Anul trecut, românii au muncit 174 de zile doar pentru Stat. Dacă scădem din 365 de zile ale anului și cele 104 de sâmbete și duminici în care nu se muncește, bașca cele 14 zile de sărbători legale, rămân 73 de zile pe an în care românul muncește pentru sine și nevoile sale. 174 de zile muncește pentru hoțiile de la buget și promisiunile populiste ale politicienilor săi.
Deci, avem și noi, românii, sclavii noștri legali, cei care plătesc taxele și impozitele din care politicienii să-și bată joc de viitorul lor prin promisiuni electorale populiste.
Salariații români au muncit, anul trecut, 174 de zile din cele 365 ale anului doar pentru a putea achita impozitele impuse de Stat, rata efectivă de impozitare clasându-i pe pozitia a 8-a printre cele 28 de state membre ale UE, într-un clasament realizat de Institutul economic Molinari din Bruxelles.
Înaintea României se afla Franța, unde cota efectivă de impozitare a muncii este de 57,53%, urmată de Belgia, cu 56,9%, și Austria, cu 54,7%, Ungaria (54,1%), Germania (52,36%), Grecia (51,48%) și Italia (50,13%).
Practic, ziua libertății fiscale a fost, în anul trecut, ziua de 20 iunie, cu trei zile mai devreme față de 2015, când românii au muncit până în 23 iunie pentru a plăti Statului toate impozitele. În 2014 și 2013, ziua libertății fiscale a fost în iulie, iar în 2012, în 23 iunie.
Documentul analizează așezarea impozitelor pe muncă și din persectiva sistemului de taxare, menționând că în Uniunea Europană, doar șase state mai practică cota unică: Bulgaria, România, Ungaria, Estonia, Letonia și Lituania.
Cea mai mică rată efectivă de taxare a veniturilor se regăsește în Cipru (23,4%).