Problema santierelor nu mai e o surpriza pentru nimeni. De luni bune, strazile Clujului au fost dezasamblate, intoarse cu susul in jos si au devenit reale pericole pentru trecatori, traficul a fost ingreunat, lumea mai agitata, iar, acum, ca se apropie sarbatorile, strazile incep cat de cat sa prinda contur. Oamenii incep sa uite. Dar cei care inca din primavara au stat pe santier zi de zi, pe caldura si frig, ei nu uita, doar devin imuni.
Le-a fost greu. Pe santier se munceste, spun ei. Se trezesc de dimineata si trebuie sa stea acolo, in caldura sau in frig. Nu conteaza.
„Pe santier se munceste. Se incepe dimineata de la sapte si se termina seara la cinci jumate. Se sta in frig toata ziua, se sta in caldura toata ziua. Asta-i iarna si vara. Sa mananca in strada, nu ai o masa calda, nu ai un pahar cu apa, nu ai o caldura iarna, nu ai un ceai iarna, nu ai o manusa iarna. Pentru ca nu-ti asigura unii si altii. Cam asta-i viata unui santierist de la noi de aici”, spune unul dintre muncitori, privind de-a lungul strazii Baritiu.
A durat enorm de mult, dar, spune el, nu a depins de ei. Au mai plecat si oameni. Dar e firesc, peste tot lumea pleaca si vine, marturiseste acesta. In plus, ei se muta si de pe un santier pe altul, daca trebuie. Dar asta nu-i deranjeaza.
„Am fost si mutat de pe un santier pe altul, cel putin eu. Am lucrat. Am aici patru strazi, plus inca doua cai ferate si Bulevardul Muncii. Is sase strazi. Pe sase strazi am lucrat deja. Nu ma deranjeaza, e aceeasi chestie, numai poate intalnesti alti colegi noi”, zambeste muncitorul.
Alaturi de colegi isi fac ziua mai buna. Trece mai usor, spune el. Cu toate acestea, traficul a fost cel mai greu de indurat, declara acesta. Mai mult, din cauza traficului s-au intarziat si lucrarile.
„Traficul a fost cel mai neplacut. Traficul. Traficul ne-a omorat. Pur si simplu ne-a omorat. Din cauza traficului s-au intarziat foarte multe. E un motiv, pentru care s-a intarziat, parerea mea”, incheie muncitorul si pleaca la semnul unul coleg care-i cere ajutorul de la distanta.
Santierele acestea i-au trecut pe muncitori prin caldura, prin ploi si frig. Le-a fost greu. Asta spun toti, ca e greu si salariile sunt mici. De asta unii pleaca, pentru ca ce fac ei e „boala curata in oase”, spune Alexandru, un muncitor de pe strada Baritiu.
„E foarte greu. Ploaie, vant, frig, salariile nu-s adecvate pentru ce muncim. Va dati seama. Nu avem ce face pentru ca nu le pasa de noi, ei ne fac salariile, ei fura, nu le pasa de nimic. E foarte greu sa stai pe frig, pe zapada, pe vant, pe ploaie, pe ce e afara. Asta-i boala curata in oase si pe nimeni nu doare capu'”, marturiseste el.
De altfel, mai spune Alexandru, au si plecat multi oameni, unii din cauza conditiilor, altii din cauza salariului.
„Au plecat foarte multi. Nu stiu cati, ca nici eu nu-s de foarte mult timp aici, dar au plecat foarte multi, dupa cum mi-au zis colegii. Foarte multi. Au plecat din cauza conditiilor, salariului, is mai multe”, explica el.
De cealalta parte, cu santierul te si obisnuiesti. Un alt muncitor de pe Baritiu spune ca nici nu mai observa trecatorii. Atatia vin si pleaca, incat nu le mai pasa de nimic. Ei is vad de treaba, lumea trece, masinile trec, claxoneaza, doar ei stau in loc.
„Noi n-avem treaba cu nimeni. Noi stim ce avem de facut. Nu-i usor aici, cine zice altceva sa puna lumea mana pe una de asta si-o sa vada”, spune un muncitor in timp ce asaza o dala la capat de Baritiu.