PORTRET

Roland Pauletti, multiplu campion la diferite stiluri de luptă: „La nicio vârstă nu e prea devreme sau prea târziu să te apuci de sport!”

Roland Pauletti e multiplu campion la diferite stiluri de luptă, un sportiv de 26 de ani care, conform principiului „niciodată nu e prea devreme să te apuci de sport”, a început să practice judo la vârsta de 4 ani și apoi a trecut printr-o gamă variată de sporturi, de la polo, la arte marțiale, rugby, kickboxing, pentru a descoperi într-un final Jiu-Jitsu și clubul „Brazilian Power Team”, unde s-a pregătit pentru competițiile care i-au conferit statutul actual de campion.

Datorită rezultatelor obținute, în 2015 Roland Pauletti a fost desemnat sportivul anului, în cadrul clubului unde se antrenează. A câștigat 13 medalii, doar anul acesta, dintre care două în cadrul unor concursuri internaționale: argint la Campionatul Mondial de MMA din Ucraina și medalia de bronz la Campionatul European de Grappling din Italia.

Bucătar pasionat, după ce a terminat facultatea, Roland a lucrat, pentru scurt timp, în domeniul culinar, dar mai apoi a renunțat, pentru a se axa doar pe activitatea sportivă. El se antrenează zilnic, pentru a fi printre cei mai buni în competițiile de MMA, Jiu-Jitsu, Grappling și Kempo, iar acum se pregătește să fie antrenor în cadrul propriei săli de MMA – Jiu-Jitsu și autoapărare, pe care o va deschide în luna ianuarie în Florești, sală unde intenționează să antreneze sportivi care să atingă cel puțin performanțele sale.

O copilărie dominată de sport

Roland Pauletti a început sportul de la 4 ani. Locuia pe strada Traian, chiar lângă Poliție, și astfel părinții l-au dus la judo, la Asociația Sportivă Poliția Cluj, sub îndrumarea lui Gădălean Alexa (care deținea centura neagră) și a Danei Suciu, antrenoare la vremea respectivă.

Roland a făcut 8 ani de judo, a început să participe și la concursurile pentru copii, dar, în cadrul unei competiții naționale, s-a accidentat, și-a fisurat cartilajul la ambele călcâie și doctorul i-a interzis să mai practice acest sport timp de un an de zile. În acea pauză impusă Roland a făcut polo la Bazinul Olimpic și, spre sfârșitul perioadei, a mers la Taekwondo și la Kung Fu. După ce s-a refăcut fizic s-a decis să reia Judoul, care era dragostea sa din copilărie, sportul în care se regăsea, însă Clubul Sportiv Poliția Cluj își încetase activitatea și Dana Suciu, antrenoarea sa, se mutase la Școala nr. 21 din Mănăștur. În acest context, Roland și-a schimbat antrenorul, fapt care a dus ulterior la renunțarea totală la antrenamente:

„Am schimbat antrenorul, m-am dus la Clubul Sportiv Municipal, unde era antrenor Petrică Matei. Dânsul m-a legitimat repede, dar nu îmi plăcea la fel ca la fostul club și atunci am reluat contactul cu fosta antrenoare, însă ea nu mă mai putea ajuta, pentru că am fost legitimat. Dacă ești legitimat la un club nu te mai poți muta, decât cu dezlegare din partea antrenorului, pentru că judoul este sport olimpic și regulile sunt foarte stricte. După vreo 6 luni am zis că nu mă mai duc, m-am lăsat de tot. Eram deja în liceu, pe clasa a IX-a.”

În facultate a redescoperit pasiunea pentru lupta corp la corp

Până în clasa a IX-a, Roland a învățat la Școala Waldorf care, consideră el, l-a ajutat să își descopere cea mai bună latura a personalității sale și să se dezvolte sufletește („Eu eram artist, desenam, cântam, am făcut și percuție”). Liceul l-a urmat la Grupul Școlar de Chimie Industrială „Terapia”, în această perioadă nu a mai făcut judo, dar, în clasa a XI-a, s-a apucat de rugby la Clubul Sportiv Viitorul. A practicat rugby-ul aproximativ un an, însă a ajuns la concluzia că nu i se potrivea și a încercat să se reîntoarcă la judo, dar nu a găsit portița necesară. Tot în clasa a XI-a a început să lucreze, s-a angajat la McDonaldʼs și a lucrat până când a terminat facultatea.

Roland a ales să studieze management la FSEGA și, în facultate, a descoperit și Centrul de Arte Marțiale Tengu, unde a început antrenamentele de Kickboxing. După două luni s-a simțit atras de clasa de Jiu-Jitsu din cadrul aceluiași club sportiv, care avea un antrenor din Suedia, Ola Peterson, la care Roland s-a decis să continue antrenamentele. După 4 luni a avut și o primă competiție de Jiu-Jitsu în Ungaria, unde a câștigat primele două meciuri din trei.

Brazilian Power Team, clubul unde a început adevărata performanță

Când a terminat facultatea, Roland a plecat peste vară în Grecia, unde a lucrat ca ajutor de bucătar. Ulterior, a lucrat câteva luni și în Anglia și, când s-a întors în România, antrenorul său, Ola Peterson, plecase din țară, iar Roland s-a reorientat către clubul Brazilian Power Team, unde Mircea Cubleșan era singurul antrenor din Cluj care făcea Jiu-Jitsu:

„Așa a început călătoria noastră cu BPT România… La început ne-am antrenat într-o sală mică, în subsolul Cluj Arena, după care am urcat lângă pista de atletism, într-o încăpere mai mare. Ne-am axat pe competițiile de Kempo ale Federației Române și pe cele de Jiu-Jitsu, naționale și internaționale. Rezultatele au început să apară, am devenit campion național la Submission și am fost medaliat la diferite etape naționale de Jiu-Jitsu.

Mircea Cubleșan, împreună cu Ovidiu Jimborean și Costel Covaci au decis să deschidă anul acesta Iris Power Gym, pentru a oferi servicii la standarde mai ridicate sportivilor clubului și clienților din zonă. Din iunie 2015 CS Politehnica Cluj și-a deschis secția de Kempo, sub îndrumarea lui Ciorca Adrian, unde mai mulți sportivi ai clubului, printre care și eu, am fost legitimați și am început să participăm la competițiile naționale.

Sportul acesta e pasiunea mea, îmi place să știu că sunt cel mai bun, mă atrage competiția! Mă antrenez intens, de două ori pe zi, o oră dimineața și două ore seara și, pe lângă asta, sunt zile când alerg sau înlocuiesc antrenamentul de dimineața cu alergare. Mă implic foarte mult, uneori eu țin antrenamentele, îl înlocuiesc pe Mircea când are alte probleme de rezolvat și am început să simt Jiu-Jitsu, să dezvolt, să creez eu noi tehnici, noi poziții. În mai, anul acesta, am pornit o grupă de copii în cadrul BPT, unde eu am fost antrenor.”

Propria sală în Florești, în cadrul căreia va fi antrenor

Pe lângă pasiunea pentru sport, Roland s-a simțit întotdeauna atras și de arta culinară. Din copilărie, le pregătea masa părinților, iar apoi pasiunea a devenit profesie în momentul în care, după absolvirea facultății, a plecat în Grecia ca ajutor de bucătar. După ce s-a reîntors în țară, s-a angajat la un restaurant japonez din Cluj, unde a lucrat timp de un an de zile, ca bucătar. Roland a absolvit între timp și cursul de bucătar, însă, din octombrie, anul trecut, s-a lăsat de serviciu și s-a dedicat în întregime sportului de performanță:

„M-am pregătit pentru Campionatul European de Jiu-Jitsu de la Lisabona, am reprezentat clubul nostru, împreună cu alți doi colegi și cu antrenorul nostru, Mircea Cubleșan, iar apoi m-am axat doar pe sport. Nu am mai făcut nimic altceva, m-am dedicat sportului în întregime, am participat anul acesta la foarte multe competiții, am 13 medalii câștigate doar anul acesta, la MMA, Jiu-Jitsu, Grappling, Kempo, dintre care două  la concursuri internaționale, argint la Campionatul Mondial de MMA din Ucraina și bronz la Campionatul European de Grappling din Italia.

În urma rezultatelor obținute am fost desemnat sportivul anului, în cadrul clubului Brazilian Power Team. Acum îmi fac și cursul de antrenor și o să-mi deschid în ianuarie, anul viitor, propria sală de MMA – Jiu-Jitsu – autoapărare, în Florești, în incinta sălii de sport de pe Cetatea Fetei. Intenționez să dezvolt sportivi de performanță care să atingă cel puțin performanțele mele!”

Roland Pauletti vrea să facă o carieră în sport ca antrenor, dar încă nu intenționează să abandoneze nici partea competițională, care i-a adus până acum foarte multe satisfacții. Pentru că îi plac foarte mult copiii își dorește să pornească, în cadrul viitorului club de la Florești, și o grupă de copii, o pepinieră pentru campionii de mâine:

„Le recomand părinților să își trimită copiii la sport, deoarece activitatea sportivă le dezvoltă armonios atât corpul, cât și psihicul, le stimulează copiiilor încrederea în sine, îi învață ce înseamnă munca în echipă, respectul față de antrenor, față de colegi. Dar, fiindcă la nicio vârstă nu e prea devreme sau prea târziu să te apuci de sport, îi aștept la sală pe floreștenii de toate vârstele!”

foto&video: Roland Pauletti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *