Prin proiectul Pata-Cluj, susținut din fonduri acordate de către Guvernul Norvegiei (în valoare totală de 4 milioane de euro), 35 de familii de romi, care locuiesc în prezent în barăcile de la Pata Rât, vor fi mutate în locuințe sociale ridicate în Cluj-Napoca, Florești, Apahida și Baciu. Locuințele sunt achiziționate de către Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj, iar familiile care se vor muta în aceste noi locații au fost selectate pe criterii privind veniturile, existența locurilor de muncă, înscrierea și prezența copiilor lor la școală, avându-se în vedere și modalitatea de îngrijire a copiilor și vechimea în muncă a adulților.
Oferirea de locuințe sociale este însă doar cireașa de pe tortul acestui proiect care, în cei doi ani și jumătate de desfășurare, a presupus și anumite intervenții de integrare a romilor de la Pata Rât în sistemul legal și social actual.
Unul dintre cele mai spectaculoase demersuri, trecut la capitolul realizări și rezultate, sună în felul următor: „10 persoane din Pata Rât au fost sprijinite în elaborarea unui plan de afaceri pentru microîntreprinderi”.
Ziar de Cluj a vorbit astăzi atât cu Gabriella Tonk, manager de proiect în cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj, cât și cu romii din comunitățile de la Pata Rât, pentru a afla în ce au constat inițiativele antreprenoriale ale celor 10 persoane care au fost sprijinite în elaborarea unui plan de business și modul în care aceste persoane au fost ajutate să își dezvolte propria afacere.
Gabriella Tonk, manager de proiect ADIZMC: „4 planuri de afaceri au fost selectate, dar finanțarea practic nu a putut să aibă loc în cadrul acestui proiect”
Gabriella Tonk, manager de proiect în cadrul ADIZMC, a explicat pentru Ziar de Cluj preambulul acestui proiect, modul în care s-a desfășurat și cum, în cele din urmă, inițiativa a eșuat, ca finalitate practică, concretă:
„În proiectul inițial am avut o componentă de unitate de economie socială pe componenta de ocupare. Proiectul are mai multe arii, era o unitate de economie sociala inițial, care nu era definită în proiect și trebuia să fie definită cu participarea membrilor comunității, pe baza consultării lor, dar între timp s-a schimbat legea, a fost adoptată Legea economiei sociale.
Atunci când am dezvoltat proiectul încă nu exista o legislație specială pentru asta, proiectul a fost scris la începutul anului 2014 și s-a început în octombrie 2014 și încă atunci condițiile erau altele pentru crearea economiei sociale, dar in 2015 a intrat in vigoare Legea economiei sociale care spunea că unitățile nu pot să aibă influența autorităților publice, deci fondatorul nu poate fi Primăria sau o autoritate publica.
ADI-ul este practic asociația primăriilor din Zona Metropolitană și atunci era clar că nu putea din punct de vedere legal să înființeze unitatea de economie sociala și atunci a trebuit să ne reorientăm și să găsim altă soluție, dar ideea care era de la început era să susținem inițiativele economice de antreprenoriat care există în comunitate și atunci am început să lucrăm cam din decembrie 2015 – ianuarie 2016 cu Roma Entrepreneurship Development Initiative, un ONG care susține antreprenoriatul în rândul comunităților de romi, și am făcut un contract de colaborare cu această organizație care este formată preponderent din facilitatori de business de etnie roma, care își propuneau să mapeze potențiali antreprenori în comunități de romi.
Ei lucrează în foarte multe județe ale țării, și la Cluj, inițial în proiectul lor nu era inclusă Pata Rât, dar în urma colaborării noastre au extins proiectul lor și în zona Pata Rât și atunci, cu facilitatorii noștri comunitari, am organizat vizite pe teren, ședințe cu oamenii, cu cei care erau interesați de a începe o afacere. În special am căutat oameni care deja au experiență într-un anumit domeniu, care au avut și o afacere în trecut sau și în prezent și care vor să își dezvolte afacerea.
Au fost mai multe întâlniri, după care cei care erau cei mai interesați și mai motivați au rămas, au păstrat ei contactul cu facilitatorii de business, pentru că nu noi am tot mers și i-am convins să facă ceva, ci am așteptat ca cei care sunt cu adevărat motivați să vină și să ne contacteze, pentru că atunci știm că nu este ceva ce este forțat și omul de fapt nu este interesat!
Informația a fost dată pe teren, au fost ședințele comunitare, unde a fost dată informația, au fost lăsate pliante, am intrat în foarte multe case, cei care erau interesați veneau și la întâlnirile următoare. Și așa au rămas persoane, familii – în unele cazuri era vorba de familii care voiau să facă business de familie – și ei au fost ajutați, cumva în comun au fost făcute planurile de afaceri.
Sigur că asta necesită timp, să formezi o relație, și e o muncă mare să faci planul de afaceri, oamenii veneau cu ideea de afacere și facilitatorii de business îi ajutau să își verifice ideile de business. Atunci s-au elaborat 10 planuri de afaceri și ideea, planul nostru ca implementator, ca proiect Pata Cluj, era ca 4 dintre aceste planuri de afaceri să fie și finanțate în cadrul proiectului.
Problema era că era foarte complicat din punct de vedere juridic, în cadrul proiectului, cum se finanțează aceste planuri de afaceri, pentru că ei nu erau parteneri de la începutul proiectului, aceste firme care trebuiau să fie înființate, și, din punct de vedere legislativ, era dificil să găsim soluția.
Până la finalul proiectului, nu am putut să realizăm, cele 4 planuri de afaceri au fost selectate, dar finanțarea practic nu a putut să aibă loc în cadrul acestui proiect.
Totuși, noi considerăm că este un rezultat important, pentru că am văzut că există un potențial mare în Pata Rât, contrar așteptărilor.
Pe de altă parte, aceste planuri de afaceri care au fost realizate pot fi finanțate prin alte mijloace, o să fie urmăriți probabil, atunci când apar oportunități de finanțare pot fi reluate aceste planuri de afaceri. Vulcanizare, vânzare de cărți vechi de tip anticariat mobil, fabrică de cărămidă tradițională, vânzare legume-fructe, firmă de construcții, firmă de curățenie, firmă de depanare IT și telefoane mobile, florărie, firmă de transport marfă, colectare și reciclare materiale neferoase, vânzare de cărți și obiecte vechi – anticariat, încă o florărie, service auto, inițial au fost 17 idei de afaceri, dar până la urmă au rămas 10. S-au inventariat și persoanele care au în prezent afaceri, anticariatele și florăriile funcționează și acum, dar cei care au venit cu ideile de afaceri lucrează ca șoferi sau în service auto și atunci, având experiența aceasta, doresc să facă un business; șoferul, de exemplu, dorea să facă vânzare legume-fructe.
Criteriul pe care au fost selectate firmele era experiența în domeniu, expertiza și motivația – cât era persoana de motivată, de perseverentă în relația cu facilitatorii de business, și cât era de realist planul de afaceri”, a precizat Gabriela Tonk.
Romii din Pata Rât: „Nu i-au ajutat cu nimic! Cu nimic! Cu vorba!”
Ziar de Cluj i-a întrebat astăzi și pe romii din comunitatea de la Pata Rât despre proiectul de sprijinire a 10 persoane din zonă pentru elaborarea câte unui plan de afaceri pentru microîntreprinderi. Oamenii de la Pata Rât consideră că nu au fost ajutați cu nimic de echipa proiectului Pata Cluj:
„Da, e drept! E un frate de-al meu, sunt mai mulți! Dar nici unul nu a făcut! Au zis că nu… i-a respins pe toți! Cum a fost: au zis prima dată – și eu am vrut să… că eu sunt tinichigiu de meserie, eu fac la toate comunitățile sobe și de-astea, numai că nu am utilaje, nu am unelte, nu am nimica, cu ce să fac?!
Ăștialalți au vrut să facă, unul să își facă firmă de construcții, unul iar a vrut să își facă fructe-legume, din-astea! Și ei au zis: trebuie să ai prima dată tu niște bani, ca să te poți ajuta, și-apoi te ajutăm noi! Noa, de unde să avem noi câte șase, 700, o mie și ceva de euro? Așa or cerut! Nu i-or ajutat cu nimic! Cu nimic! Cu vorba! În rest, nimeni nu are o firmă, nu o făcut nimeni nimic!
Eu le spun în față: domnule, ce ar trebui să fac ca să îmi pot deschide o firmă? Pentru că eu sunt tinichigiu, sunt meseriaș! Bun! Păi, prima dată, au zis, trebuie să ai tu o sumă de bani, pe care… trebuie să mergi, noi te ajutăm ca să mergi, umblăm cu dumneavoastră ca să vă puteți face. Și după aia o să te ajutăm noi, și noi, cu bani! După! Habar nu am cu ce bani!
Dacă nu am avut bani, nu ne-au mai luat pe niciunul în considerare! Pe nimeni!”, a declarat un locuitor din Pata Rât.
„Și eu m-am înscris la nu știu ce curs, că s-a făcut! Dar m-au scris pe hârtie și nu a mai interesat pe nimeni de nimic! Dar la ce curs să mă duc, dacă nimeni nu a mai venit! Ne-au scris și atât!”, a intervenit un alt rom din Pata Rât.
„Dar știți cum să vă zică? Când vă arată semnătura, la fiecare, prezența la curs și lipsa! Atunci da! Așa, pe cine trece prezent? Pe ei? Poate că au și diplomele noastre și noi nu știm!”, a completat o altă persoană.
Așadar, cu toate că reprezentanții proiectului Pata Cluj consideră că inițiativa lor a avut „un rezultat important”, cu toate că a fost un eșec, „beneficiarii” proiectului, care au eșuat în încercarea lor de a deveni antreprenori, văd lucrurile mult mai realist, considerând că nu au fost ajutați cu nimic, doar, eventual, cu vorba. Cum proiectul, per ansamblu, a însemnat cheltuirea unor milioane de euro, vorba lungă, lipsită de rezultate concrete, e sărăcia oamenilor de la Pata Rât și sărăcirea unor fonduri norvegiene care ar fi necesitat o utilizare mai pragmatică pentru a duce cu adevărat la o schimbare în bine în viața celei mai sărace comunități clujene, pentru că și romii de la Pata Rât sunt tot clujeni, la fel ca și locuitorii din Centru sau din Bună Ziua.