In vizor

ROMÂNIA EDUCATĂ: Legea Învățământului ceva de șters la cur pentru politicieni

În Legea învățământului preuniversitar, Capitolul I, Art. 3, litera e) se afirmă: „principiul descentralizării decizionale – presupune redistribuirea autorității decizionale de la nivelurile centrale către cele locale, pentru a răspunde adecvat nevoilor beneficiarilor”.

De afirmat se afirmă, dar mușchiul voinței politice poate face ghemotoc de șters la cur orice articol de lege atunci când există un interes. Iar interesul există: punerea instituțiilor de învățământ la dispoziția Uzinelor de Sinecuri Politice, impropriu numite Inspectorate Județene Școlare.

Zilele acestea a fost făcut oficial faptul că viabilitatea posturilor didactice pentru următorul an școlar nu va mai fi stabilită de unitățile școlare, ca până acum, ci de inspectoratele școlare. Prin urmare, nu conducerea unei unități școlare va stabili dacă un post va deveni titularizabil (viabil pe perioadă nedeterminată), ci inspectoratele școlare. Principalul argument în privința acestei decizii face referire la practica unor directori de școli de a nu scoate la concurs unele posturi titularizabile. Sau de a le scoate cu viabilitatea de 1 an de zile (așadar, perioadă determinată), când, de fapt, acestea ar avea viabilitate nedeterminată (ar fi titularizabile). Cel puțin așa și-a argumentat decizia sluguța Ligia Deca, ministrul Educației.

„O școală, ca să poată ieși cu un post la titularizare, la concursul național de ocupare a posturilor trebuie să spună că este viabil, că în următorii 4 ani poate să asigure norma respectivă. Multe școli nu fac acest lucru pentru că se tem de ce va veni, pentru că preferă să completeze normele profesorilor pe care îi au deja în școală”.
Nu neagă nimeni existența acestei practici. Însă, cât de des este întâlnită această situație? Nu credem că această practică este definitorie pentru sistemul de învățământ preuniversitar, șmenurile câte unui directoraș (și acesta numit politic), reprezintă excepții. Așa că ”soluția” de a transfera puterea decizională către inspectoratele școlare dovedește faptul că descentralizarea rămâne la stadiul de concept chiar și atunci când este inclusă în lege. În realitate, centralizarea este în continuare regula jocului în tot ceea ce întreprind politicienii români.

Prin urmare cum rămâne cu litera e) a Art. 3 al Capitolul I din Legea învățământului preuniversitar? Cum va fi descentralizat sistemul de învățământ preuniversitar? Prin centralizare?

Revenind la declarația individei numite de mușchiul lui Klaus Iohannis ca ministru al Educației, merită citit întreg materialul publicat de site-ul romania.europalibera.org. Așa aflăm că, de fapt este o întreagă varză în Ministerul Educației unde NU SE ȘTIE: de unde se vor dabani pentru creșterea salariilor profesorilor din preuniversitar, când se vor da bani pentru naveta elevilor, care este statistica consumului de droguri în școli, că manualele vechi de 20 de ani OSĂ fie schimbate peste 2 ani, de aceea se schimbă regulile de titularizare.

Neputincioșii fac numai ce pot să facă: dau din gură și se urinează pe prevederile Legii.

În acest context, întrebată despre situația președintelui Klaus Iohannis, care de 20 de ani ține ocupat un post de titular, Deca a spus că „este o chestiune care ține de opțiunea domniei sale și de dreptul pe care orice cadru didactic îl are”.

Ligia Deca mai spune că, din câte știe, postul de profesor de Fizică ocupat în trecut de Klaus Iohannis și rămas rezervat nu a încurcat socotelile Colegiului, care „nu a suferit niciodată de a avea cadre didactice care să poată să predea”.

Adică bla-bla-bla de slugă tristă. Legea e numai pentru proștii care o respectă, nu pentru deștepții cu derogare. Cât despre bun simț, nu poți să ceri ceea ce nu există la politicianul român!.