PORTRET

Sim Black, sportivă de performanţă, după 25 de ani de viaţă sedentară – o poveste motivaţională de bodybuilding

Sim Black, pe numele din acte Simina Gherman, e o sportivă pentru care bodybuidingul nu înseamnă doar un stil de viață, ci o nouă viață, o transformare radicală și profundă din ceea ce a fost – o sedentară fără nicio tangență cu sportul, până la 25 de ani, la ceea ce a ajuns – o împătimită culturistă, vicecampioană națională, după numai doi ani de antrenamente.

Persoanele care ajung să facă performanţă în culturism şi fitness au, în general, un trecut sportiv în spate. Fie că se trag din atletism sau din gimnastică, au o baza pe care să clădească. Sim Black nu a avut nimic. În momentul în care a început, literalmente de la zero, avea în spate două decenii și jumătate de viaţă sedentară, fără să fi practicat vreun sport, aparent cu zero talent şi înclinaţie spre așa ceva. Cu toate acestea, a reuşit, iar povestea ei poate fi a oricărei persoane care are ambiția de a-și remodela viața, la modul pozitiv, prin sport, indiferent de vârstă și de condiția fizică:

„Am convingerea că povestea mea ar putea să-i inspire şi să-i motiveze pe cei care poate îşi doresc să facă o schimbare în acest sens, dar nu au curajul – se gândesc că nu au nici o şansă, că poate e prea târziu… Eu sunt unul dintre exemplele care arată că viaţă e plină de surprize.  Cu siguranţă, nu toată lumea se va regăsi atât de profund în acest stil de viaţă, şi cu siguranţă sunt puţini cei care îşi doresc să ajungă la performanţă, dar cred cu tărie că acest sport, într-o formă sau alta, poate avea un impact benefic asupra vieţii oricui”, afirmă culturista.

Simina Gherman, înainte să devină Sim Black

„Mă numesc Simina Gherman în acte, dar numele meu adevărat este cel de Sim Black – nume pe care îl port cu mândrie şi care mă reprezintă în totalitate. Este, aş putea spune, ca o sigla a mea personală. Sunt întrebată adesea de unde provine acest nume, majoritatea oamenilor imaginându-şi că termenul de «black» ascunde ceva sumbru, vreo parte întunecată a mea. Există într-adevăr o poveste în spatele lui, dar nu are nici pe departe o conotaţie negativă. Cu toţii cred că avem ceva, un «acel ceva», care ne motivează în viaţă, ne face să devenim mai buni, să evoluăm într-un fel sau altul. Ei bine, în cazul meu, «acel ceva» poartă numele de Black, fiind motivaţia care a stat la baza întregii mele transformări, în ceea ce sunt astăzi”, explică sportiva.

Povestea personajului Sim Black începe în anul 1986, într-un mic orăşel din nordul ţării: Baia Mare. S-a născut într-o frumoasă zi de aprilie, berbec adevărat, idealistă, cu poftă de viaţă şi entuziasm. La vârstă de 13 ani s-a mutat împreună cu familia în Cluj-Napoca, oraşul care avea să devină „acasă”. Riguroasă din fire şi pasionată de tehnologie, a decis să studieze la un liceu cu profil real (Gheorghe Şincai), considerând că matematică şi informatică sunt alegerile potrivite felului ei de a fi.

Însă, pe măsură ce se apropia momentul alegerii unei facultăţi, era tot mai convinsă că își dorește o schimbare, pe care a și făcut-o. Astfel, în anul 2010 a absolvit Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, secţia design vestimentar. Mereu s-a simțit atrasă de ideea de a produce ceva de la zero şi era convinsă că producţia vestimentară ar fi un drum cu mari satisfacţii sufletești, convingere pe care o are şi în prezent, dar care, la momentul respectiv, s-a dovedit a nu fi suficientă. Modul de gândire riguros şi exact, dobândit în anii de liceu, şi-a pus amprenta, făcând-o să nu-și găsească locul într-un mediu care presupunea creativitate şi abstracţie de la orice fel de reguli. 

În căutarea a ce anume îi lipsea, s-a decis să încerce o altă formă de exprimare, tot în domeniul artistic, şi anume teatrul. S-a înscris la diverse cursuri de actorie, dar, fiind o persoană introvertită şi fără prea mare poftă de a arată lumii ce ascunde în interior, nu a durat mult timp până când a realizat că locul ei nu era nici acolo. Cu toate că la momentul respectiv a perceput această experienţă drept un eşec, acum nu o regretă deloc, dimpotrivă: 

„Am avut şansă să mă cunosc mai bine pe mine însămi şi, de asemenea, să cunosc persoane valoroase din lumea teatrului, o lume cu totul diferită faţă de ceea ce văzusem până atunci. 

Mă aflăm, aşadar, într-un moment de cumpăna, debusolată şi neştiind încotro s-o apuc. Am decis să renunţ la planuri, să las lucrurile să vină de la sine, pas cu pas. Acela avea să fie momentul, iunie 2011, când am păşit pentru prima oară într-o sala de fitness, din dorinţa de a face ceva să mă simt mai bine în pielea mea. Complet neîncrazatoare, speriată şi fără aşteptări – cam aşa aş putea descrie ce am simţit la prima întâlnire cu locul în care aveam să-mi descopăr pasiunea vieţii.” 

După 25 de ani de viaţă sedentară, la sportul de performanţă

În anul 2011 Sim Black a păşit pentru prima dată într-o sala de sport, neavând nici cea mai mică idee legat de ce se întâmplă acolo, ce avea de făcut şi de unde să înceapă. Își doream să dea jos câteva kilograme, să încerce să se simtă mai bine în pielea ei, însă nu era convinsă că acest obiectiv putea deveni realitate:

„Tot ceea ce aveam era o inexplicabilă ambiţie de a încerca. Am ales sportul fără aşteptări, fără vreun plan în minte, şi ţin să subliniez asta, pentru că ar putea să încurajeze persoanele care şi-ar dori să facă o schimbare în viața lor, în acest sens, şi se gândesc că poate nu au nicio şansă, poate e prea târziu să te apuci de sport şi să faci performanţă la 25 de ani, fără să ai o bază pe care să clădești. Și, totuşi, eu sunt unul dintre exemplele că se poate.

Cred că a contat foarte mult faptul că, încă de la început, am avut parte de susţinerea neobosită a familiei mele – ei sunt cei care au trecut alături de mine prin toate etapele, bune şi rele, au crezut în mine şi m-au iubit necondiţionat, cu sau fără realizări şi medalii. De asemenea, am întâlnit în drumul meu persoane cu experienţă în domeniu, oameni de la care am avut multe de învăţat şi care au avut un impact decisiv în evoluţia mea. Ciprian Rotar, primul meu antrenor, este cel care mi-a pus bazele acestui sport, cel care m-a învăţat totul de la zero, cu calm şi răbdare, făcându-mă în acelaşi timp să văd partea frumoasă a antrenamentelor, şi mai puţin cea grea (care poate fi copleşitoare pentru un începător). 

În scurt timp au început să apară şi rezultatele, nu ceva spectaculos, dar suficient cât să mă motiveze să merg mai departe cu entuziasm. Simţeam că am găsit ceva ce mi se potrivește şi, spre surprinderea tuturor, păream a fi şi bună. O adevărată surpriză pentru toţi, începând cu mine. Nu fusesem niciodată o persoană activă şi nu practicasem niciun sport până atunci. Nu m-aş fi aşteptat niciodată să fiu compatibilă cu o astfel de activitate şi, totuşi, s-a întâmplat. 

Primul moment în care a început să încolţească în mintea mea ideea de a face mai mult, respectiv de a concura, a fost după aproximativ un an de muncă constantă, dar care nu mai avea la bază niciun obiectiv anume, pentru că cel de a slăbi câteva kilograme îl atinsesem de mult. Ideea de a concura nu mi-a aparținut. Nu eram suficient de încrezătoare în mine la momentul respectiv şi nu credeam că aş putea intră vreodată într-o competiţie, cu sportivi care poate fac asta de o viaţă. Pentru această idee şi pentru susţinerea permanentă trebuie să-i mulţumesc bunei mele prietene Hilda Tersanszki, a cărei opinie a avut greutate, fiind o sportivă cu mulţi ani de experienţă în spate. Încurajările ei constante m-au făcut să-mi doresc să încerc.”

Pasul următor pentru Sim Black a fost stabilirea unui plan concret. Pentru că nu știa ce presupune o competiţie, a decis că e momentul să se antreneze cu cineva care a mai concurat anterior. Pentru o scurtă perioada de timp a colaborat cu Diana Vrabie, persoană care a devenit din antrenoarea sa, parteneră de antrenament şi prietenă:

„Alături de ea am reuşit să simt puţin din «gustul» muncii în echipa şi ce înseamnă cu adevărat să te antrenezi cu un partener. Nici până atunci, nici ulterior, nu am mai avut vreun partener alături de care să simt că evoluez, eu fiind genul de persoană care funcţionează mai bine şi mai eficient de una singură. Mă bucur aşadar că am avut şansa să trăiesc şi o astfel de experienţă, necesară în parcursul unui bodybuilder, iar pentru asta trebuie să-i mulţumesc Dianei.”

Viața la București, alături de câțiva dintre cei mai valoroși culturiști ai României

La sfârşitul anului 2012, Sim Black și-a făcut bagajele şi s-a mutat în Capitală. A fost o decizie spontană şi totul s-a întâmplat foarte rapid:

„Pasiunea mea pentru sport creştea pe zi ce trece şi totuşi nu mă simţeam pregătită şi încrezătoare în forţele proprii. Îmi doream să fac totul că la carte, să devin tot mai bună şi să văd cât de departe pot ajunge. Pentru asta, trebuia să învăţ de la cei mai buni în domeniu. În Bucureşti am avut şansă să trăiesc alături de câţiva dintre cei mai valoroşi culturişti ai României. M-am antrenat cu ei, am învăţat de la ei, mi-am petrecut timpul liber cu ei. 

Practic, am avut ocazia să văd ce înseamnă viaţa de sportiv de performanţă (în bodybuilding şi fitness), cu toate aspectele ei. O viaţă spartană, aş putea zice. Adesea, cu multe renunţări, frustrări şi însingurare. O viaţă incompatibilă cu socializarea, atâta timp cât nu ai un anturaj cu preocupări similare, care să te înţeleagă. O viaţă totuşi frumoasă, neînţeleasă de cei ce privesc din exterior, dar cu mari satisfacţii pentru cei care o gustă – şi mă declar cu mândrie a fi unul dintre ei! E ca o adicţie sportul acesta, multă lume, care nu îl practică, nu înțelege de ce ai face atâtea sacrificii pentru o medalie, dar când eşti acolo, odată ce îi prinzi gustul, nu mai vrei să renunți!

În cei doi ani petrecuţi la Bucureşti l-am avut că antrenor pe Dragoş Popescu – un cunoscut şi valoros nume al culturismului românesc. Lui trebuie să-i mulţumesc, pe lângă faptul că mi-a împărtăşit tainele acestui sport, şi pentru că mi-a lăsat libertatea de a mă dezvoltă liber. Mi-a arătat ce înseamnă un antrenor care se adaptează la nevoile sportivului, şi nu invers. A fost un antrenor care m-a ghidat din umbră pe drumul cel bun, fără rigiditate, fără reguli, lăsându-mi libertatea de a face lucrurile în felul meu, aşa cum simțeam. 

Un alt personaj care a avut impact în evoluţia mea sportivă a fost domnul profesor Dănuţ Enuţă – arbitru internaţional de culturism şi fitness, cu mulţi ani de experienţă în domeniu. Sub îndrumarea lui am învăţat ce înseamnă pozarea şi prezentarea pe scenă, mai pe înţelesul tuturor: ceea ce ai de făcut exact în momentul concursului.”

2013 a fost anul în care Sim Black a participat la câteva competiţii pe plan naţional. A obținut titlul de vicecampioană naţională la categoria sa, dar nu consideră această realizare drept un succes cu care să se mândrească:

„De fapt, competiția e cu tine însuți, acesta e scopul, să devii mai bun decât erai anterior. Sunt mândră însă de tot ce am învăţat în aceşti ani, de progresul constant pe care l-am avut, atât că sportiv, cât şi că om. Sunt mândră de persoana care am devenit, în urmă acestor experienţe!”

Gain without pain!

Cea mai cunoscută deviză în culturism este ”No pain, no gain!”, dar Sim Black intenționează să infirme această convingere, la modul practic, prin exemplul personal:

„Mult timp în viaţă am aplicat ideea asta, «no pain, no gain!» Încă de dinainte să fac sport aveam ideea asta fixă că pentru orice succes trebuie să plăteşti un anumit preţ şi când m-am apucat de sport eram ferm convinsă că cheia succesului, sau rezultatele mele vor fi direct proporționale cu cantitatea de suferință pe care voi fi capabilă să o suport. Și a fost complet neproductiv, am fost dezamăgită. Șocul a fost în momentul în care mi-am dat seama că rezultatele nu au fost pe măsura efortului, nici pe departe, și mi-am dorit foarte mult să înțeleg ce am greșit, pentru că am făcut totul ca la carte. Nu înțelegeam de ce nu am avut rezultate vizibile în oglindă și atunci am decis să îmi iau o pauză de la concurat, să fac un pas în spate, să analizez lucrurile din altă perspectivă.”

Acesta a fost momentul în care sportiva a decis să se întoarcă la Cluj, iar de atunci practică bodybuildingul fără restricții, așa cum „simte”, cu scopul de a elimina ”pain”-ul din ecuație:

„Voiam să văd ce se întâmplă, să trec în cealaltă extremă, pentru că, din experiența mea am constatat că am avut progrese mult mai vizibile în momentul în care am renunțat la restricțiile mentale, fizice, și am practicat acest sport pur și simplu din plăcere.

Eu sunt adepta antrenamentelor cu greutăți, axate pe dezvoltarea masei musculare. Sportul acesta, pe lângă multă muncă, are la bază și partea științifică, pe care trebuie să o cunoști ca să ai rezultate: cunoștințe de nutriție, de suplimentație (care e esențială), și cunoștințe de anatomie, bineînțeles. Unul dintre marile secrete este să îți cunoști corpul, și asta se întâmplă în timp – înveți să îți cunoști reacțiile, cum reacționează corpul la diverși stimuli.

Nu toți reacționăm la fel și, din acest motiv, e foarte important să simți. Eu la început mă antrenam mecanic, ca un roboțel, eram perfecționistă, încercam să fac totul ca la carte și am progresat, dar progresul real și vizibil a apărut în momentul în care am început să îmi ascult corpul și să mă antrenez așa cum simt. Asta fac de un an și jumătate, fără termene limită, fără presiune competițională, fără nici un fel de stres, și am constatat că fizicul meu cooperează mai bine cu mine atunci când îi ofer ceea ce îmi cere.”

 

„Mă antrenez la Gimmy, e cea mai bună sală din Cluj”

După ce a încercat diferite săli din Cluj, acum Sim Black se antrenează la Gimmy, unde merge deja de un an de zile, pentru că sala îi oferă toate condițiile necesare pentru a practica acest sport, la nivel de performanță:

„Am rămas clientul lor, deja de un an de zile. O consider cea mai bună sală din Cluj, echipamentul e pe două niveluri, nu stai niciodată la coadă la aparate, e foarte aerisit, ai oxigen, iar acesta e un aspect foarte important în antrenament. Efectiv ai spațiu să te desfășori, sala e pe gustul meu, adecvată nevoilor mele! Eu nu sunt adepta improvizațiilor la antrenament, îmi place să am la dispoziție tot ce trebuie ca să mă pot desfășura fără riscuri, iar la Gimmy am tot ce e nevoie!”

Sim Black poate fi văzută în sală 6 zile din 7. Se antrenează din greu, pentru că sportul acesta reprezintă pasiunea vieții sale:

„Mi-a oferit viața din care nu vreau să plec în vacanță! Îmi place atât de mult ceea ce fac în viața de zi cu zi! Bodybuildingul mi-a dat cea mai mare împlinire de până acum, în asta mă regăsesc total!”

Bodybuildingul, un sport care te clădește din interior spre exterior

De-a lungul călătoriei sale, Sim Black a învăţat că bodybuildingul este un sport care te clădeşte din interior spre exterior:

„Adesea oamenii văd doar rezultatele exterioare, schimbările ce se petrec la nivel fizic – care nu sunt puţin lucru, într-adevăr! Toţi practicanţii acestui sport au o relaţie specială cu ceea ce se întâmplă în oglindă. Şi e normal. În definitiv, e reflecţia muncii lor.  Dar, pe lângă aceste aspecte exterioare, bodybuildingul are un impact major asupra unui om: mental şi emoţional deopotrivă. Este un sport care te disciplinează, te învaţă să fii riguros, consecvent, răbdător. Este un sport care îţi creşte încrederea în tine, punându-te zi de zi în situaţia de a face lucruri pe care ieri, sau acum o luna, nu erai capabil să le faci.”

Mersul la sală a devenit deja un obicei larg răspândit în rândul oamenilor care își doresc o viață sănătoasă, un trup dezvoltat armonios. Sim Black le recomandă tuturor celor ce pășesc pentru prima dată într-o sală de fitness, să vină înarmați cu răbdare, pentru că rezultatele nu apar peste noapte, cu perseverență și cu obiective clare și realiste:

„Indiferent că vrei să ajungi Mister Olympia, sau doar să dai jos câteva kilograme, trebuie să ai un obiectiv clar stabilit, pentru că altfel bâjbâi în derivă și nu ajungi nicăieri. Trebuie să ai foarte clar în minte unde vrei să ajungi și, bineînțeles, să nu îți propui din start: «Vreau să ajung campion mondial!» E mai bine să înaintezi cu pași mici, din aproape în aproape. Scopul e să te autodepășești pe tine însuți!

Una din lecţiile pe care le-am învăţat cu greu a fost: «sportul cere timp». Pentru că sunt o persoană mai nerăbdătoare, genul care îşi doreşte să se întâmple totul acum, mi-a fost greu să accept că minunile nu se întâmplă peste noapte. Dar, cu multă muncă şi perseverenţă, în cele din urmă, se întâmplă. De aceea e foarte important să nu te opreşti! Privind în urmă, de unde am plecat, îmi dau seama că fiecare antrenament, fiecare efort, fiecare zi, în care am tras de mine să merg mai departe, au contat. În final, toate acestea se adună şi fac diferenţa.”

Sim Black se regăsește total în ceea ce face şi e convinsă că nu va renunţa niciodată la acest sport. Bodybuildingul i-a oferit cea mai mare satisfacţie personală de până acum și i-ar plăcea ca, la rândul ei, să îi ajute mai departe şi pe ceilalți să guste din satisfacţia pe care acest sport o poate aduce. Și, pe viitor, își dorește să concureze din nou. Nu a renunţat nici la ideea de creaţie vestimentară și i-ar plăcea că într-o zi să poată îmbină aceste două pasiuni, sportul și arta, printr-o linie de echipament sportiv. Sim Black e o persoană care și-a descoperit adevărata pasiune, de care s-a lăsat transformată, fără rezerve. Indiferent ce i-ar aduce viitorul, sportul i-a format un caracter competitiv, care o face să caute mereu mai binele și mai frumosul:

„În măsură în care am să reuşesc, cu puterile mele mici, îmi propun să fiu mai bună în ceea ce fac, mai bună în general, şi să aduc un plus de frumuseţe în colţişorul meu de lume!” conchide sportiva.

Foto: Sim Black, Matthew Haines

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *