Bun: este politica făcută prost, făcută de proști, cu proști, pentru proști, sau toate acestea la un loc? (Cred că ar fi prea multe de spus)
În politică niciodată 1 + 1 nu face doi, iar tactica și strategia nu se fac la modul transparent și nu conțin altă morală decît cea a învingătorului și învinsului – restul este rahat mâncat politic corect, cântec de sirenă, minciună pe față și cină pentru lupii moraliști.
Am să încerc să vă explic cum se îngrașă teșchereaua „Statului” (în beneficiul ciocoilor care-l căpușează), din scumpirile pe care le deplânge cu lacrimi de crocodil, în timp ce pe noi ne va paste, din nou, strânsul curelei și adaptarea.
Noi vorbim despre scumpiri ale energiei de peste 20 de ani. În fiecare an românul iese din iarnă cu bucuria că vede soarele și uită cât a fost chinuit cu factura. Asta deși, de 20 de ani: apa, aerul și fraierul se produc la același preț. Doar că, între timp s-au șmecherit securiștii din sistemul energetic și, cu ajutorul birocraților din Uniunea Europeană și a prostocraților și slugilor lor care s-au perindat pe la guvernare, ne-au băgat în factură „green-deal”-ul (retehnologizarea producătorilor pe banii consumatorilor) și alte mizerii. Banii s-au încasat, retehnologizările nu s-au făcut, ci s-au plătit salarii nesimțite.
Atât Romgaz, cât și OMV Petrom nu au făcut nimic în ultimii zeci de ani – nici măcar n-au pus o sârmă acolo unde a ruginit un șurub din ceea ce au luat la preț de nimic în guvernarea Năstase. Mai mult, austriecii au închis o rafinărie de peste 3 milioane de tone și jumătate din petrochimia țării.
Să dăm bine energetic și să stăm cu șapca în mână în fața rușilor.
Hidroelectrica a moștenit hidrocentralele de la regimul Ceaușescu. Și cum le-a moștenit, așa le-a exploatat – fără nici o investiție în retehnologizare. Plouă? Dau curent. Nu plouă? Cumpără curent la suprapreț de la băieții deștepți și dau curent. De fapt, fură curent. Și pâinea de la gura românilor.
Ia să vă dau niște cifre să vă faceți o idee despre cum, cu ajutorul guvernanților, suntem sclavii băieților șmecheri din energie. Și cum „are” să ne stea în gât laptele și mierea promise de guvernanți.
În august 2021, prețurile medii pe care le plăteau marii consumatori din industria alimentară și comerțul alimentar erau de 130 lei/MWh la gaz și 435 lei/MWh la electricitate.
În martie 2022, prețurile medii pe care le plătesc aceiași mari consumatori sunt de 426 lei/MWh la gaz și 840 lei/MWh la electricitate. Triplu și chiar dublu – zici că-i miză de poker.
Ni se zice că, din aprilie, Guvernul va plafona prețul la electricitate la un nivel de 1.000 lei/MWh, care oricum nu e atins deocamdată – de zici că ne apropiem de Black Friday și ei scumpesc totul ca să ne „dea”, chipurile, „mai ieftin”. Și să ne bucurăm degeaba.
Prin urmare ponderea cheltuielilor cu gazul și electricitatea în cheltuielile operaționale la o mare fabrică din industria alimentară a crescut de la 11,6%, acum un an, la 34,8% astăzi. Avem o triplare a ponderii cheltuielilor cu energia, în ansamblul cheltuielilor operaționale.
Prin urmare creștere de prețuri la alimente vine din explozia facturilor la electricitate și gaze pentru marea industrie alimentară și pentru marile rețele de supermarket-uri, nu din lipsă de stocuri sau capacitatea de procesare și trimitere către rafturi.
De ce?
Din cauză că Guvernul nu este al românilor, ci al producătorilor și speculanților de energie. Restul României, restul industriilor, mai ales, industria alimentară atât de necesară cu războiul în tindă, de un an, cel puțin, nici nu mai există.
Guvernul, pentru necesitățile sale (salarii pentru sinecuriști, pensii speciale, restul pensiilor, partipriuri), oricum își umple teșchereaua din aceste scumpiri: vin la el bani suplimentari din accize, TVA și din impozitul pe profit din energie. Și sunt mulțumiți și marii producători de energie deținuți de același stat, care încasează sume exorbitante atât de la consumatori, cât și de la bugetul statului sub forma diferențelor dintre prețul de vânzare și cel chipurile plafonat pentru electricitate și gaz.
Practic „statul” câștigă din toate pozițiile.
Care „Stat”, atunci când cheltuie, o face din banii de la cetățeni și de la companii, prin impozitele plătite. De exemplu: compensări.
Iar când încasează (accize, TVA), banii nu se mai întorc la cetățeni, ci se transformă fix în pensii speciale, în salarii uriașe pentru curvele de partid (indiferent de sex)… și în dale stradale și borduri schimbate, în fiecare an, în fix aceleași șantiere.
Pe de o parte, actualul ministru al Energiei, liberalul Virgil Popescu, este o adevărată găină de aur pentru Guvernul Ciucă: aduce bani la teșchereaua guvernării, mai ceva ca un baron local la teșchereaua partidului.
Dar e și „omul negru” perfect care riscă să bage România în foame. Prin urmare, are toate șansele să fie remaniat cu un altul mai puțin slugă la „energeticieni”.
Să dăm foamei ce-i al foamei: „păpică” mai ieftină. Altfel, cu laptele și mierea-n gât, românii nu au să mai pună corect ștampila în 2024.