Prin “servicii” sau “capacitatea de a face servicii” intelegem lucrurile pe care ar vrea partenerul sa le faci. Incerci sa-i intri in voie fiindu-i de folos, exprimandu-ti iubirea facand diverse lucruri.
Pregatirea mancarurilor, asezatul tacamurilor pentru masa, strangerea si spalatul vaselor, datul cu aspiratorul, stergerea prafului, curatarea chiuvetei sau toaletei, indepartarea petelor de pe oglinda, dusul gunoiului, schimbatul scutecelor copilului, zugravitul dormitorului, spalarea masinii, tunsul ierbii, plimbatul cainilor s.a. sunt, toate, servicii. Ele presupun grija, planificare, timp, efort si energie. Daca sunt facute de buna voie, in spirit constructiv si pozitiv, ele devin o alta expresie reala a iubirii de zi cu zi.
Intr-o casnicie partenerii pot sa actioneze diferit in privinta serviciilor sau activitatilor de rutina; pot sa faca lucruri unul pentru celalalt, dar nu pe cele mai importante.
Situatiile concrete din viata ilustreaza clar ca tot ceea ce facem unul pentru celalalt inainte de casatorie nu e un indiciu pentru ceea ce vom face dupa ce ne vom casatori. Inainte de casatorie suntem purtati de obsesia indragostirii. Dupa nunta redevenim cei care am fost inainte de a ne indragosti. Actiunile noastre sunt influentate de modelul parintilor, de educatia primita, de propria noastra personalitate, de felul in care percepem iubirea, de emotiile, nevoile si dorintele noastre. Un singur lucru este sigur in privinta comportamentului. Nu va fi acelasi pe care l-am manifestat cat am fost inlantuiti de “iubire”.
Iubirea este o alegere si nu poate fi fortata. Indata ce iti exprimi calm si sigur cererile si nu mai poruncesti, casnicia unui cuplu se poate indrepta. Reprosurile si poruncile au tendinta de a deschide prapastii. Poti calauzi iubirea exprimandu-ti cererile: “As vrea sa speli masina, sa schimbi scutecele copilului, sa tunzi iarba”, dar nu poti crea dorinta de iubire. Fiecare dintre noi trebuie sa hotarasca zilnic daca vrea sau nu sa-si iubeasca partenerul. Daca ne hotaram sa-l iubim, trebuie sa ne exprimam iubirea in felul in care doreste partenerul, astfel incat iubirea noastra sa fie eficienta din punct de vedere afectiv.
Reprosurile legate de comportament (“Nu ai facut aia…, dar ai putut sa mergi cu amicii la fotbal!) ale partenerului sunt un indiciu clar despre limbajul iubirii. Oamenii au tendinta sa-si critice partenerul in ce priveste acele lucruri de care au cea mai mare nevoie afectiva. Reprosurile sunt o modalitate ineficienta de a cere iubirea. O sotie ii poate spune sotului sau tine. Poti sa-mi explici si mie de ce?” Adesea reprosurile trebuie explicate. Declansarea unei asemenea conversatii poate in cele din urma sa transforme niste reprosuri intr-o cerere si nu intr-o porunca. Daca sotia il condamna pe sot ca merge la vanatoare nu inseamna ca ea ura acest sport. Ea era suparata ca vanatoarea il impiedica sa spele masina, sa dea cu aspiratorul si sa tunda iarba. Atunci cand el a invatat sa vina in intampinarea nevoii ei de iubire folosind limbajul ei afectiv, ea a suportat mai usor plecarea la vanatoare.
“L-am slujit douazeci de ani, i-am facut toate chefurile, m-am facut pres in fata lui, iar el m-a ignorat, s-a purtat urat si m-a umilit in fata familiei si prietenilor. Nu-l urasc, nu-i doresc sa se imbolnaveasca, dar il dispretuiesc si nu vreau sa mai traiesc cu el.” Aceasta sotie i-a facut servicii sotului sau vreme de douazeci de ani, dar nu ca o expresie a iubirii ei. Ea a facut totul din frica, sentiment de vinovatie si resentimente.
Un pres este un obiect de care te poti folosi cand te stergi pe picioare la intrarea in casa, dar nu poate fi iubit/iubita. Cata vreme ne tratam partenerii ca pe niste obiecte, anulam posibilitatea iubirii. Manipularea prin insuflarea sentimentului de vinovatie (“Daca ai fi fost o sotie buna ai fi facut asta pentru mine…!”) nu este deloc un limbaj al iubirii. Obligatia din frica (“Vei face asta, ca daca nu, o sa regreti amarnic!”) este straina de iubire. Nimeni n-ar trebui sa devina vreodata “pres”. Putem ingadui sa fim folositi, dar suntem fiinite create din emotii, ganduri si dorinte. Daca permitem sa fim folositi sau manipulate de partener, acest lucru nu este o dovada de iubire. Este, de fapt, un act de tradare.
Invatarea limbajului serviciilor intr-o casnicie va presupune din partea unora dintre noi o reexaminare a sterotipurilor rolurilor noastre de soti si sotii, roluri care in epoca moderna s-au schimbat. Este necesara disponibilitatea de a examina si de a schimba stereotipurile acumulate in noi ani de zile pentru a exprima mai eficient iubirea. Pentru aceasta un barbat ar putea sa schimbe scutecele copilului cand sotia e ocupata. Sau sotia sa spele masina de oras cand sotul este la serviciu. Cand poti sa faci astfel de “servicii anormale” pentru partenerul tau indeplinesti nevoile afective de iubire ale acestuia.