Editorial

Soarta PDL depinde in continuare de Boc

Delegatia clujeana s-a intors de la Bucuresti cu coada taiata. Nu e vorba aici musai de infrangerea suferita de Elena Udrea, ci de cum le va afecta acest esec destinul celor 180 de delegati ce l-au urmat pe Emil Boc.

Multi dintre cei 180 de delegati au beneficiat politic de sprijin imens in carierele lor. Ii datoreaza devenirea lui Sefu’. N-au avut cum sa il refuze de aceasta data, chiar daca si ei miroseau ca Udrea va pierde.

Infrangerea de sambata i-a facut sa simta fiori la fel de reci ca cei din momentul in care Sefu’ a fost dat jos din functia de premier. La fel de reci ca in momentul in care MRU, un moment temporar de respiro, a fost rusinat de jocurile politice.

De data asta, fiorii au fost si mai reci. Ultima lor speranta de a conta in eventualitatea in care PDL ar redeveni frecventabil la guvernare printr-o alianta s-a risipit. Clujenii nu mai au usa deschisa la Blaga.

Cateva imagini si sunete imi vor ramane pe vecie in minte de la acest moment istoric in care PDL, un partid extrem de important pentru istoria ultimilor 23 de ani:

– discursul lalait si alambicat al lui Basescu. l-am privit cu toata deschiderea, mi-am inchipuit ca sunt membru PDL, pur si simplu nu ma puteam conecta la blue-tooth-ul sau moral, imi venea sa il injur de mama mereu

– latratul strident al buldogului. Daca omul acesta ar lua niste lectii de arta teatrala si de dictie, si-ar schimba radical imaginea publica.

– carisma incredibila a lui Emil Boc. I-o cunosc de la Cluj, m-a bulversat sa vad ca partidul care l-a aruncat acum un an si ceva afara din functie se ridica si il aplauda la scena deschisa. E bunul cel mai bun al PDL, mai bun ca Basescu, mai cinstit ca Videanu, mai fidel ca Blaga, mai curat ca Udrea.

– momentul penibil in care Boc ii da Elenei insigna. Un gest imagistic puternic si penibil. Boc trebuia sa se abtina, acea insigna s-a mutat de pe pieptul unui om consistent politic cureaua de sutien a unei oportuniste

– fetele sterse ale „reformatorilor” de la Macovei care n-a putut sa tina un discurs liber, pana la balonul de sapun Adita Papahagi. Daca astia o sa fie baza Miscarii Populare, ma bucur enorm. Au sanse sa ajunga mai penibili ca Aurelian Pavelescu.

Emil Boc pierde in ambele variante. Plecand, pierde un partid la care a contribuit esential. La 46 de ani, nu-i chiar comod sa te apuci de luat politica de la zero. Ramanand, pierde un segment important din propriul sau viitor, caci Blaga se va razbuna si ii va inchide usile, caci ideea lui Boc ca PDL sa incerce o impacare cu Basescu are sanse mici de izbanda. Cei mici din partid se simt jigniti: sambata dimineata erau in ochii lui Basescu niste ingeri ai tranzitiei, spre seara, o sleahta de hoti. Cei mari din partid simt ca a sosit momentul sa ii traga o cazma dupa chelie Matelotului. Nu e nimic gresit, prin acest gest, asculta tot de Basescu, cel care acum cateva saptamani le spunea ca cine are mila in politica, trebuie sa isi caute alta meserie.

Dupa cum vedeti insa, culmea, soarta PDL depinde in continuare de Boc. El poate calma partidul sau il poate rupe.

Un singur lucru nu poate face Boc. Sa se rupa de Basescu. Sa devina tata, sa nu mai ramana copil politic. Cand o va face, va deveni cu adevarat omul care va salva dreapta. Nu Basescu trebuie sa reconstruiasca dreapta, ma sperie groaznic gandul asta, ci Emil Boc.

Dar pentru asta e nevoie de un reset mental si sufletesc. Si Sefu’ ar putea incepe cu propria filiala. Unde problemele sunt cat statuia lui Iancu.

Filiala nu respira, e dominata de umbra lui Sefu’.

Consilierii locali PDL dorm in papuci, nu reactioneaza cand primarul lor este facut arsice de uselisti. Daniel Buda vorbeste cu Mediafaxul, da comunicate, vitupereaza de dupa monitor la adresa lui Ponta, dar da impresia ca nu se poate aduna. Radu Moisin e anesteziat. Haosul e la el acasa in PDL Cluj. Alin Tise se pregateste sa preia fraiele, desi nu mi-e clar daca face parte din trupa lui Blaga sau se include singur, pentru propriul sau orgoliu, in ea. Un element inedit, despre care tot partidul susoteste, este alegerea curajoasa a lui Rares Niculescu de a-l sustine pe Blaga. Cel care a contribuit esential la realegerea lui Emil Boc la Primarie i-a facut lui Boc opozitie, refuzand-o pe Udrea.

Este Rares Niculescu un tradator? De ce trebuie sa fie numiti tradatori toti cei ce aleg sa isi asume o pozitie sau cei care i se opun lui Boc? Tradator a fost si Tise cand i s-a opus lui Boc acum doi ani. Ii prefer pe cei doi la orice ora in locul corului de lingai din jurul lui Boc. PDL Cluj putea fi altfel daca erau incurajate asemenea experimente, daca robotii politici ca Radu Moisin ar fi fost lasati sa vada ca exista si alte perspective.

In politica, nimic nu e pierdut daca ai puterea sa te reinventezi. Asta a inteles Basescu mereu si e singurul lucru important pe care Emil Boc trebuie sa il retina de la Presedinte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *