi cu multiple colțuri, proiectate în stil cubist, și piste de biciclete pentru mașini în toate cartierele!
Prin străzi avangardiste, cu mai multe colțuri, în stil Picasso-Cezanne (pe care s-ar putea parca și abandona mai multe hârburi), Clujul și-ar asuma, și-ar afirma chiar, în mod onest, adevărata identitate și realul specific local. Suntem cei care suntem și niciun parking nu ne poate adăposti sau ascunde ipocrizia!