Sunt deja 32 de ani de cand asteptam cu totii la Cluj o arestare mica, cat de mica, pentru coruptie imobiliara. Intre timp, in 32 de ani, Clujul a explodat: prin 1988, cand coboram Calea Turzii cu unchiul meu, la dreapta si la stanga ei erau zeci de hectare de teren viran, azi e inghesuiala maxima; in 2001, cu 10 mii de marci (de i-as fi avut!), puteam lua un hectar de pamant in Borhanci, azi e 300 de euro metrul patrat si noul paradis imobiliar al orasului; Buna Ziua era o poiata mlastinita, azi e cel mai trendy si tanar cartier al Clujului; in 2003, Gheorgheniul era cartierul pensionarilor, astazi fierbe de tinerete, alaturi de blocurile moderne si de mall.
Si poate ca gresesc, caci adevaratul contor al coruptiei nu a inceput sa ticaie la Cluj din 1989. Funar a tinut bine de tot frana. Adevaratul boom s-a desfasurat sub bagheta neprihanitului Emil Boc, acest Iisus Cristos al politicii, nemanjit cu nimic, desi au pleznit actele de coruptie in jurul sau.
Niciun procuror nu s-a nevoit sa il aresteze pe Sabin Funar, desi existau tone de motive. Azi, Sabin Funar ne rade in nas, caci el face business in acest oras din 1993 si il doare la cabanos de toti.
Adevaratul contor al coruptiei a inceput in 2004, cand, vorba aia, Boc a deschis orasul spre „investitori”. Istoric vorbind, ma nevoiesc sa impart anii 2004-2016 in trei evuri:
– primul ev – M.E.A – Marea Era lui Apostu – 2004-2011
– al doilea ev – E.D.N.A – Era DNA – 2011-2013
– al treilea ev – U.D.T.P. – Urbanism de Tata P…a – 2013-2021
Va rog sa ma iertati ca ma transform intr-un istoric al faptelor marunte, dar vreau sa am batar atata – constiinta impacata ca nu am tacut, ca am scris despre asta, asa cum am scris despre ciordelile imobiliare din 2004 incoace.
Dedic aceste randuri tuturor fanilor lui Emil Boc, tuturor celor ce l-au asezat in 18 ani pe piedestalul cel mai inalt, inalt cat un bloc intre case, inalt cat un P + 25 facut langa podul N, inalt cat o magaoaie cu autorizatie de constructie incalcata.
Marea Era lui Apostu – 2004-2011 a fost cea mai infloritoare epoca a golanelii imobiliare, o Renastere superba a coruptiei, in care inovatiile urbanistice au cunoscut o inflorire nemaivazuta, iar spaga a devenit rafinata si surprinzatoare prin tehnicile de dare si luare.
Clujul era deja un oras infloritor, de tip european: nivelul spagilor era chiar occidental! Se vorbea la cafea despre apartamentele lui Apostu cu lejeritatea cu care discutam despre pe atunci recent aparutul roman Orbitor scris de nenea Mircea Cartarescu. Mita devenise onirica: Apostu are un hotel in sudul Frantei, zicea un dezvoltator imobiliar. Altul completa, ca la o sezatoare, augmentand ideaticul, transformandu-l intr-un visceral halucinant: „Apostu are peste 150 de apartamente”.
In primii 3 ani de dupa 2004, au fost putini cei destepti sa se conecteze la noua paradigma a lui Apostu si a oamenilor lui Boc. Dar aia au si luat jackpotul. In 2004, tuturor coruptilor din tara asta parca le stersese Dumnezeu din memorie existenta PNA-ului. Parchetul National Anticoruptie, fostul DNA, care cu Ioan Amarie, sclavul lui Adrian Nastase, colorase cu cacao chilotii oamenilor de afaceri conectati la banul public, devenise o amintire. Era totul uitat, Basescu Traian si noii politicieni – Emil Boc, Falca, Seculici, Videanu, Blaga, Hava – erau arhangheli scoborati pe sol sa ne ajute pe noi, romanii, si sa le dea speranta celor dispusi ca pot sa se reapuce de furat.
Iar tanarul Sorin Apostu, devenit prin demisia din functia de consilier local, sef al Directiei Tehnice, acolo unde era ghidonul, a simtit ca Boc e un papagal ahtiat dupa putere, dupa recunoastere, si ca ii va da lui mana libera sa organizeze conducta financiara subterana atat de trebuincioasa partidului si buzunarelor lor.
Iar Apostu era inteligent si inimos: nu se uita la culoare politica. „Ajuta” pe toata lumea, dar, mai cu osebire, e adevarat, pe oamenii care investisera de la inceput in conducta.
O sa dau mereu-mereu-mereu exemplul lui Radu Vlas – „om de afaceri”, altminteri un taranus din Savadisla transformat pe data intr-o lipitoare portocalie care lovea tot: licitatii pentru spatii verzi, autorizatii de constructie, ba chiar Boc si camarila l-au facut pe Vlas si stapan pe Piata Mihai Viteazu, construind parking-ul suprateran din Piata Mihai Viteazu (prin societatea Ardeal Construct), si primind dreptul de utilizare al magaoaiei si al pietei pentru zeci de ani de acum inainte!
Presa vremii nota:
„Avocatul lui Vlas a fost deputatul PD Daniel Buda, prietenul din studentie al lui Boc. Intre cei doi a avut loc si o tranzactie imobiliara, pe care deputatul Buda nu a negat-o niciodata – Vlas a cumparat de la Buda un spatiu pe strada Dorobantilor, acolo unde a functionat biroul sau de avocatura. De asemenea, societatea Rasimo (care apartine acum sotiei lui Radu Vlas) a primit in ultimii doi ani de la Primarie numeroase contracte de intretinere a spatiilor verzi, montare de garduri metalice etc.”.
Taranul de Savadisla tot taran, isi dorea sa iasa mereu in evidenta. Un jurnalist, Mihai Prodan, l-a surprins pe Vlas acum cativa ani conducand un Lamborghini, nu-i asa, o masina ca oricare in Savadisla.
Apoi, Vlas a dus tupeul la maxim stand in spatele deschiderii unei „filiale” Bamboo la Cluj, inalta academie de tarfe si barbalai din Bucuresti care, insa, aici, nu a prins. Caci in afara de Vlas si inca 5-6 pedelisti, baietasii din Cluj isi cumparau blugii versace de la hoti, iar fatucele de la acea vreme abia aveau bani de un unghinal dupa un week-end de tras din pipa.
In fine, nu Vlas e important acum, ci tipologia lui (desi e important in continuare, chiar daca scapatat, inca mai construieste un bloc de 25! de etaje hapt langa podul N), o aberatie imobiliara.
Ca Vlas au fost FOARTE multi oameni de „afaceri” in era Apostu.
Sorin Apostu si atitudinea lui „deschisa” democratizasera afacerile in constructii, edificiile imobiliare. Pana si ultimul renghi de bisnitar din Piata Unirii ragalea la cafea acronime de genul „cut”, „pot”, „pug”, „puz”. Simi de pe Vale, Bondane, Buntzi, ba, toti au devenit experti in dezvoltare imobiliare.
Toti aveau „intrare”, toti stiau cum merge treaba, toti aveau proiecte, ba de vile, ba de cimitire private, ba de camine pentru studenti, ba de „biznis sentare”.
Si toti dadeau spaga. Toti.
Se simt calomniati spagarii? Dezvoltatorii? Arhitectii? Daca as fi acum procuror DNA, i-as chema la un joc social in fata unui detector de minciuni. Am rade grozav, toate testele ar fi pozitive.
Pana atunci, sa revenim la istorie. Si atunci, din 2007, lucrurile au devenit frumoase. Pana in 2011, coruptia era un condor chilug care plana deasupra Clujului cacatindu-se din loc in loc ba cu un bloc, ba cu o autorizatie, in functie de ce graunte primea condorul.
Si vorba poetului Muresan, ce bine era! Nu tu investigatii, nu tu denunturi, nu tu procurori alerti, era o mare impacare si impreunare fericita a intereselor! Normalitatea era coruptia si coruptia era politica locala. Si aici nu ma refer la licitatii pentru salubrizare, la asfaltari, ci doar la „urbanism”.
Si cand totul era perfect, cand dinozaurii noi ai tranzitiei din Cluj muscau din copaci si din PUG, a cazut meteoritul.
Al doilea ev – E.D.N.A – Era DNA – 2011-2013
Meteoritul DNA a picat pe neasteptate. In noiembrie 2011, Sorin Apostu, deja primar pus de Boc acolo, uns de Boc acolo, a fost arestat. Pentru coruptie. Orizontul de asteptare al publicului era inalt. Dar a scazut pe masura ce inaintau procurorii in ancheta. Pana la urma am ramas cu niste lebenite, cu niste contracte de „consultanta” cu nevasta…
„Dar spagile din imobiliare?” zbierau curajosii!? Nimic. Procurorii DNA Cluj au chemat la audieri toata floarea cea vestita a arhitectilor si constructorilor. Speranta vibra ca o erectie neasteptata in pantaloni in mijlocul slujbei de Paste. Insa totul s-a terminat brusc si definitiv.
Peste Cluj s-a asternut batista. Tambalul cantase putin, dar „cei de sus” oprisera totul. Era prea groasa toata treaba, daca ar fi explodat. Caci coruptia devenise transpartinica, transfamiliala, devenise o lege locala pe care, au spus greii, mai bine o schimbam putin, decat sa o abrogam.
La Cluj, criza imobiliara nu a avut ca si cauza ratiunile economice. Ci desueta frica de parnaie. Frica…
In perversitatea mea, am incercat anul trecut sa iau dosarul lui Apostu de la Targu-Mures, acum ca nimeni nu se mai uita la el.
N-am reusit, peste el, o forta ascunsa asezase deja sigiliul tacerii. Tot ce voiam era sa vad TOATE interceptarile, nu alea scurse prin presa pe la Misu Soica. Sa vad, sa simt acum cu alti ochi timpurile de atunci. Nu mi s-a dat voie.
Doi grei au fost arestati in vremea puterii maxime a lui Boc si Tise. Apostu si Bica. Aidoma unor mafioti onorabili, AMANDOI si-au ispasit pedepsele facand parnaie, NICIUNUL nu a “scuipat”, iar cand au iesit, “baietii” au avut grija de amandoi. Bica o duce foarte bine, Apostu si mai bine, tocmai a facut anul trecut un milion de euro legal, pe firma, nu stiam noi ca in el zace asa un antreprenor talentat.
Sinceramente, Apostu chiar a incercat sa le fie pe plac mai marilor zilei. Lui Ucu nu ii refuza nimic, tot ce cerea Boc de la Bucuresti pentru pile se rezolva instant, ba Apostu era ultra rapid cand ii cerea betivul de George Maior lucruri, si era sef SRI. Apostu executa. Spre deosebire de Boc, care era din sistemul de prietesuguri locale uaseceriste, Apostu a ramas in viziunea “baietilor de Cluj” tot un “moldovean imputit”. Asa ca, atunci cand Apostu a fost in pericol, niciunul nu l-a ajutat. “Da-l in pula mea de moldovean”, a zis Ucu Rus, desi Apostu il servise mereu.
Asa-s clujenii din elita: toti la masa prieteni, cand unul are probleme, se bucura ca se elibereaza un loc.
Ca o ceatza tipic clujeana, dupa arestarea lui Apostu, frica a dainuit cativa ani. Nimeni nu misca nimic, din Primarie nu se mai misca nici din urechi. Nu mai erau biletele trimise dinspre Moisin spre cabinetul „cu pricina”. Era liniste. Iar linistea a continuat si cand s-a reintors Imparatul Boc ca primar din „premierie”.
Bine, se mai faceau „lucruri”, dar putine si numai pentru initiati, pentru adevaratele pile, pentru Suprabarosani. In rest… Bisnitarii au inceput sa isi vanda proiectele, investitorii de circumstanta au ramas cu creditele in aer, autorizatiile erau mai rare ca martienii. O vreme, lucrurile au vibrat incet si molcom.
Dar coruptia, ca si viata, n-asteapta dupa nimeni. Merge inainte.
Al treilea ev – U.D.T.P. – Urbanism de Tata P…a – 2013-2016
Oamenii nu invata nimic din starea de frica. O resimt, o respecta o vreme, apoi se obisnuiesc cu ea, ca si cum te-ai obisnui tu, cititorule, daca ai avea-o pe Angelina Jolie de nevasta. Te plictisesti de ea, chiar daca e Angelina Jolie, parca Ani de la doi are curul mai fain.
Exista insa un alt dusman, mult mai mare al fricii, un anihilator desavarsit al multor stari: lacomia.
Si lacomia, fina coruptiei, s-a pus din nou pe deschis usi. Pe trimis biletele. De data asta, mai discret si mai eficace. Locul lui Apostu a fost luat de Moisin Raducu, paluga aciuata la cabinetul de avocatura a noului CEO al coruptiei de la Urbanism. Si, din nou, desi pe fata Emil Boc zbiera plin de emfaza ca incepe era „urbanismului de bun simt”, lucrurile s-au pus in miscare. Incepuse era „Urbanism de Tata P…”.
In ultimii 9 ani, mai aplicat si mai cinic, lucrurile s-au pus in miscare si s-au intremat. Coruptia s-a intremat. Au aparut din nou agreati, au aparut din nou filiere, mai greu de dibuit ca vena din bratul unui copil obez.
Azi un bloc pe Henri Barbusse, maine inca 5 pe Edgar Quinet, poimaine un P plus 15 in Buna Ziua, raspoimaine 5 vile, apoi 6 biznis sentăre pe Brancusi, si iata! ce bine era iara!
Tot prin presiuni, tot prin santaje, tot prin insinuari de spaga. Ca nu sunt cuvinte mari, ati vazut cand, acum cativa ani, a mai picat o data meteoritul DNA Cluj, prin luarea cu japca la audieri a mironositei Anna Horvath, viceprimar UDMR, care, spun procurorii, a cerut una alta pentru partid, draga de ea, de la oameni de afaceri importanti de genul lui Zsolt Fodor, patronul Euro GSM, si Adam Ambrus, un jovial om de afaceri maghiar.
In fapt, Anna Horvath, una dintre cele mai misto femei din politica romaneasca, a fost eliminata din joc de omul de afaceri Ovidiu Turcu, pentru ca s-a opus ca acesta sa construiasca in Cimitirul Central, la mormantul mamei sale, un mausoleu penibil! A comentat unguroaica? I-a aratat romanul Turcu ce poate pati, ba chiar a amenintat-o la o nunta, de fata cu martori, ca o va matrasi! Turcule, arunca Crucea Transilvana, nu esti demn de ea!
Ati uitat de Ligia Subtirica, arhitectul sef al orasului?
Dati-mi voie sa am indrazneala de a va pune putin in tema cu privire la aceasta matroana a urbanismului clujean.
Au fost 5 ani uitati de bunul si ironicul Dumnezeu in care Clujul nu a avut arhitect-sef. Din 2004 pana in martie 2009. Motivul a fost foarte simplu: Apostu nu avea chef de un arhitect-sef cu pareri si, pur si simplu, nu gasise o sluga dispusa sa legitimeze cacaturile din urbanismul LUI. Daca observati, si azi e la el: Boc are un arhitect sef slugarnic si prostoi, un copchil care a RATAT in prima faza examenul de post.
A durat mult la acea vreme pana s-a decis la un compromis. Sa o aduca „prin transfer” pe matusa Ligia Subtirica, asta se intampla in martie 2009, tocmai de la Inspectoratul Teritorial în Constructii, unde detinea functia de inspector pe regiunea Nord-Vest. La moment, Apostu a scuipat cateva declaratii datatoare de sperante, cum ca e o solutie temporara, ca in maxim un an se va organiza un concurs, blablabla.
Asadar, retineti: doamna Ligia Subtirica era, incepand cu 2009, DUMNEZEITA urbanismului clujean. Conform organigramei Primariei din 2009, cand a fost aburcata pe functie, ea raspunde de intreaga activitate a Directiei Urbanism si Dezvoltare Urbana.
Ea este RESPONSABILA pur si simplu pentru toate porcariile intamplate in orasul asta din 2009 pana la instalarea pe post de Real Dictator a lui Boc. Ca el e acum seful la Urbanism, Emil Boc, in rol de Gigi Becali ce isi da cu presupusul despre tot si toate. Inca ceva: grasa de Subtirica nu a facut o zi de parnaie.
Suntem in 2021. Lucrurile nu mai sunt CHIAR la fel. Un grup de facebook, Clujul Civic, actioneaza ca un Consiliu Local, Emil isi ia castane zi de zi pe Facebook, naivii cred ca lucrurile incep sa se miste.
In fapt, totul e la fel.
In Primarie, coruptia sta cu Urbanismul la masa. Si stampileaza autorizatii in continuare, dand la schimb minunatul si suculentul parandarat.
Se schimba insa generatiile: Capusan e in varsta si vrea sa se retraga, Bob stie ca trebuie sa o lase mai moale, fiindca altfel ii va crapa inima, Turcu face ultima incercare imobiliara, Ciurtin si alti milionari zgarcai incearca degeaba sa se impuna, fiindca nu inteleg Clujul.
La Cluj, nu mai e vremea banilor. E vremea sagetilor securistilor. Exista doua grupari de smecheri care au intrat incetul cu incetul in Cluj-Napoca. Un grup de securisti din Suceava, altul din Timisoara. Proiecte trecute ca prin branza, forta de negociere enorma, Boc ii serveste imediat. E vremea periferiei: bistritenii cuceresc Brancusiul, florestenii sunt mai buni business meni ca si clujenii, cumpara Conti si proiecte centrale, par sa fie mai inteligenti si mai conectati de o mie de ori decat clujenii. Asa sa fie oare? Vom vedea. Razboiul abia incepe.