Sunt două situaţii care ar descrie perfect şansele lui Vasile Dîncu să-l bată pe Emil Boc, sau pe cel pe care îşi va pogorî mâna ca Însuşi El, Maestrul (păstrând proporţiile):
– Candidatura lui Petre Roman la preşedinţia României din anul 2000. Acum mai bine de două decenii, Traian Băsescu îi dădea un brânci lui Petre Roman către sfârşitul carierei sale politice. „Petre, eşti cel mai bun!” – i-a zis Traian Băsescu şi Petre Roman s-a aruncat în bătălie. Cu 2,9%, cât a obţinut în primul tur al alegerilor prezidenţiale, Petre Roman, liderul fondator al democraţilor, identificat practic cu partidul, a fost terminat.
Băsescu i-a luat partidul, a candidat la Primăria Generală a Bucureştiului, a câştigat şi a salvat şi Partidul Democrat ajutându-l să obţină 7% la parlamentare.
Jocurile erau făcute. Petre Roman, chiar dacă s-a bătut până în ultima clipă să-şi păstreze şefia partidului, nu a reuşit să oprească ascensiunea lui Traian Băsescu. Liderul vechi nu mai putea să aducă pradă pentru partid, accesul la resurse, acapararea bugetului statului şi a rezervorului de funcţii publice. Contracandidatul său a arătat vigoare şi le-a dat nu numai speranţă democraţilor, ci şi certitudinea că se vor întoarce la putere.
SĂ REŢINEŢI: „nu mai putea să aducă pradă pentru partid”.
– Şi un banc: Lupii ştiau de o gaură în gardul stânii prin care ar fi avut acces la oi, la pradă. Aşa că, într-o noapte, au zis să facă o vizită de alimentare. Din păcate, pentru ei, ciobanul ştia şi el despre gaura din gard şi despre iminenta incursiune. Aşa că i-a aşteptat cu un par la gaura strâmtă prin care nu încăpeau lupii decât câte unul.
Intră primul şi, PAC, ia o bâtă peste bot. Se retrage şi, cu laba la botul însângerat, să nu se vadă, îi şopteşte celui de-al doilea: „intră tu, că pe mine mă bufneşte râsul”.
Adică tot un fel de „Petre, eşti cel mai bun”.
Hai să le gândim aceste două aspecte, să le punem cumva cap la cap.
Care este puterea lui Vasile Dîncu, ce i-ar dat tăria, legitimitatea de a aduce în plan local „pradă” pentru partid? Altceva decât sforăriile despre care ştim că domn’ Profesor este capabil şi amabil…
Oastea locală de strânsură, care se re-încropeşte, în vederea câştigului, acum cu tot felul de traseişti şi penalofili? Mă bufneşte râsul.
Ca număr, să arătăm creştere de Făt Frumos la Bucureşti, o fi bine. Dar nici ăia nu-s chiar atât de tâmpiţi să nu se întrebe care ar fi tracţiunea în electorat a unor nume arhi-cunoscute în incompetenţă, nulitate şi penalitate.
Sondajele de opinie care dau PSD în frunte de atâta vreme?
Iar mă bufneşte râsul. Blană de cURS şi sondaj de belit PieleaNU ni s-au vândut deseori în ultimele decenii. PSD rădea, tundea şi freza pe toate palierele dar, în final, rămânea doar pe primul loc în Parlament şi pierdea preşedinţia şi guvernarea. În plus, este prima dată când PSD aflat la guvernare nu şi-a luat-o în bot ca de obicei, să deconteze oalele sparte, nemulţumirea maselor.
PSD nu a avut nevoie de Opoziţiei niciodată, el era însăşi Opoziţia la sine însuşi. Cum ştie acest partid să se auto-devoreze când i se urcă Puterea la cap, nu mai ştie nici un alt partid. Mă rog, nu mai ştia, că în ultimii patru ani au învăţat cu toţii să fie cam prostoi: USR, PNL sunt cei care s-au împuşcat singuri în picior. Şi nu o dată, ci de câte ori au prins ocazia, repetând toate greşelile din anii trecuţi ai PSD: corupţii noştri nu sunt chiar atât de corupţi şamd.
Până în 2024 maşinăria de „să facem bine, să nu fie rău” cu care circulă PSD acum se poate gripa. Încă se mai poate pune dulceaţă de promisiuni în motoraş. Cheia e la Finanţe, la ANAF, la Fonduri, la Transporturi – ori tocmai acest echilibru al căpuşării frăţeşti a bugetului public este pe cale de a se strica la „rotativă”. Fiecare partid s-a învăţat cu drumurile către cămara ministerelor pe care le păstoreşte, nu ar mai pierde doi ani vremea să înveţe drumuri noi – că se pierde pradă şi e păcat.
Prin urmare, deocamdată, „puterea” lui Vasile Dînci şi credinţa în tăria sa stă în poveşti despre ce urmează să OSĂ fie.
Şi ar mai fi înţelegerea subterană dintre „Grupul de la Cluj” şi Emil Boc. Un Emil Boc care ar avea încredere să-şi lase studiile de fezabilitate înmormântate în toate ungherele municipalităţii pe mâna unui străin cu care se presupune că a blătuit timp de aproape 20 de ani.
Voi nu ştiţi cât de aprigă a fost bătălia din 2004 şi la câte lovituri sub centură şi călcări în picioarele comunicării s-a recurs pentru a se câştiga primăria Cluj-Napoca. Nu ştiţi, unii au uitat. Inclusiv că s-a inaugurat o ditamai autostrada în mijlocul a nicăieri să poată pogorî ca din Cer cu hârzobul Ioan Rus de braţ cu Adrian Năstase, giratorii de prosperitate locală.
Aţi uitat cum ditamai ex Ministru al Informațiilor Publice şi şef al Agenției pentru Strategii Guvernamentale, deturna în beneficiul candidatului Ioan Rus o campanie guvernamentală pentru încurajarea donării de sânge. Aţi uitat de campania „Inimi pentru inimi”, transferată ca format, locaţii, imagine şi mesaj în beneficiul lui Ioan Rus: „Inimi pentru Inima Ardealului – Ioan Rus se întoarce acasă” (Clujeni, feriţi-vă buzunarele! Câţi dintre voi vă permiteţi o Mătuşă Tamara?)…
Eu nu am uitat, de aceea mă şi bufneşte râsul.
Dacă va fi să fie un blat şi acest blat va putea fi demantelat.
Cât despre „pradă”, PNRR este prea sărac şi prea stau cu ochii pe el, ca pe butelie, atâţia, inclusiv Kovesi (care mai are de plătit nişte poliţe), încât m-aş mira să se poate mişca în front – mai ales că avem un război la uşă. România este extrem de îndatorată, iar banii de investiţii sunt, măcar de data aceasta să sperăm, pentru a se face o legătură viabilă între provinciile Ţării şi un economică cu Vestul. Deci tot pe promisiuni că se vor mai închide nişte ochi pe dacă nu curge, pică.
În ce priveşte mesajul lui Vasile Dîncu, acesta nu conţine nicio noutate. Nimic în plus faţă de ce Ziar de Cluj o zice de peste un deceniu. Nu iese din Ordinul de Zi pe Unitate pe care-l citesc de vreo două zile: „PSD, atac la primarii PNL”.
Singurul lucru bun la acest mesaj este că există cineva căruia să-i spunem: „Vasile, eşti cel mai bun!”