Teza premierului Nicolae Ciucă, în baza căreia a devenit doctor în Științe militare în 2003, include conținut plagiat în cel puțin 42 de pagini din totalul de 138, dezvăluie jurnalista Emilia Șercan într-o anchetă publicată de pressone.ro.
Conform sursei citate, conținutul din cel puțin 19 pagini a fost plagiat din alte două teze de doctorat susținute anterior la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, una dintre ele coordonată chiar de îndrumătorul premierului. De restul, până la 42 de pagini vorbim despre “surse tipărite, care nu ar putea fi detectate cu un soft anti-plagiat”.
Acum să ridicăm trei degete de la oricare mână şi să facem o regulă de trei simplă ca să aflăm rata de plagiere din teza de doctorat a ministrului Ciucă. Dacă din 138 de pagini (corp 14, dactilo la două rânduri), s-au plagiat 42, asta înseamnă o rată de plagiere de 30,43%, cu 16,43% mai mare decât a Laurei Codruţa Koveşi, care n-a plagiat decât 5% din lucrarea sa de doctorat.
În legătură cu plagiatul (indiferent de cine este vorba şi am să revin, că ne e plină tolba de plagiatori de nivel înalt), este normal ca societatea să acționeze și să ceară condamnarea hoțului.
Plagiatul nu este numai un furt intelectual. El produce daune societății pe mai multe paliere: de la inducerea ideii că morala nu mai contează și că este important să îți atingi scopurile indiferent de mijloace, până la prejudicii de ordin material – la bugetul statului, că, din plagiat, plagiatorii au beneficiat de bani în plus și obținerea unor onoruri nemeritate. La care se adaugă prejudiciile morale aduse celor cărora, prin furt, plagiatorii le-au uzurpat locul în societatea academică.
Numai că legea nu cuprinde prevederea prejudiciului adus comunității profesionale și posibilitatea ca aceasta să se constituie parte vătămată și să-i acționeze pe impostori în judecată pentru a le stopa măcar cariera academică falsă. Că legea este extrem de interpretabilă în blândeţe cu “domnii” României şi extrem de dură cu restul României. Doar “domnii” au dat legile, nu?
Şi tot “domnii” au scuzele la ei, aranjate sub paltonaş cum ştiu toţi bişniţarii şi şuţii să-şi aşeze marfa pe care vor să ţi-o vândă.
Ponta a plagiat. Indispensabilul General Izmană a plagiat și el. În interes național, firește. Florin Roman a plagiat şi el. Şi cam toată “domnimea” a plagiat de când se știe. Ne-a explicat-o chiar Ioan Rus pe vremea când era ministru de Interne (citez): ”de vreo 2000 și ceva de ani încoace, de la Aristotel la Platon, toți au plagiat. (…) Autorul emite niște teze, de aceea se numește teză de doctorat”.
Deci, dacă Platon și Aristotel au furat și ei nițel, să nu rămâie ei singuri-singurei, a plagiat şi restul naţiei.
Așa că luați cu cucută Metafizica, Logica formală, Retorica, dar mai ales Etica. Numai Aristotel credea că-s ale lui? Însuși Platon, cu dialogurile alea cu umbrele din peșteră, habar nu a avut că, peste mii de ani, cea mai teză de teză va fi emisă de către politicienii români: “copy se dovedește, întotdeauna, identic cu paste”… Deci: ale cui “e” toate diplomuțele? Aleluia e!
Exasperat de câteva doamne cu moralitate îndoielnică ce îşi manifestau violent punctul de vedere, bravul soldat Svejk a spus o frază numai bună să definească România de astăzi: „Da’ obraznice mai sunt curvele pe aici!”
La cât de lacomi sunt politicienii noștri, la câți parveniți cu școală pe puncte și diplome de “spirocheţi-hareţi” colcăie prin Parlamentul României şi pe la guvernări, devine tot mai clar că nu doar recăpătarea prestigiului ar fi miza reformei învățământului, ci Învățământul însuși.
De succesul acestei reforme (dacă se va mai face cândva) depinde dacă peste ani și ani vom fi tratați de către doctori și nu de către maneliști care sparg semințe în cabinet, doar pentru că au obținut cu ajutorul politicienilor noştri „decât” diploma de medic.
Dar, stai, că “România educată” a fost abandonată în ghearele încălzirii globale de către domn’ profesor de meditaţie Klaus Iohannis. Aşa că Educaţia va rămâne de domeniul basmelor.
În fond plagiatorul, mincinosul, hoţul, inconsecventul sunt personaje de poveste izvorâte din basmele şi legendele care ne-au „luminat” copilăria.
Şi, gata!