Suntem un popor de mistici – unul de “dar dacă?”
“Dacă există?” (mă trăznește, mă pedepsește) – sunt variațiuni ale întrebării care macină fiecare gest de omenie al majorității. Numai la noi, de-un leu dat unei bătrâne pe stradă, de o lacrimă vărsată la finalul unui film, lumea se consideră egală cu sfinţii. Așa că de ce să mă mir că fiecare sărbătoare, pe lângă semnificaţia sa religioasă, vine la pachet cu o sumedenie de legende şi superstiţii – cam toate legate de crăpelniță și cele lumești.
La noi toate au un “Ajun”, un fel de anticameră a aceea ce urmează să vină, un fel de ritual de trecere de la mâncarea vegană, la cea porcană. Ficatul românului încă mai păstrează amintirea Crăciunului și a Revelionului, motiv pentru care în Ajunul Bobotezei, ai noștri nu mai mănâncă de dulce: carne, ouă, lapte, brânză. Totul cu credința că astfel vor fi sănătoşi şi protejaţi de rele tot timpul anului. Că orice trigliceridă își are transaminaza sa și că, dimineața, vodca taie greața.
După ce trupul este pus la punct, se trece la spirit. Motiv pentru spiritism, mentalim și ghicitul viitorului. Din ceea ce am citit prin diverse calendare și într-un Almanah al Satelor, Ajunul Bobotezei este un fel de Ziua Bărbatului. Cică de dimineață se strânge cenușa din vatră care, împreună cu gunoiul din casă, se păstrează în pungi până la primăvară. Ce fain trebuie să miroasă…
Dar lucrurile din casă pot fi păstrate în această perioadă până la prima acțiune de strângere a dărilor de către stat – căci statul, știind că lumea nu prea are unde merge pe frigul Bobotezei și că, la primul dezgheț, se dezgheață și pretențiile sindicaliștilor, adună sârguincios în această perioadă dările. Un fel de dări colectează și popii care vă flutură căldărușa prin fața porților. De aceea, în ajun este bine să fiți de orice altă confesiune ce nu-și are popii în stradă, numai ortodox nu.
Greșeală fatală pentru noi că ne întâlnim tocmai acum cu Mult Prea Darnicul Guvern al lui Dragnea – nu mă văd bine la buzunare. Dar nici pe voi.
Cică, seara, înainte ca oamenii să se ducă la culcare, se iau cărbuni din vatră şi sunt denumiţi cu numele tuturor membrilor familiei, iar cel al cărui cărbune se va stinge mai repede, va muri primul. Cred că de aceea, alături de proteză, în paharul pe noptieră, de obicei este păstrat și cărbunele denumit “mamasoacră”.
Ca în orice alte nenumărate ocazii de peste an, fetele care vor să își vadă ursitul îşi leagă pe degetul inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă. Apoi încrestează-n grindă că s-au dus în sat cu Doru (Amotostivuitoriței). Și cum se păstrează vorba din străbuni că acele fete care cad pe gheață în ziua de Bobotează se vor mărita, este bine să se-mpiedice des. Mai ales dacă sunt fugărite.
Boboteaza este și ziua lui Hagi Tudose, că de ziua aceasta nu se dă cu împrumut nimic, nici măcar jăratec din vatră.
Bașca nu se spală rufe şi nici pe cap nu ai voie să te speli, dară-mi-te pe mâini. Poate află și politicienii ăștia ai noștri care se tot spală pe mâini de orice responsabilitate privind viitorul României.
