Se manifesta oare dorinta de a fi singur sau in doi, diferit in cazul femeilor si barbatilor? Isi doresc barbatii mai multa singuratate si indpendenta? Sunt femeile mai dependente de cuplu?
Primul impuls este sa raspunzi “da” ambelor intrebari. Exista mai intai o serie de explicatii de ordin istoric si social. Daca ne gandim la rolurile jucate de fiecare parte, secole de-a randul, este clar ca, multa vreme, femeia a fost crescuta, pregatita si educata in scopul de a deveni jumatatea barbatului, de a juca rolul de sotie si mama. In mintea ei a fost bine inradacinata ideea ca trebuie sa aiba o familie, ca trebuie sa fie a cuiva. Faptul de a nu avea un venit propriu crea in mod evident dependenta de o sursa de sutinere din exterior, de o sursa de stabilitate materiala reprezentata de barbat.
De cealalalta parte, barbatul era obisnuit ca alegerea sa ii apartiuna, era obisnuit sa aiba puterea deciziei, sa aiba un ascendent in cuplu tocmai statutului sau de sursa financiar-economica. Sigur, in felul acesta el isi asigura in schimb hrana, ingrijirea, curatenia, urmasii etc. Un schimb destul de echitabil in timpurile trecute.
Aceasta reglare sociala de conturi, stabilirea clara a rolurilor, a facut ca, in cazul femeii, optiunea de a avea un partener sa fie sustinuta si de o puternica motivatie economnica, nu doar de cea afectiva sau sexuala.
Emanciparea femeii a tulburat echilibrul mentinut de secole prin reguli sociale si religioase, barbatii simtindu-si pozitia de autoritate amenintata, subminata, cu rolul diminuat. Toate astea i-au facut sa se simta ca puterea si controlul pe care le detineau nu mai sunt aceleasi, mai mult, le sunt amenintate.
Nimic mai greu pentru un barbat decat sa-si vada amenintat statutul, autoritatea! Nimic mai greu pentru o femeie decat sa fie nevoita sa… negocieze cu un barbat infricosat! Este un barbat care trebuie mereu reasigurat ca este in continuare cel mai important om din viata ta, in ciuda faptului ca dependenta de el nu mai este totala! Pentru el pierderea controlului trebuie inlocuita, compensata, trebuie sa fie mereu “securizat” si asigurat ca femeia nu i se vrea concurent, ci partener!
La randul lor, femeile s-au lasat de multe ori prada tentatiei de a zgandari si provoca orgoliul masculin. Si-au dorit sa concureze de pe pozitii egale cu barbatii, si-au dorit ce au acestia, uitand de ce pot avea elesi nu pot avea ei! Au incercat (de ce oare?) sa demonstreze ca sunt ce sunt barbatii si mai mult decat atat! Paguboasa ambitie! Nu a facut decat sa creeze false conflicte, intretinand o tensiune inutila.
Diferentele dintre femei si barbati nu sunt doar fizice, ele sunt evidente si in planul schemelor de gandire, in felul in care simt exteriorul, in care reactioneaza la tot felul de stimuli, in nevoile pe care le au si in felul in care incearca sa si le satisfaca!
Haideti sa ne gandim la un lucru extrem de simplu: la comunicare! De cele mai multe ori, nu stim sa cerem unii de la ceilalti, nu avem intotdeauna curajul sa recunoastem care ne sunt aceste nevoi si ce am dori de la partenerul nostru pentru a ne simti bine!
Suferim de complexul “plasarii intr-un glob de sticla”, al refuzului de a te pune in papucii celuilalt! Intotdeuna il judecam pe celalalt cu masura noastra proprie, de barbat sau de femeie! Gresit! Daca fiecare dintre noi, barbat sau femeie, am incerca sa intelegem ca, poate, celalalt vede lumea cu alti ochi sau are alt mod de a judeca aceeasi problema, alta interpretare pe care o da acelorasi intamplari sau evenimente, poate am avea mai multa armonie relationala in cuplu.
Pe langa argumentele de ordin social, exista si argumente de ordin biologic: conform acestora, femeia este cea care trebuie sa primeasca! Situatie care o predispune (din nou!) la un rol mai curand pasiv! Riscul de a iesi din schema si de a cauta sa ia, in loc sa astepte sa primeasca, atrage dupa sine o mare probabilitate de a fi perceputa drept agresiva, impulsiva, implicit de a speria si a indeparta.
Sigur, ceea ce am descris pana acum sunt niste opinii extreme, nuantele fiind mult mai prezente in viata de zi cu zi. In ultimii 50 de ani lumea s-a schimbat enorm nu doar din punct de vedere al tehnologiei, al stilului de viata, ci si al rolurilor atribuite si asumate de catre barbati si femei. Pentru un interval istoric atat de mic (o jumatate de secol), saltul si diferentele de atitudine sunt covarsitoare comparativ cu oricare alta perioada din istorie. Ceea ce a cerut si o capacitate mult mai puternica de adaptare din mers a majoritatii. Diferentele intre modelele promovate de generatia parintilor si cele moderne, promovate actualmente in media, sunt foarte mari. Astfel, se naste dilema alegerii modelului de urmat– “Eu cum trebuie sa fiu? Cum sa ma comport?”, dilema ce determina o presiune nu foarte usor de suportat pentru cei care ar trebui sa faca alegerea. Ganditi-va la diferentele intre ceea ce vedeati in “Dallas”-ul anilor ‘970-‘980 si ceea ce vedeti, acum la inceput de secol 21, in “Totul despre sex”!
Totusi, chiar si cu aceste schimbari foarte mari de atitudine, femeile si barbatii continua sa se iubeasca si o vor face, fara indoiala, atata vreme cat vor coexista pe pamant! Si stiti de ce? Pentru ca se fac fericiti si nu pot trai unii fara altii!