O spun de peste două decenii, o spun degeaba: Încă mai aștept pe cineva care să își propună un program politic pragmatic care să rezolve exact aceste două probleme.
Cei care muncesc au un dușman comun: acest stat asistențial, de pile, cunoștințe și relații și capitalismul de cumterie realizat după 1989. Și, în loc să vină cu soluții, vin cu lamentații (nu ai cu cine), cu che-gargarisme puțoiste (mă piș pe el de vot) și cu aceleași propuneri de a privi un exercițiu democratic ca pe o colectă de voturi și o cățărare pe cuvinte sforăitoare în carul guvernării. După care, dă-i și pultă, să vină care mai de care cu noi metode de taxare și impozitare – că mecanismul puterii e flămând, trebuie hrănit cu sinecuri de partid, cu privilegii salarale, cu pensii și salarii speciale, cu achiziții nerușinate șamd.
”Două” instituții nu au lipsit și nu vor lipsi din organizarea nici unei forme de stat: Birocrația și Instituțiile de Forță (Armata, Poliția, Jandarmeria, Serviciile, Justiția).
Ca toate instituțiile de forță, acestea trebuie să aibă niște limite în organizarea statală.
Simplu: prea multă putere militară autonomă duce la diminuarea libertăților democratice – totalitarism, autoritarism, militarism, voluntarism, socialism, comunism. La fel se întâmplă și dacă avem prea multă birocrație.
De multe ori am afirmat că Birocrația a fost pe vremea lui Nea’ Ceașcă mai fioroasă ca Securitatea.
Așa a și rămas.
Sistemul democratic se menține numai cât timp există bun simț în societate. Când dispare bunul simț, atunci ori scade prea mult controlul Birocratic/Forță și avem parte de anarhie, ori statul “crede” că se întărește crescând atribuțiile Birocrației/Forței și atunci avem parte de tiranie/totalitarism.
Iar semnele că bunul simț este pe cale de disparițe sunt evidente: Taxe și Impozite în exces; Birocrație sufocantă; legi de efect, nu de cauză.
Despre ce bun simț de guvernare poți vorbi în România când 60 de instituții ”de stat” stau pe capul fiecărei firme? Când toate aceste instituții ”de stat” se încalecă una pe cealaltă? Când fiecare dintre aceste peste 60 de instituții unice are zeci de proceduri, acte și dosare obligatorii pentru oricine vrea să deschidă și să dezvolte o afacere?
Aceasta nu este în sprijinul inițiativei private, ci în disprețul acesteia, pe banii acesteia.
Birocrația excesivă convine numai aparatului birocratic, care își justifică astfel existența. Nivelul de birocrație a ajuns la un nivel toxic, este mesajul pe care care statul român îl transmite mediului de afaceri: ”Ești suspect, n-am încredere în tine și vreau să te controlez, deși știu că nu sunt capabil.”
În accepțiunea funcționarului public, românul este hoț, este vinovat de evaziune fiscală. În lipsa prezumției de nevinovăție, organul de control te pune să sufli și-n iaurt.
Hoțul strigă cel mai tare: ”Prindeți hoțul!”
Când atâția șefi naționali, regionali, locali ai ANAF și ai Finanțelor zac la pârnaie sau își așteaptă pedeapsa pentru mare corupție, cum să nu ne privească ca suspecți sistemul?
Când sunt plătiți cămătarii/creditorii fără a li se diminua datoriile celor care plătesc cu adevarat, cum să nu se nască foame de noi taxe și impozite, de noi abuzuri fiscale? Banii pentru mite electorale și plătit curvele politicienilor nu se înmulțesc decât prin înmulțirea taxelor și impozitelor, nu prin tăierea dezmățului bugetar.
De treizeci de ani, ce fac politicienii români care s-au jucat de-a statul? Au naționalizat pierderi, au șters datorii, au dat scutiri de plată cu scopul de a se privatiza câștigurile.
Aici este locul de joacă al băieților deștepți de la noi și de aiurea.
Cei care duc în faliment o instituție “to big to fail” primesc bonificații, nu pârnaia cuvenită.
Că în România se dau verdicte pe DEX nu pe Codul penal.
Drepturile hoților și criminalilor la, cică, propria imagine, au prioritare față de drepturile victimelor.
Numai la noi politicianul are nerușinarea de a crede că o funcție aleasă însemnă “demnitate în stat” și nu “servant public”- și să se comporte ca un Ales, Unsul Ștampilei pe Pământ.
Așa am adus hoția, chiulul și minciuna la rang de demnitate în stat!
Iar ”deminitatea în stat” nu mai are demnitate: minte despre lapte și miere tot la patru ani, minte despre tăieri bugetare, dar numai le mimează pe hârtie și din vorbe, minte despre ”nicio taxă, niciun impozit în plus”, în timp ce scribălește fix la acest surplus de taxe și impozite.
Așa și acum.
Eești o ”microîntreprindere” cu câțiva salariați (chiar și unul, tu însuți), îți cresc: impozitul pe salariile angajaților (că, deh, a crescut ”salariul minim” și când bugetarul ia voucher de vacanță pentru că are doar 14.000 de lei salariul lunar, ”burjuiului” de la privat i se ia impozit crescut, să compenzeze), impozitul pe profit de la 1% la 3%, impozitul pe dividende de la 5% la 8%, apoi, dupa ce ”se iau” dividendele, se declară și venitul din dividente, ca persoană fizică (bani mulși de impozit deja, lunar, cu 8%) și crește și CASS duăa noile praguri (că administratorul plătește CASS și la dividende chiar daca e și salariat si a mai plătit o dată CASS și pe salariu, că doar e tratat de 7 medici dintr-o lovitură dacă se îmbolnăvește – și sigur se îmbolnăvește de la atâta ”predictibilitate” fiscală).
Previzibil.
În fapt, se apropie alegerile, se face cheta. Găleata, uleiul și zahărul sunt înlocuite cu menținerea privilegiilor la o anumită castă a bugetarilor de partid, pile, cunoștințe și relații și a pensionarilor speciali.
Cine plătește?
Ca de obicei, mediul privat.
Povara pensiilor o vor duce firmulițele cu câțiva angajați care trebuie să scoată 2% din cifra de afaceri în plus. La una de 300.000 lei pe an ”statul la stat” va încasa în plus 6.000 lei (1/4 din pensia unui magistrat pe lună).
Dacă tragi linie ”statul la stat” ia în jur de 60% din venituri prin taxe.
Și dă, la schimb: CORUPȚIE. De la polițiști care vând droguri la adăpostul uniformei, la politicieni care-și plătesc curvele din bani publici.
Să stați departe de urna de vot și la anul!
PS: Exemple despre imbecilitatea ”statului la stat” și despre discriminarea sectorului privat și de ce, în calitate de contribuabil, tu nu ai voie să greșești în scchimb, statul are voie să greșească și nu pățește nimic. Tu n-ai voie să întârzii în plată sau în declarare. Statul nu dă nici o penalitate de întârziere când ai de recuperat banii de la stat, TVA, concedii medicale etc.
- Fila CEC și cambia funcționează pe baza legilor 58 și 59 din 1934.
- Activitatea gestionarului e reglementată de legea 22 din 1969.
- Regulile de completare a registrului de casă sunt cele din decretul 209 din 1976, „Regulamentul operațiilor de casă ale unităților socialiste.”
- Casa de Pensii nu se conectează cu ANAF. Casa de Sănătate nu se conectează cu ANAF, pentru că sunt sisteme diferite. De-asta ne tot obligă să luăm un document de la o instituție, să o ducem la altă instituție, pentru că sistemele informatice nu sunt compatibile.
- Pentru instituțiile de stat, pentru cazare și deplasare, dacă respecți plafonul, e suficient ordinul de deplasare și atât. Nu trebuie să vii de la hotel cu facturi și chitanțe. La privat, cât e factura de cazare, atât se decontează.
- Instituțiile de stat au bonuri de benzină. Este suficient să prezinte tichetul că a alimentat. Nu fac foi de parcurs. Dacă la privat nu se fac foi de parcurs, (ANAF n.r.) ne dă jos TVA-ul de la achiziția mașinii, de la combustibil, nu putem să deducem asigurările.
- Ștampila, oficial ucisă, e vie. La fel și Regulamentul de Casă al Unității Socialiste (Decretul 209 din 1976).
- N-ai făcut monetarul, poți primi sancțiune.
- Lista de acte de care ai nevoie de la instituții ca DSP, DSVSA, Mediu, nu corespunde cu ceea ce solicită inspectorii la vizitele în teren. Mereu e nevoie de ceva în plus de pus la dosar. De aceea, între 10 și 20 la sută din resursele unei firme – umane și financiare – se duc în a întreține birocrația.
- Avem toți CNP unic. Dar acesta nu e recunoscut nicăieri fără serie și număr de CI.
- Te duci la ANAF să înscrii firma în registrul unic de control. Și trebuie să ai bani numerar ficși, pentru că n-au rest. Dacă te duci cu o bancnotă mare, te ceartă și te trimite la chioșc să schimbi – DIGITALIZARE ȘI PLATĂ ONLINE, FRĂȚICĂ!
- O firmă cu peste 50 de salariați e obligată să plătească fondul pentru handicap, dar știm că instituțiile de stat nu au nici măcar rampe pentru persoanele cu dizabilități.
- Digitalizare, cu împuternicire scrisă de la notar.