Prin “timpul acordat” cuiva se intelege a-ti canalize intreaga atentie asupra unei persoane, in cazul unui cuplu, asupra partenerului. Asta inseamna ca atunci cand petreci intr-un fel timpul cu cineva ar trebui ca intreaga atentie sa fie atintita asupra partenerului, nu asupra televizorului, cand privim impreuna, sau al chelnerului, cand mancam la restaurant.
Aspectul central in ceea ce priveste timpul acordat in cadrul vietii de cuplu este ca acesta sa fie petrecut impreuna. Si nu e suficient sa fim alaturi de cealalta persoana. Doi oameni care stau in aceeasi incapere sau la aceeasi masa sunt aproape unul de celalalt, dar nu sunt neaparat si impreuna. Impreuna inseamna ca nimic sa nu ne distraga atentia. Cand un tata sta pe jos si arunca o minge copilasului lui de doi ani, el se concentreaza asupra copilului, si nu asupra mingii. Acest scurt moment, indiferent cat ar dura, este un moment petrecut impreuna. Daca insa tatal vorbeste la telefon in timp ce arunca mingea, nu-i mai acorda toata atentia copilului ci celui cu care vorbeste la telefon, nu mai este impreuna cu fiul lui in acel moment. Unii soti si unele sotii cred ca petrec mult timp impreuna atunci cand, in realitate, doar traiesc fizic si nu intim unul in preajma celuilalt. Ei se afla in aceeasi casa in acelasi timp, dar nu sunt impreuna. Un sot care urmareste un meci la televizor in timp ce vorbeste cu sotia lui nu-i acorda acesteia un timp pe masura, pentru ca nu se concentreaza exclusiv asupra ei.
Timpul petrecut impreuna nu inseamna neaparat ca trebuie sa ne sorbim din ochi unul pe celalalt, ci sa facem ceva impreuna si sa ne acordam unul altuia intreaga noastra atentie. Activitatea in care suntem angajati amandoi este incidentala. Din punct de vedere afectiv, important este sa petrecem acest timp concentrandu-ne asupra celuilalt. Activitatea pe care o desfasuram este un mobil care creeaza acel sentiment de a fi impreuna. Important in cazul tatalui care-i arunca mingea colilasului de doi ani nu este actul in sine, ci starea emotionala care se creeaza intre tata si copil.
Tot asa, un sot si o sotie care joaca tennis, daca petrec asa cum se cuvine acest timp impreuna, se vor concentra nu asupra partied, ci asupra faptului ca-si petrec timpul impreuna. Ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce se intampla la nivel afectiv. Faptul ca ne petrecem timpul avand dorinta comuna de a ne comunica afectiunea si ca ne place sa fim impreuna si sa facem diverse lucruri impreuna este esential.
Ca si vorbele de incurajare, limbajul timpului acordat are mai multe dialecte. Unul dintre cele mai cunoscute ar fi si cel al adevaratei conversatii, intelegand prin aceasta un dialog plin de intelegere, in cadrul caruia doi indivizi isi impartasesc experientele, gandurile, sentimentele si dorintele intr-un context echilibrat si intr-o atmosfera prieteneasca. Majoritatea celor care se plang ca partenerii lor nu le vorbesc nu se refera la faptul ca acestia n-ar scoate nici un cuvant, ci la acela ca doar rareori participa la un dialog deschis. Daca limbajul principal al iubirii partenerului inseamna timpul petrecut impreuna, un asemenea dialog este esential pentru acea senzatie de a se simti iubit/iubita.
Adevarata conversatie se concentreaza asupra a ceea ce auzim. Daca imi impartasesc iubirea prin timpul acordat si vom petrece mai multa vreme discutand, inseamna ca ma voi concentra sa ascult si sa inteleg ceea ce spui. Voi pune intrebari, dar nu la intamplare sau de circumstanta, ci din dorinta reala de a intelege ce gandesti, ce simti, ce doresti.
Multi suntem educati sa analizam problemele si sa gasim solutii. Uitam insa ca intr-o casnicie este vorba de o relatie afectiva si nu de un proiect abstract ce trebuie dus la bun sfarsit sau de o problema de afaceri care trebuie rezolvata. O relatie afectiva presupune sa-ti asculti partenerul manifestand intelegere fata de gandurile, sentimentele si dorintele sale.
Cei mai multi dintre noi nu stim sa ascultam. Suntem mult mai buni la gandit si vorbit. Sa inveti sa asculti poate fi la fel de greu ca invatatul unei limbi straine, dar trebuie sa invatam daca vrem sa comunicam iubirea. Iata cateva sfaturi practice in acest sens:
1. Pastreaza contactul vizual cand partenerul iti vorbeste.
2. In timp ce-ti asculti partenerul, nu mai face si altceva.
3. Asculta sentimentele.
4. Observa limbajul trupului.
5. Cere precizari pentru a fi sigur ca intelegi exact ce gandeste sau simte celalalt.
6. Refuza intreruperile.
Adevarata conversatie presupune nu numai a asculta plin de intelegere, ci si a te destainui. Destainuirea nu e un lucru prea usor pentru unii dintre noi. Daca trebuie sa inveti limbajul adevaratei conversatii incepe prin a-ti nota emotiile pe care le traiesti departe de casa, zi de zi, pentru a-ti constientiza natura emotionala. Dupa cateva saptamani iti vei exprima mult mai usor emotiile in fata partenerului. Nu uita, emotiile in sine (manie, enervare, dezamagire, neliniste etc.) sunt simple reactii psihologice la evenimentele vietii inconjuratoare. Pornind de la gandurile si emotiile noastre, in cele din urma luam hotarari. In orice imprejurare a vietii, avem anumite emotii, ganduri si dorinte si in cele din urma actionam. Aceasta este expresia a ceea ce numim procesul de destainuire. Daca ai hotarat sa inveti acel dialect al iubirii care este adevarata conversatie, fara indoiala ca aceasta este drmul pe care trebuie sa il/o iei.