… l-am mai dezbătut, atât eu cât și colegii de la Monitorul de Cluj. M-am gândit la această posibilitate încă de pe vremea când Vasile Blaga nici nu se gândea că are să renunțe la copreședinția partidului. Mă întrebam cum ar fi dacă Blaga va ajunge să fie “tamponat” de procurorii DNA, îi va lua locul Emil Boc? Ar fi fost soluția perfectă pentru PNL, să se bazeze pe disciplina internă a fostului PDL și să nu o ia razna cu cioloșisme. Dar n-a fost să fie, fanteziile “vorbărețului” de la Cotroceni au primat. A primat și ura vechilor peneliști, cei pe care îi vom vedea curând cerându-se în ALDE – că le va fi extrem de greu să guverneze din opoziție.
Era scenariul ideal ca vechiul PDL să renască din cenușa fostului PNL. Măcar la noi în Transilvania. Și sunt convins că ex-speranța de premier a lui Dan Voiculescu, actualmente chiriașul de la Cotroceni (că nu am uitat ce hram poartă Klaun), exact de asta s-a temut.
La vremea respectivă, PMP tocmai ce absorbise UNPR într-un secret atât de desăvârșit, că le-au dat bulbucii de necaz pe nas tuturor jurnaliștilor de servicii (pardon, serviciu) din mass media – că n-au aflat, că n-au avut ocazia să comenteze și să facă scandal din timp șamd. Era o altă soluție imorală de-a lui Traian Băsesecu, dar omul își reconstruia de la zero partidul care să-l înlocuiască pe cel care avuseseră grijă toate zerourile politice pe care el le promovase și le băgase în pită să i-l vândă. Acesta-i un minus mare la Băsescu: pe lângă un om foarte bun (pe care, de obicei, numai îl hămălește), se-nconjoară cu o liotă de slugi nevertebrate – deh, nu prea mai vede el diferențele între ofițerii de punte și mateloți, o fi fiind vina vârstei.
Dar, la momentul absorției cu UNPR, Băsescu făcea și el ce știe mai bine: Divide et impera. Așa că i-a și ridicat mingea la fileu lui Boc. Cică, “Nu veți găsi altul (premier) ca el”. În viziunea lui Traian Băsescu (care i-ar da cu tehnocratița-n cap lui Cioloș), tehnocraţii nu au reuşit să facă pentru dezvoltarea ţării mai multe decât au făcut „nevolnicii” Tăriceanu şi Ponta, iar premierului Cioloş „îi duduie economia în cap în an electoral”. Așa că ţara nu va mai găsi un alt Emil Boc dispus să „se sacrifice” ca să scoată cetăţenii din necaz.
Alt motiv de teamă pentru vechii liberali care se vor deversa în curând în ALDE. Căci, cum vă ziceam încă de la începutul lunii septembrie: este momentul să pregătiți portofelele, urmează alegeri șparlamentare cu peron pe stânga. Iar partidele de golf și șprițurile alde “liberalilor” gen Marius Nicoară și amicul său „Tase” costă bani. Iar vocația de trădător a lui Marius Nicoară este veche, o știu personal din 2004, an în care, de mânuță cu Norica Nicolai și Horea Uioreanu s-a predat de două ori lui Ioan Rus („ei” fiind în Alianța D.A., “celălant” fiind președintele PSD Cluj) numai să-și vadă împlinite interesele personale.
Așa că, de dragul scenariilor, vă prezint un alt scenariu al meu: Emil Boc în drum spre prezidențiale:
“din ceea ce îmi amintesc că s-a dorit să fie cândva un proiecte pe mai mult de zece ani în pe atunci Partidul Democrat cu tandemul Traian Băsescu, președinte al României pe zece ani și Emil Boc, primar la Cluj-Napoca și președintele PD. Dar a venit criza din 2008, după dezmățul pe bani publici al liberalilor conduși pe atunci de Călin Popescu Trădătoriceanu și amicul său din umbră Dinu Puturiciu, iar Stolojan nu a vrut să fie premierul de sacrificiu al lui Traian Băsescu. Așa că a fost sacrificat Emil Boc și proiectul care se întindea pe mai bine de zece ani în care, primarul municipiului Cluj-Napoca, mai curat și mai uscat, mai fără probleme penale decât oricine altcineva, i-ar fi luat locul la Cotroceni.
Acum s-ar putea să-l vedem din nou scos în față pe Emil Boc. În fața unui PNL care nu mai este de multă vreme același PNL care a făcut Uniunea Social Liberală cu PSD – deci cu mari șanse de a prelua conducerea. Și, apoi, cu mari șanse de a face o alianță cu Traian Băsescu împotriva PSD+ALDE la alegerile parlamentare. Și, în funcție de rezultate și majorități, de purificări de imagine și alte pupături în piața Independenței, cu mari șanse la următoarele prezidențiale.”
Prin urmare, ceea ce speculează colegii de la Monitorul de Cluj, cum că:
“În urma rezultatelor dezastruase obţinute de PNL la scrutinul de duminică, liderul PNL Alina Gorghiu şi-a depus mandatul, iar PNL va avea astfel nevoie de o nouă conducere. Aceasta a precizat că va avea o discuţie cu liderii din 20 de filiale cu rezultate peste media naţională şi că Biroul Politic Naţional al PNL se va reuni marţi, unde va propune convocarea Convenţiei Naţionale pentru luna februarie. Surse apropiate primarului municipiului Cluj-Napoca Emil Boc susţin că sâmbătă acesta îşi va anunţa candidatura pentru şefia PNL”.
nu este o surpriză atât de mare pentru nici una dintre părțile care se vor război pe cadavrul PNL. Dacian Cioloș de la bun început nu a avut ouăle necesare asumării acestei președinții, sau trăia în hipsterismele induse de către servicii cu privire la necesitatea sprijinirii USR… Așa că rămâne Emil Boc cel care să scoată castanele fierbinți din foc.
Iar teama vechilor liberali este că, din spate, se aude hăhăitul lui Traian Băsescu – un motiv în plus să-și justifice migrația către ALDE, s-o împacheteze în frumusețea “salvării adevăratului liberalism”, nu în meschinăreala propriului interes (cum de fapt este adevărul), cel al accederii la ciolanul guvernării.