În lacul Tarnița, cel din care se captează apa pe care o bem, șmecherii Clujului își fac nevoile, la propriu. Și după ce se c**ă în apă, ni se mai c**ă și în cap, pe Facebook, unde ne fac săraci, insecte, pierde-vară, nesimțiți, în mare, niște idioți fără bani, care nu au fost capabili să-și tragă cabană și ponton pe malul lacului, iar acum privesc cu jind și cu invidie cum oamenii bogați și deștepți se dau pe lac cu barca cu motor, petrec până dimineața pe pontoane și deversează rahatul produs în apă. În apa pe care o bem.
Tarnița nu este un simplu lac din județul Cluj, nu este nici măcar o simplă sursă de apă potabilă, ci reprezintă, pentru multe generații de clujeni, un loc de suflet, unde prietenii și familiile se întâlneau în weekend la un grătar, la pescuit, la o zi de naștere, de 1 Mai ș.a.m.d. Acum acest lucru nu mai este posibil, pentru că șmecherii Clujului s-au împroprietărit – iar autoritățile nu se interesează cum – pe terenurile din jurul lacului, extinzându-se cu pontoane și în zona de protecție și pe luciul lacului. În jurul proprietăților au fost construite garduri, ca să nu mai calce terenurile potentaților Clujului săracii care zeci de ani au populat în timpul liber zona.
Lacul Tarnița s-a schimbat dramatic în ultimii doi ani, dintr-o oază de natură, de liniște, de aer curat și de iarbă verde, aflată cel mai aproape de casa și de sufletul clujenilor, devenind o zonă „urbanizată sălbatic”, plină de construcții inestetice, de pontoane și de ambarcațiuni. Noii proprietari nu au ținut cont de natură, iar natura umană a transformat Tarnița într-un gunoi.
În plus, lostrițele din lac, care înoată în jurul cabanelor și a edificiilor șmecherești de aici, ne-au spus că dinspre construcții pleacă țevi care pot fi văzute la adâncimi diferite, conducte care, cel mai probabil, deversează în apa pe care o bem ape menajere, adică, spus pe românește, detergenți, rahat, urină, tot ce ar trebui să se reverse în fosele septice care în multe locuri nu există, iar unde există nu sunt întotdeauna utilizate. E mai ieftin să îți scurgi rahatul direct în lac, în loc să cumperi și să vidanjezi fosa.
Declarațiile „lostrițelor” pot fi ușor verificate, nu trebuie să le credem pe cuvânt. Consiliul Județean Cluj are în subordine Serviciul Public Județean Salvamont-Salvaspeo, care are scafandri ce pot documenta cu filmări fiecare construcție de pe malul lacului, ce deversează prin țevile care duc în apă toate zoaiele produse de nesimțiții proprietari. Autoritățile publice ar putea verifica și planurile de punere în posesie, să vedem cum s-au retrocedat terenurile de pe malurile apei, pe baza căror acte, dacă retrocedările au fost făcute pe vechile amplasamente sau pe altele. Instituțiile abilitate ale statului ar mai putea verifica și cadastrarea malurilor lacului Tarnița, care este zona de protecție în care sunt interzise construcțiile și dacă aceasta a fost încălcată. Pentru că se vede cu ochiul liber că a fost!
Cine să îi verifice însă pe proprietarii care ni se c**ă în apă? Ar avea cine, nu-i vorbă: Garda de Mediu, Primăria Gilău, Prefectura, Consiliul Județean, Compania de Apă Someș, Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa, Hidroelectrica, Căpitănia Dej. Dacă am omis pe cineva, ne cerem scuze!
În loc să își facă fiecare treaba, să se ocupe fiecare instituție de partea ei de competență, să se coordoneze și să readucă Tarnița în legalitate și în normalitatea unui lac din care cu toții bem apă, fiecare pasează responsabilitatea de la unul la altul, pentru că nimeni nu are interesul de a le desființa șmecherilor construcțiile producătoare de rahat în apa potabilă.
Senatorul Nicoară și-a tras în 2008 Hotărâre de Guvern, contrasemnată de actualul șef al PNL, Ludovic Orban, ca să se poată da în bărci cu motor în zona unde avea și cabană. De atunci, lacul Tarnița, devenit navigabil, a atras ca muștele la rahat potentații politico-financiar ai Clujului, care și-au făcut cabane și pontoane, de unde să se poată lansa liniștiți cu pițipoancele la apă. Nimeni nu a dat vreun regulament de navigare, așa că acum poate naviga pe Tarnița și Titanicul, că nu ar fi interzis. Iar unde nimic nu e interzis, totul e permis!
Creșterea numărului construcțiilor din zonă este în corelație directă că scăderea calității apei, în care există din ce în ce mai multă materie organică, adică rahat. Apa este, bineînțeles, tratată, nu ne ajunge rahatul la robinet, însă cum este să știți că beți apă potabilă în care și-au deversat anterior unii toate dejecțiile? Dacă zona nu va fi readusă la legalitate, dacă construcțiile ilegale, din zona de protecție, nu vor fi dărâmate, dacă nu vor fi desființate conductele care duc rahatul de la cabane direct în lac, dacă nu vor fi obligați proprietarii să își amenajeze și să își folosească fosele, dacă nu vor fi interzise ambarcațiunile cu motor pe lac, în curând vom ajunge să bem o apă excesiv tratată chimic, mai scumpă și… mai de rahat!
Petiția inițiată de un grup de activiști clujeni, „SOS Tarnița! Nu poluați apa pe care o bem”, semnată până acum de aproape 8 000 de cetățeni, nu a avut niciun efect. Nici demersurile susținute ale deputatului Dohotaru. Nici sesizările adresate SRI de către Partidul Ecologist, partid care le-a solicitat tuturor instituțiilor cu competențe în domeniu să își facă treaba de control și de repunere în legalitate. Nici zecile de articole din presa locală, în care situația este prezentată clar și fără echivoc, nu au avut absolut niciun efect. Șmecherii se înjură doar cu săracii pe Facebook, câinii latră, iar barca motorizată pe lac trece!
Ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, căzuse recent de acord că situația trebuie reglementată legal în așa fel încât lacul să nu mai fie navigabil. Însă moțiunea de cenzură a trecut, guvernul a căzut și probabil că Tarnița va rămâne în continuare pe lista lacurilor navigabile. Ambarcațiunile de pe lac în sine nu constituie sursa principală de poluare, însă de la ele pleacă problema, fiindcă în jurul distracției nautice s-a dezvoltat întreaga industrie a șmecheriei – cabane, pontoane, din care se deversează rahatul care scade calitatea apei.
Există soluții pentru păstrarea calității apei pe care o bem, există instituții de control, numai că la Tarnița singura lege care funcționează este cea a junglei și nimeni nu vrea să se atingă de amplasamentele ilegale ale șmecherilor care ni se c**ă în apă și în cap.
Județul Cluj e un sat fără câini, condus de un grup șmecheresc organizat, dacă s-a ajuns la un asemenea hal de nesimțire, să se dea unii în bărci până ne spurcă sursa de apă potabilă, iar instituțiile statului să nu ridice un deget, doar să paseze responsabilitatea verbal de la unul la altul!
Toată lumea știe care este realitatea, construcțiile și țevile care deversează mizerii în apa lacului sunt acolo, actele pot fi verificate, iar legea poate fi aplicată. Ar putea fi. Însă legea, când este aplicată de șmecheri pentru șmecheri, nu e pentru săraci, săracilor!