Aceasta infectie generalizata e determinata de un germene care se raspandeste in tot organismul. Intotdeauna aceasta este o afectiune grava, deoarece poate fi mortala in absenta tratamentului.
Scepticemia este legata de trecerea repetata a unor canitati importante de germene la nivelul intregului organism, plecand de la infectie localizata. In general, ea se dezvolta plecand de la un focar infectios initial (abces, infectie urinara, pneumonie).
Numeroase bacterii pot fi responsabile de o septicemie, cele mai frecvent intalnite fiind stafilococii, streptococii si colibacilii. O septicemie se intalneste mai frecvent si e mai grava la persoanele la care mijloacele de aparare imunitare sunt deprimate (imunodeprimati), deoarece in aceste cazuri organismul nu poate face fata multiplicarii necontrolate a bacteriilor.
Cauzele. In functie de modalitatea de raspandire a infectiei se disting trei tipuri de septicemii:
1. Cele raspandite pe cale venoasa provin dintr-o infectie netratata / prost tratata de la nivelul pielii, a mucoaselor sau a viscerelor (rinichi, intestin etc.). Acestea sunt cele mai frecvente;
2. Cele raspandite pe cale limfatica provin din infectia unui ganglion limfatic. Difuziunea germenilor se face in acest caz prin intermediul limfei. Este cazul septicemiei din cadrul febrei tifoide;
3. In fine, cele de origine cardiaca sunt datorate unei infectii a valvelor cordului (endocardita infectioasa).
Simptomele si complicatiile. Febra este ridicata, de durata, neregulata cu varfuri ce corespund trecerii germenilor in sange, sau fara variatii in cazul scepticemiei de origine limfatica. Se instaleaza rapid o stare de slabiciune generala. Pot aparea si alte semne: eruptie cutanata, crestere a volumului splinei (splenomegalie), icter, dureri articulare si osoase, precum si tulburari respiratorii.
Complicatia cea mai severa este aparitia socului infectios in momentul eliberarii de catre germeni a substantelor toxice (toxine) in intregul organism.
Dupa o febra neregulata (“in clopotnita”) insotita de frisoane asistam la o prabusire brutala a presiunii arteriale (colaps), la o racire din ce in ce mai importanta a mainilor si a picioarelor si la o coloratie albastruie a pielii (cianoza). Socul infectios cel mai grav (purpura fulminans) e cel produs de meningococ.
Diagnosticul se bazeaza pe punerea in evidenta a prezentei microbului in sange mai ales in momentul acceselor febrile (hemocultura). Germenul poate de asemenea sa fie cautat in urina, lichid cefalorahidian (recoltat prin punctie lombara) si in produsele recoltate din orice leziune infectata, accesibila (punctia unui abces).
Tratamentul. Din cauza riscurilor de complicatii, tratamentul septicemiei se face la spital. El consta in asocierea mai multor antibiotice, care trebuie administrate cat mai rapid posibil, in doze mari si in perfuzie, in timp de cel putin 15 zile. In caz de endocardita infectioasa tratamentul are o durata de 4-6 saptamani.
Cateodata se realizeaza eliminarea chirurgicala a focarului infectios. Socul infectios impune internarea de urgenta intr-o sectie specializata.