Șeful CJ Cluj a declarat la o emisiune de chitanțier că reforma trebuie începută de la partidele care conduc frâiele țării, lucru care încă nu se întâmplă.
”Partidele vor avea de ales între a supraviețui sau a dispărea. Dacă tot vrem să reformăm țara, trebuie să începem întâi cu partidele. La noi nu e așa, la noi partidele sunt nereformate. În continuare ele fac aceleași năzbâtii ca și până acum. Pun miniștri incompetenți, aflăm din presă că se dau oameni afară fără să fim consultați, avem secretari de stat care sunt puși acolo să-și facă propriile afaceri, etc.
Acest lucru nu mai poate continua așa. Tu dacă nu reformezi înainte partidul și nu pui oameni reformați în față, cum poți convinge oamenii de reformă? Să știți când am spus de partide, mă refeream la partidul meu, la modul în care promovează miniștri sau secretari de stat. Unii n-au câștigat niciodată o bătălie electorală și fug din județele lor. Nu-și asumă nicio candidatură. Acești oameni trebuie să dispară din politică”.
Eh, Aline, poate citești ce se scria în Ziar de Cluj în 2018: ”Degradarea calităţii oamenilor intră în preţul plătit pentru pervertirea instituţiilor democratice. Buruienile se înmulțesc mai uşor decât plantele utile” – și te întrebi de ce nu se reformează partidele. Că e pe ”ți-am dat, dă-mi”, ”te-am servit, servește-mă” – și slugărnicia și impostura este principalul CV în promovarea în interiorul partidului. Găștile conduc, iar găștile nu se reformează.
”Cum există legi care reglementează relația cetățenilor cu Statul, așa trebuie să existe legi care să regementeze în clar relația partidelor cu banii, posturile și funcțiile pe care le gestionează public. Asta pentru ca IMPOSTORII să nu mai aibă impresia că pot trăi pe bani publici ca și cum ar fi banii lor personali, să nu mai considere “că dau”, ca și cum ar da din ogradă la mamele și tații lor!
Că impostura este “coloana vertebrală” a guvernării în România: CV-urile falsificate ne dau “conducătorii” pe care-i vedem. Iar pilele, cunoștințele și relațiile acestora ne căpușează bugetele și funcțiile publice.
De ce lucrează ei (și ne lucrează) cu impostori? Că este riscant să pună un specialist pe un post corespunzător specializării sale, deoarece se pot trezi pe cap cu unul dintre ciudaţii care-şi iau specializarea în serios. Unul care ar avea un limbaj comun cu subordonaţii săi care să se apuce să facă „lucrurile să meargă”. Cum? Să „meargă lucrurile”, să se respecte legile, să nu mai fie nevoie de şpăgi şi mici ciubucuri? Și ei pe cine mai controlează, pe vine să mai pună să le facă munca murdară?
Așa că un papagal este mai bun de șef. De aceea am avut și vom mai avea tanchiști ca manager de spital, popi ca miniștri ai Agriculturii, contabili la Sănătate, vreun cioclu pe la planingul familial şamd. Când se apucă vreun papagal de-acesta să aibă „idei” (să vrea mai mult decât i-a trasat şeful/sponsorul/partidul ca sarcini), cum este dat pe mâna adevăraţilor specialişti, să-i arate unde îi este locul în societate.
Degradarea calităţii oamenilor intră în preţul plătit pentru pervertirea instituţiilor democratice. Buruienile înfloresc mai uşor decât plantele utile.
Așa că, partidele politice sunt principala sursă de corupție din România. Din cauza lipsei unor legi concrete, acestea s-au transformat în grupuri personale de interese cu atitudine de tip mafiot: “ți-am dat, dă-mi”.
Am mai scris: banii „sponsorizează” partidele (total netransparent). Partidele „sponsorizează” cu funcții și posturi – la fel de netransparent. De aceea România este un stat clientelar, un stat mafiot. Nici un partid nu s-a preocupat de profesionalizarea propriilor membri. Din contră, din cauză că și-o pot zice de la obraz (care obraz?): “ți-am dat – dă-mi”, în fiecare partid s-au făcut numiri în funcții publice (ÎN SINECURI) care nu au ținut cont de competență. Nici măcar nu mai contează că greșelile făcute de către o persoană incompetentă numită într-o funcție publică se contorizează negativ în dreptul partidului care a făcut numirea.
Se mizează pe uitare. Iar memoria românilor nu ține de la un exercițiu electoral la altul. Se epuizează între un “Paște fericit” și un “Fie ca Magia Sărbătorilor”…”