Ingrediente: o turmă de bizoni, o curte de fazani şi mult guvide cu drept de vot.
Se amestecă bine cu sare-n ochi şi un pumn de buze rămase umflate. Se împachetează în vorbe în vânt şi mesaje deşarte şi se lasă la fezandat în urne – de preferinţă mobile.
Se numără şi se ştampilează.
Bine prelucrat, amestecul este mai mare şi mai voluminos la ieşiere decât la băgare.
Răbdările prăjite se servesc pe stomacul gol şi buzunarele goale.
Cum şi anul acesta s-a ratat „Ziua justiţiei”, dar vin alegerile pentru Șparlamentul României, vă recomandăm un platou de “răbdări prăjite” acelora care se gândeau că vor avea la masă fleică de rechin autohton prăjit. La schimb, pentru că în anul 328 d. Ch. a avut loc inaugurarea oficială a celui de-al doilea pod peste Dunare, construit de arhitectul roman Theophilus Patricius (hahahahahaha, cum se mai reîncarnează arhitecții!), care a conceput şi o monografie despre podul lui Apollodor de la Drobeta, vă putem recomanda un pod pe spate în locul unui vot în pustiu. Gândiţi pozitiv, lucrurile se mişcă în ţară: peste 250.000 de copii din România se duc, zilnic, flămânzi la culcare. Dar guvernul (emanat din voința străzii acum un an) dă „legi” în interesul pușcăriașilor și le reduce ocna cu 3 zile pe lună dacă primesc adeverință că-și execută pedeapsa în numai 3 mp.
Sunt români care trăiesc „în libertate” în condiții mai mizerabile decât în ocne, care este pedeapsa pe care o execută, bin și vă întreb? Că au votat de peste un sfert de veac numai jeguri morale și se pregătesc s-o facă din nou? Care jeguri morale numesc în funcții asistați mintal și păpușei ușor de controlat, să poată ei fura în tihnă, fără deranj penal decât la schimbarea de gardă…
(parcă văd cum alde Varanul își execută pedepsele în niște condiții extrem de mizerabile: la luxul cu care erau obișnuiți din devalizarea României, la ei va fi derogare și de la standardul metrului pătrat. 500 mp de vilă se vor echivala cu 1 mp de pârnaie)
Mai țineți minte când erați copii și vă apucați, de frică, să fluierați pe câte o alee întunecată, să știe, măcar ăia de vă auzeau, de existența voastră?
Ei bine, măcar de 26 de ani suntem pe o alee întunecată și fluierăm a pagubă, dar nimeni nu știe de noi. Nici măcar noi.
#suntemceeaceamvotat