A vrut Însuşi El, Preşedintele Klaus Iohannis, alegeri parlamentare anul trecut?
A vrut şi i s-au dat. Brusc a scăzut presiunea pe secţiile ATI şi românii disciplinaţi nu numai că nu s-au mai îmbolnăvit, dar nici nu au mai murit în număr atât de mare. Sau, dacă au murit, au amânat cauzele declarării morţii lor pentru lunile în care mortalitatea a fost şi în realitate scăzută. Cum ar fi tocmai aceste zile de relaxare venite numai după ce a dat tot Însuşi El, Preşedintele Klaus Iohannis, ordin de relaxare.
Noi suntem permanent ca în bancul acela cu Alarma de Luptă Aeriană de pe vremea lui nea’ Ceaşcă când, în ipoteza că se dădea cu bomba nucleară, populaţia era sfătuită să-şi ia cearceaful şi să se deplaseze în ordine spre locul de înmormântare.
Cert este că există un raport privind tocmai neraportarea tuturor morţilor de COVID-19 în funcţie de interesele politicienilor de a scoate sau de a ţine lumea în case. Raportul este cutremurător nu atât prin diferenţele în lanţul de raportare a morţilor, care ajung şi la 7.000 de persoane, cât, mai ales, că este indicele haosului din sistemul sanitar românesc.
Practic poţi lăsa orice speranţă odată intrat în malaxorul acestui sistem. Noi am putea face spectacole real-life gen „Survivor” cu sistemul de sănătate din România, un fel de „Te internezi şi supravieţuieşti? Câştigi”.
Haosul din sistemul de sănătate românesc există din momentul în care s-au prins „băieţii deştepţi” cât de mănos e să-l mulgă în interes personal. Cum banii intraţi în acest malaxor nu pot fi contabilizaţi corect, că nimeni nu poate norma penal eficacitatea unui medicament mai scump sau a unui aparat luat doar să zacă suport de pânze de păianjeni pe holurile unui spital care mai stă în picioare numai că au binevoit bacteriile şi viruşii să se culcuşească în pereţi.
Dar acest haos a fost întreținut şi de Nelu Tătaru, și de Vlad Voiculescu – şi numai faptul că au fost prinşi cu pandemia în vine ne-a putut revela dezumanizarea pe care Politicul o aplică Sănătăţii. Nu e de mirare că actualul ministru s-a codit să facă public acest raport.
Aşa am aflat că personalul din spitale, și așa pus sub presiune în pandemie, prin tot felul de declaraţii care se băteau cap în cap, başca lipsurile acute de materiale şi utilităţi care existau doar pe hârtie, nu şi în realitate, a fost complet sufocat de birocrație, raportări, rubrici, rubricuţe, hârţogăraie. Așa că fiecare conţopist medical a făcut cum a înțeles el și cum a crezut el de cuviință, generând tot felul de aberații.
Cică aşa ne-am procopsit cu morţi care vin din urmă pentru a fi trecuţi la rubrica COVID-19 ca şi cauză de deces – din cauză că există două platforme de raportare: „Corona forms” – unde erau incluse cazuri și decese pe baza de CNP, deci om cu om, și confirmate prin test RT-PCR apoi și antigen, platformă gestionată de STS şi „Alerte.ms.ro”, cu date agregate, fără CNP-uri.
Citez: “Platforma alerte.ms.ro a avut, în înțelegerea comisiei, mai curând rolul de a fi un instrument pentru managementul operațional (distribuire de materiale și echipamente, identificare rapidă nevoi de resurse/resurse pentru pacienți în stare gravă) decât un rol de sistem informațional pentru colectarea și analiza deceselor. Corectitudinea informațiilor regăsite în alerte.ms.ro este condiționată esențial de acuratețea cu care raportează spitalele. Din explorările comisiei, spitalele au unele probleme privind corectitudinea modului de raportare și este evident că nu există resurse umane disponibile și pregătite nici la nivelul spitalului și nici la nivelul DSP/CJCCI, pentru a valida aceste raportări”.
Cică am avut situaţii în care același decedat a fost raportat în platforma Ministerului Sănătății de mai multe spitale prin care pacientul a trecut succesiv. Deci a murit omul în fiecare spital prin care a trecut.
Sau situaţii de genul (citez): „în raportul centralizator se preia ultima valoare zilnică raportată de fiecare spital. Astfel, dacă un spital a raportat pe data de 1 septembrie un număr total de 100 de decedați, după care, în următoarele zile, nu face raportare, în rapoartele din zilele următoare în care nu raportează se va menține numărul total de 100 de decedați de la ultima raportare efectuată. În raportul centralizator este afișată data ultimei completări a formularului. Orice raportare eronată efectuată de un spital se poate propaga nedefinit, dacă nu este observată și corectată de spital”.
La toată această indolenţă s-a adăugat întrebarea: morţi de Covid sau morți cu Covid? Diagnostic principal – diagnostic secundar.
Citez: „În totalul deceselor având drept diagnostic secundar COVID (19.698 decese), s-a constatat o mare variabilitate a diagnosticului principal. Astfel, unele dintre diagnosticele codificate ca principale erau diagnostice acute care, conform OMS, nu pot fi asociate bolii COVID (ex.: Infarc miocardic, ulcer gastric acut, hernii, fracturi, traumatisme etc)”.
Fiind raportări făcute fără a avea ca bază CNP-ul, este clar că unii şi-au făcut de cap cu raportările.
Asta explică haosul din sistem dar nu şi reaua credinţă, sau chiar interesul ca să existe această dublă raportare – din care una extrem de susceptibilă vicierii adevărului. Şi doar interesul poate fi explicaţia faptului că acum, în lunile de acalmie, se raportează decese din lunile în care „medicii aveau de ales între cine să trăiască sau nu” – vorba Apocalipsei COVID-19 după Raed Arafat.
Zilnic se „reportează” morţi din lunile în care presiunea pe secţiile de ATI era imensă. Dar nimeni nu vine cu o explicaţie coerentă a faptului că de câte ori are nevoie „stăpânirea” de o acalmie a bolii, aceasta dispare ca prin farmec.
Suntem făcuţi din pix de la nivel de trai şi până la moarte.
Şi, gata!