După un lung și nemeritat exil în mediul virtual, Naționalul clujean a revenit pe scenă în forță cu o premieră tumultuoasă, care exprimă perfect setea de teatru deopotrivă a actorilor și a spectatorilor. „Șase personaje în căutarea unui autor” a încântat sâmbătă, 5 iunie, o sală plină ca de pandemie, adică pe jumătate goală, care la final a aplaudat anemic, mult sub nivelul aplauzelor pe care le-ar fi meritat piesa care, e drept, trebuie urmărită atent în fiecare secundă din cele două ore, fiindcă altfel nu înțelegi nimic!
Spectacolul debutează cu 20-30 de minute de „repetiții” teatrale, care îți dau senzația că te afli în fața unei repetiții aievea. Actorii își spun pe numele real, manifestă capriciile și indispozițiile pe care majoritatea oamenilor le au la job, fac teatrul ca pe o muncă de care unul e sătul, altul întârzie, unul nu mai vine deloc, altul e bolnav închipuit ș.a.m.d., chiar regizorul vădindu-și, în repetate rânduri, sictirul că trebuie să facă „și prostia asta!”
În momentul în care intră în scenă cele „șase personaje în căutarea unui autor”, ființe livide, fantomatice, teatrul despre teatru de la început devine teatru în teatru, iar mai apoi teatru în teatru, în teatru… Personajele picate parcă dintr-o altă lume își cer cu insistență, impetuos, dreptul de a se manifesta scenic, teatrul fiind „realitatea” lor, una cotropită de actorii pentru care scena este doar un spațiu în care creează iluzia realității, intrând „în pielea personajelor”.
Actorii, care repetau la începutul spectacolului altceva, ajung să repete piesa celor 6 personaje, al cărei autor regizorul este convins să devină. Iar de aici încolo, personajele ies din pielea actorilor, actorii încearcă „să intre în pielea personajelor”, pentru ca în final realitatea cu ficțiunea să se întrepătrundă, ficțiunea devenind realitate dură, iar realitatea doar un joc al oamenilor mari – teatru.
Drama celor șase personaje fără autor, abuzurile pe care acestea le trăiesc într-un prezent etern, rupturile sufletești și intriga, chiar și capriciile profesionale și umorul actorilor-personaje sunt pe planul doi în această piesă în care în prim plan este ceea ce e scris printre rânduri de autorul pe care îl căutăm cu toții, fără el viața noastră ca „personaje” fiind absurdă, nescrisă.
Reprezentația e una cu profunde implicații filosofice, problematizând natura realității, a vieții, a teatrului și a marii scene pe care ne jucăm rolul fiecare.
Distribuția acestui spectacol promitea din start și nu a dezamăgit! Dan Chiorean are un rol vocal și plin de patos, fiind parcă născut pentru a trăi pe scenă, așa cum îi este și personajul pe care îl interpretează. Matei Rotaru, directorul-regizor, pare, la fel, un nativ al scenei. Ruslan Bârlea joacă un „regizor tehnic” fără urmă de actorie, adică așa cum trebuie, spre zâmbetul pe buze al spectatorilor. Întreaga distribuție a acestui spectacol merită aplaudată din picioare, până și personajul „static” interpretat de Cosmin Stănilă, care își urlă durerea interioară doar din expresia înghețată a feței, din nemișcare.
„Șase personaje în căutarea unui autor” este o piesă austeră la nivel de imagine, de scenografie, de lumini, sunete și costume. E o reprezentație de idei, actorii făcând spectacol prin interpretare.
Se pare că pauza impusă de pandemie a fost, pentru Teatrul Național Cluj, un prilej de reîncărcare a bateriilor creative, scena debordând acum de energie și de artă teatrală autentică.
„Șase personaje în căutarea unui autor”, de Luigi Pirandello, în regia lui Tudor Lucanu, mai poate fi savurat și în 8 și în 22 iunie. Merită o sală plină sau, date fiind condițiile pandemice, măcar pe jumătate plină!
Foto: Nicu Cherciu, TNC