Din oras

"Situatia actuala ne face sa inchidem usa, dar ceea ce este in tine si ceea ce ai citit nu poate sa-ti ia nimeni" – Libraria Phoenix, in pericol de a se inchide!

Pentru un iubitor de carte, nimic nu e mai trist decat sa vada ca in jurul sau lumea nu mai are acest interes. Doamna Estera Magyari, o batranica cu sufletul si gandul mereu indreptat spre lectura, se teme ca libraria ei s-ar putea sa se inchida. Pentru ca lumea nu mai citeste, spune ea. Lumea nu mai cauta carte. De la patru incaperi, cat cuprindea odata, libraria Phoenix a ajuns la una singura. O camaruta in curtea cu numarul 22 de pe Bulevardul Eroilor, o curte in care putini intra si au ocazia sa le cunoasca pe cele doua surori care si-au deschis mica afacere din prea multa iubire pentru carti. 

Iubirea pentru carti – un mod de a fi in lume

A te pricepe doar la carti nu ar trebui sa fie un neajuns, ci o calitate. O calitate pe care proprietarele librariei incep sa o resimta ca fiind neglijata de cei din jurul lor. Estera Magyari si Elisabeta Pop provin dintr-o familie in care au invatat sa iubeasca lectura, iar drumul le-a adus de fiecare data tot mai aproape de carti. Din acest motiv, au si deschis in 2005 libraria Phoenix, gestionata de firma Livres Atlantis. Magazinul nu are deschidere la strada, nu e mare, insa concentreaza atata emotie si energie incat locul devine, cumva, magic. 

“Noi nu ne-am priceput la altceva decat la literatura si la istorie. Sora mea a terminat istorie-literatura, eu istorie-filozofie, asta ne-a fost la inima noastra. Acum, dupa atatia ani, recunosc ca daca deschideam un second hand sau un birt am fi putut sa fim cu bani mai inainte decat asa, insa radacinile ne-au fost aici si ne-am gandit ca astfel putem sa sarim in ajutorul civicului clujean”, marturiseste doamna Estera Magyari.

Inainte de a deschide libraria, cele doua surori, Estera Magyari si Elisabeta Pop, au lucrat in domenii care le-au permis apropierea de carti. In timp ce Elisabeta Pop a lucrat in calitate de cadru didactic, Estera Magyari, din motive de sanatate, nu a putut urma aceeasi cariera. In schimb, a urmat un curs de specialist de carte straina la Bucuresti, iar, ulterior, a avut oportunitatea de a lucra la Centrul de Librarii. Desi contractul initial era semnat pe o perioada de cinci ani, femeia a ramas acolo pentru 37 de ani, dupa care a iesit la pensie.

“De acolo am iesit in pensie si dupa aceea am lucrat la particular. Nu am avut bani ca sa deschid eu atunci. Era o problema in ’89 sa ai o carte buna, ca pana in acel moment nu au fost multe traduceri. Atunci am inceput sa traducem literatura apuseana si inca a fost cautare de carte, dar nu a fost posibilitate materiala. Acum este, dar nu se mai cauta cartea. Este foarte greu. Daca asa merge, va trebui sa punem sfarsit. Nu avem posibilitate”, spune aceasta cu glas scazut.

„E important sa mai citeasca lumea”

Libraria nu duce lipsa de carte, spune proprietara si priveste cu drag inspre rafturi. Ea se mandreste cu cartile in limba romana si maghiara cu atat mai mult cu cat in Cluj exista doar trei librarii in limba maghiara. 

”Noi pretindem ca suntem niste oameni nu care fac comert intelectual, ci care lupta pentru cultura si civilizatie. In plus avem grija sa tinem cont ca aici traim si trebuie sa traim in pace si prietenie. Cumnatul a fost Pop Ion epigramistul, sotul doamnei. Eu cred ca niciodata el n-ar fi putut sa spuna ca a fost o diferenta. Asa este si cu clientii. Este interesant ca si acum, exact ca si pe vremurile, asa spun, bune, avem tot atatia clienti romani. Avem beletristica in limba romana si maghiara, avem si carti de copii, avem filozofia lui Rudolf Steiner, care nu se gaseste la toate librariile, carti de la toate bisericile: catolica, reformata, unitariana, evanghelica. Avem carti”, spune ea. 

Lupta pe care o duce pentru a tine aceasta librarie in picioare e o lupta in favoarea lecturii. Doamnei Magyari ii pare rau ca lumea nu mai citeste, ca nu mai cumpara carti, nu mai cauta si alte lumi, prea prinsi fiind cu totii in agitatia celei in care se misca zi de zi.

”Spun ca e important sa mai citeasca lumea. Asta e important astazi, in viata asta de fuga dupa bani si pentru supravietuire: este important sa aiba omul legatura directa cu cartea. Eu nu spun asta pentru ca vand carte, ci pentru ca am convingerea ca o cultura generala fara a citi nu se poate. Cum spun unii ca acum este internet si diferite noutati in tehnologie, aceea este numai cand ai deja o baza. Este foarte bine daca vrei sa studiezi o ramura, atunci cauti si gasesti niste raspunsuri pentru intrebarile tale, dar aceea nu este cultura generala. E drept ca s-au schimbat mult valorile care sunt cautate”, considera aceasta.

Initial, libraria a avut un copartener stabilit in America, insa anul trecut acesta s-a retras tocmai din cauza ca au scazut vanzarile. In librarie au inceput sa intre tot mai putine persoane, iar din cele care intrau majoritatea spuneau ca vor reveni si nu se mai intorceau, isi aminteste doamna Magyari. 

Vanzari tot mai slabe

Aceasta a inceput recent sa urmareasca registrul de casa, sa vada care e punctul in care lucrurile au inceput sa se schimbe. Din 2012, libraria a avut tot mai putine incasari, cea mai slaba zi ajungand la 200-300 de lei. Luna decembrie, o luna candva bogata in ceea ce priveste cererea de carte, a devenit o luna cu putine vanzari.

“Altadata, luna decembrie era o luna de varf. Acum, nu putem asigura un castig real nimic. Completam noi din cand in cand, sa nu cadem foarte jos. Si eu si sora mea la pensie mai punem cate ceva sa iesim bine. Mai completam si pentru chirie. Este foarte greu. Foarte greu. Nu este niciun interes. Cand am inceput, era o cautare de carte. Dar acum este cautare de bani, de existenta, tuturor le e frica de ziua de maine, dupa cum vad, dupa cum aud ca discuta lumea”, marturiseste aceasta.

Libraria care cuprindea candva patru incaperi e redusa acum la una. Fara deschidere spre strada, fara o vitrina care sa atraga trecatorii, libraria ramane necunoscuta pentru multi, insa cele doua surori nu isi permit o chirie intr-o astfel de zona. 

“Acum suntem inghesuiti. De la patru camere am ajuns la una. Din februarie suntem asa. Nu am putut sa facem fata chiriei ridicate si aici am avut noroc ca am luat la un pret bun, dar nu este vitrina. Acum am ajuns in punctul in care doar pe noiembrie am vandut in valoare de 525 de lei. E o lovitura sub centura”, spune cu tristete doamna Estera Magyari.

O copilarie cu nasul in carti

Dezinteresul fata de carte pe care-l resimt adesea venind din partea clientilor le face pe cele doua surori sa se gandeasca la copilaria lor; la un timp in care lumea se bucura pentru papusi de carpe si in care oamenii citeau constant.  

“Ne gandim, cateodata, ca am avut o copilarie foarte fericita pentru ca ne-am multumit cu ce era. Dupa razboi, ne-am bucurat pentru papusi de carpe. Am primit o data la Craciun o papusa cu cap de portelan si tot ma gandeam: “oare n-as putea sa-i imping ochii sa vad ce are inauntru?”, ca asa ceva nu vazusem pana atunci si nici unul dintre colegii cu care eram la scoala n-a avut asa ceva. Acum vad ca discuta copiii de sapte ani despre ce fel de telefon doresc. A scazut foarte tare cititul. Pe vremea aceea, cand veneau acasa parintii, mancam, aranjam casa, dupa aceea fiecare se aseza la citit. Daca erau obositi, barem pe ziar se uitau si se citea seara inainte de culcare”, isi aminteste aceasta.

Astfel, iubirea de carti s-a nascut in sanul familiei. Ele erau trei surori, iar parintii lor citeau mult. Si acum cand se intalnesc mai recita versuri, desi sora cea mare s-a orientat inspre chimie. Dezamagirea ei este ca lumea nu mai discuta literatura cand se intalnesc, ca astfel de teme nu mai reprezinta un interes pentru cei tineri.

“Parintii mei citeau. Noi eram trei copii si ne placea poezia. Si acum cand ne intalnim mai recitam si mor de ciuda cand vad ca, daca ii intreb pe niste elevi, nu ca nu cunosc poezia sa o spuna pe de rost, dar nu pot sa enumere de la un poet cinci poezii sau trei volume. Oriunde te uiti inauntru: restaurant, birt, peste tot e plin cu tineret. Nu este adevarat ca n-ar fi posibilitate sa cumpere carte, nu mai este interes. S-au schimbat valorile. Pe vremea mea ar fi fost rusine sa te duci la o societate si sa nu poti vorbi despre muzica, despre literatura. Acum, asta nu mai este tema de discutie”, afirma proprietara librariei, cu regret.

Cele doua surori au incercat sa atraga clientii prin diverse reduceri. Au avut la un moment dat si o oferta de 1 + 1 gratis. Au crezut ca lumea se va imbulzi in librarie, insa si atunci prea putini au intrat pe usa acesteia.

“Degeaba incercam si avem bunavointa cu reduceri. Si in ziar am publicat un anunt ca cei care vin cumpara o carte si primesc doua. Eu am fost foarte bolnava in martie si in aprilie si eu i-am spus surorii mele ca “uite, acum am anuntat reducerea asta, favoarea aceasta mare, cum o sa puteti face fata?”. Am avut senzatia ca va veni un alai de oameni, ca, totusi, cumperi o carte si iei doua nu-i putin. Dar n-au fost. Eram in spital si dadeam telefon sa vad daca au impartit numere, sa nu lase prea multi inauntru pentru ca nici nu-i puteau supraveghea. Dar nu a fost cazul, din pacate. Pur si simplu nu-i inteleg”, ridica ea din umeri cu nedumerire.

Doamna Magyari se gandeste ca poate numele librariei le va aduce noroc, ca va renaste din nou ca pasarea Phoenix.

“A intrebat multa lume de ce am pus acest nume pentru ca firma este Livres Atlantis. Si le-am spus ca in ciuda greutatilor, cu toata piedica, tot se mai mentine. Nu stiu pana cand putem sa mai tragem pentru ca e foarte greu”, repeta cu tristete aceasta.

Libraria ascunsa in curtea de la numarul 22 sta cu ultimele forte pe picioare. Proprietara simte, insa, ca problema e alta. Ca lumea nu mai citeste. Asa ca dincolo de soarta pe care o va avea libraria, ea ii indeamna pe toti, cu toata caldura, sa citeasca. In cele din urma, asta e cea mai mare comoara care-i ramane fiecaruia.

“Situatia actuala ne face sa inchidem usa, dar ceea ce este in tine si ceea ce ai citit nu poate sa-ti ia nimeni. Numai asta iti infrumuseteaza viata. Pentru ca, normal, ideile frumoase iti raman si majoritatea cartilor, acolo unde sunt greutati, arata ca omul atunci cand lupta, cand invata, cand citeste si are speranta, atunci, poate sa biruie. Eu intotdeauna spun ca este imposibil sa nu ajute Dumnezeu sa fie bine si pentru noi. Ce ai acumulat din citit, asta nu ia nimeni de la tine, cu asta esti mai bogat, pentru ca bogatie nu este numai cea materiala, ci bogatia sufleteasca conteaza”, a incheiat Estera Magyari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *