Necazul nostru din prezent este că nu mai avem cum da vina pe tancurile sovietice că ne-au născut nouă torționari vii, sau că ne-au băgat să ne conducă destinele numai borfași aleși pe sprânceană. Aceștia suntem de fapt: un popor la supra-ofertă – cei mai buni numai în bejenie; numai acolo suntem sublimi în abnegația față de muncă.
Dar puturoși de pute locul sub noi și „descurcăreți” pe „las’ că merge și-așa” până la sinuciderea ca națiune acasă. În Țara noastră de care suntem mândri. „Mândri”, că nu ne doare gura să vomităm un cuvânt care nu mai are nici un conținut și nici o înțelegere.
Cine a decantat clasa politică timp de, imediat trei decenii (!)? Cine a ales partea mai curată a unui rahat pe motiv că “sunt ai noștri”? Când cobori ștacheta și-apoi începi să urli că “n-ai cu cine, n-ai cu ce” înseamnă că ești la fel de asistat mintal ca și cel care stă cu mâna întinsă la pomana politicienilor care s-au adaptat „să placă”, să vă zică numai ceea ce vreți să auziți, să fie oglinda fidelă a năzuințelor neamului, în timp ce-și împart viața voastră ca pe o pradă de război. Trecutul vi l-au distrus, de prezentul vostru își bat joc, viitorul vi l-au amanetat!
Restul sunt discuții filozofice ca după o călcare în picioare administrată în anii 50 de către Țurcanu și gașca sa de torționari. Chestia este că „filosofii” au fost reeducați, iar torționarii au devenit profesori de morală și conștiință națională – pe Vișinescu l-ați văzut ce bătrânel de treabă este azi. Iliescu când are să binevoiască să crape îl veți ăngropa cu onoruri naționale – deși locul lui și al găștii sale este la pârnaie.
Covârșitoarea majoritate a politicienilor care candidează la „locale” și „parlamentare” sunt fie traseiști, fie incompatibili, fie anchetați în diferite dosare penale, fie proști grămadă și nemernici în doză dublă față de prostia care-i mână în luptă, fie combinații din aceste minunate „virtuți”. Iar pentru bravul popor votant acestea au fost criteriile care au ilustrat cuvinte precum: „responsabilitate”, „demnitate”, „onestitate”, „corectitudine”, „iubire de Patrie”, „abnegație” șamd. Cuvinte care ar fi trebuit să fie temelia onestității politice a unor oameni cu care să poți construi “o țară ca afară”.
Ce-am mai râs printre lacrimi de ciudă…
Căci, poporul a ales ceea ce-l reprezintă: traseiști, devalizatori, turnători ai fostei securități, anchetați penal – adică numai “de-ai noștri, din popor”, că nu e om să nu fi comis vreo găinărie, măcar o dată-n viața lui…
Și nu au votat cu găinarii numai “poporul de proști”. O privire aruncată peste statistici ne arată că numărul “intelectualilor” care au votat cu Grupurile Infracționale Organizate (indiferent de partide), este relevant pentru demonstrația cu privire la spune-mi pe cine votezi, ca să-ți zic cine ești.
Când trimiți în Parlament și la Guvernare niște hoți de identitate morală și intelectuală, cum să-ți spun că ești – onest și cinstit, sau „miserupist”, nepăsător față de propriul prezent și, mai ales, față de viitorul copiișor tăi. Și ai acestora. Așa este când mațul tău, alegătorule, este pe primul loc.
Iar să spună că nu a fost cu cine să se voteze, este măgăria supremă. Mai ales când toți tefeliștii sunt pe străzi să strige pentru și împotriva unor chestiuni de formă, fără fond. Când s-a ieșit în stradă pentru o lege onestă a partidelor politice?
Niciodată.
Niciodată nu li s-a cerut acestor indivizi onestitate în construirea asocierilor lor politice și în modul în care se avansează în interiorul lor și ne sunt propuși indivizii de votat la guvernare și în Parlament.
Nu știați că punctul “G” al parveniților politic și financiar este gaura curului? Altfel nu se explică cum de numai pupincuriștii ajung apropiații lor: pe listele de vot, în sinecuri politice și veșnic abonați la afaceri cu banul public.