Rodica Istrate este profesoară de dans clasic la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, o profesionistă care și-a dedicat ultimele patru decenii din viață acestei instituții de învățământ vocațional. A început pe clasa a IV-a studiile de balet, pe care le-a absolvit în 1982, șefă de promoție, după care a devenit cadru didactic. Pe lângă cei 9 ani de școală, acum Rodica Istrate are o vechime neîntreruptă de 33 de ani în cadrul Liceului de Coregrafie:
„Am intrat pe porțile acestei școli în 1974 și nu am mai ieșit, până în ziua de astăzi, decât în vacanțele școlare!”, se confesează profesoara.
Pentru că atunci când a terminat școala nu exista o facultate de profil, Rodica Istrate a urmat inițial Facultatea de Științe Economice și, ulterior, când s-a înființat Facultatea de Canto și Artă Scenică, în cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, a făcut parte din prima promoție a acestei instituții de învățământ superior, la secția de Pedagogie coregrafică. A terminat și un masterat în Artele Spectacolului și, de 10 ani, este responsabila Catedrei de coregrafie și metodistă a Inspectoratului Școlar, pe aria sa curriculară. Atunci când este solicitată, își ajută colegii din întreaga țară, pentru că puține cadre didactice sunt specializate în acest domeniu.
Rodica Istrate este o profesoară dedicată trup și suflet profesiei sale, care îi oferă satisfacția de a transfigura artistic copiii, din rățuște în grațioase lebede.
„Baletul nu necesită numai aptitudini fizice, ci și disciplină, inteligență și imaginație”
Rodica Istrate a început studiile de balet în clasa a IV-a, la recomandarea unei prietene a mamei sale, care i-a remarcat aptitudinile:
„La vremea respectivă era o onoare să urmezi această școală, pentru că era, așa cum este și acum, o școală deosebită, pentru copiii de elită. Pentru că baletul nu necesită numai aptitudini fizice, ci și inteligență, imaginație, creativitate, disciplină și o educație specială din familie și, ulterior, prin școală, a viitorilor artiști.”
Rodica Istrate a studiat baletul cu pedagogi dăruiți acestei arte și, în anii de liceu, a avut șansa de a dansa pe scena Operei Naționale Române. În plus, a făcut parte, timp de 10 ani, și din Ansamblul Folcloric „Românașul”, spre care le îndrumă acum și pe elevele sale.
Ca elevă, Rodica a învățat foarte bine, a fost întotdeauna premiantă, era implicată în toate activitățile extrașcolare pe care le presupuneau acele vremuri și se achita cu entuziasm de toate sarcinile care i se atribuiau. A terminat în 1982, șefă de promoție, și astfel a avut posibilitatea de a opta pentru a rămâne în învățământ. De-a lungul a peste trei decenii a pregătit generații întregi de artiști pentru marile scene ale lumii:
„Sunt realmente foarte atașată de școală, am visat să lucrez cu copiii ca profesor încă de când admiram superbele picioare ale profesoarei mele de balet, care a fost un model de pedagog, a știut să ne fie apropiată și să ne lase să visăm pe mai departe, făcându-ne și disciplină în același timp. Le mulțumesc tuturor profesorilor care și-au pus amprenta asupra viitorului meu, îi port în suflet și acum!
Ca profesor, am avut satisfacții profesionale, atât prin faptul că elevii mei își amintesc cu plăcere și mă sună în număr foarte mare și acum (își amintesc inclusiv ziua mea de naștere și mă sună un număr impresionant de elevi), dar am avut și satisfacția ca ei să obțină rezultate deosebite la olimpiade. Pot să menționez numele unor copii din ultima generație, cu care am încheiat anul trecut, în calitate de dirigintă și de profesor la clasă: Dezsi Carla, Iuliana Dane, Diana Groza, Polina Stănescu, Laura Blaga, Oana Ungurean, care sunt colaboratoare ale Operei Române, sau Roxana Florescu, Loredana Todea, Paul Cuibus, care sunt, la ora actuală, colaboratori ai Operei Române sau studenți ai facultății de profil, sau în cadrul altor facultăți. Îmi face în egală măsură plăcere să îmi amintesc de exponenți ai vechilor generații, care sunt acum în lumea largă, pe marile scene ale lumii: Sabina Voinea, Adriana Lazea, Ana-Maria Florescu.”
„Părinții trebuie să le ofere copiilor șansa de a face parte dintre aleșii care excelează într-o profesie artistică!”
Rodica Istrate are bucuria de a forma, nu numai profesioniști, „ci și oameni de cea mai bună calitate pentru societatea de astăzi, grație educației minunate prin intermediul artei”. Profesoara le recomandă părinților să își îndrume copiii spre un liceu vocațional și, în mod special, spre lumea dansului, care oferă atât de multă deschidere și bucurie:
„Educația și disciplina prin dans completează și formează în mod deosebit personalitatea oricărui copil, cu atât mai mult a celor care au pornire sau înclinații spre acest domeniu. Îi invit pe părinți să participe la spectacolele de balet ale Operei Române, ale Operei Maghiare, să își aducă copiii să îi vadă pe elevii Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică, în cele minimum 3 spectacole anuale pe care le oferim publicului clujean.”
Admiterea în învățământul coregrafic se face pe baza unei selecții pe care profesorii o fac în școlile clujene în rândul elevilor de clasa a III-a, pentru că învățământul vocațional începe din clasa a IV-a. Selecția constă în verificarea aptitudinilor fizice și muzicale ale copiilor:
„Suntem deschiși, lucrăm de asemenea și cu copii din clasele I-III, la sediul liceului sau în cadrul școlilor care ne solicită. Din păcate, nu mai putem fi la fel de fermi ca înainte cu selecția, pentru că nu mai sunt atâția doritori.
În ziua de astăzi părinții își doresc pentru copiii lor doar meserii foarte bine plătite și nu realizează că, prin facultățile spre care îi ghidează, Drept, Management, și altele, nu fac decât să creeze șomeri cu diplome, în loc să le ofere copiilor lor șansa de a face parte dintre aleșii, dintre puținii care pot excela într-o profesie artistică, și să aibă astfel satisfacții deosebite.
În cele din urmă, la terminarea Liceului de Coregrafie, acești copii au în mână o profesie, ceea ce e mare lucru în ziua de astăzi! Balerin, artist dansator, instructor, sunt foarte multe calificative pe care le pot obține elevii și experiența mi-a demonstrat că, cei care au avut mintea suficient de deschisă, au reușit să găsească modalitatea ca din această profesie să își câștige existența foarte onorabil și să aibă satisfacții. Ei pot să și danseze în trupe, pot face entertainment, pot pleca în lumea largă, își pot deschide propriile cluburi în care să danseze și pot pregăti copii sau adulți. Fiecare, în funcție de cât de creativ este, va reuși să aplice ceea ce a învățat în liceu, pentru că învață foarte multe.
Pe lângă disciplina de bază, care este dansul clasic, aici ei învață și foarte multă muzică, pentru că antrenamentul se face cu suport muzical. În cadrul liceului se fac și dansuri de caracter (dansurile popoarelor), dans contemporan, modern, elevii dobândesc experiență în cadrul workshopurilor cu personalități invitate, participă la cursuri de jazz, step și alte forme de dans. Așa că, cine vrea poate să facă foarte multe lucruri; cine știe cum să folosească acumulările dobândite are teren fertil pentru a se dezvolta prin intermediul acestei profesii.
Pentru cei care își descoperă mai târziu înclinația spre lumea dansului, există, deja de 10 ani, posibilitatea de a începe studiul la noi în școală din clasa a IX-a. S-a dovedit că, cine dorește cu pasiune să facă acest lucru, reușește într-o oarecare măsură să recupereze, că cei care au pasiune cu adevărat pot obține mari satisfacții și în patru ani de studiu. Dar asta nu se aplică pentru dansul clasic academic, el presupunând minimum cei 9 ani de studiu, pe care se structurează școala noastră. Dar, lumea dansului de astăzi, atât de diversă, hip hop, break dance, street dance, stimulează și primește cu generozitate tinerii care înțeleg să se modeleze profesionist în cadrul liceului, și vin din clasa a IX-a.”
„Cea mai mare bucurie a mea este să văd cum transform copiii din rățuște în lebede!”
Rodica Istrate e un cadru didactic foarte exigent, caracterizat în primul rând prin autoexigența pe care le-o impune și copiilor cu care lucrează:
„După ce pleacă din preajma mea, elevii își amintesc cu plăcere de utilitatea severității mele și chiar și cei cu care am fost nevoită să fiu mai intransigentă își dau seama că nu a fost în zadar.
Trebuie să recunosc că îmi reproșez de multe ori că mă implic emoțional și mă consum prea mult și mi se pare uneori că nu văd luminița de la capătul tunelului, pentru că sunt și copii a căror lipsă de educație și a căror indolență și nepăsare nu pot să le înving. Dar, îmi iubesc cu încăpățânare meseria, nu renunț și îmi găsesc puterea de a merge mai departe, înțelegând că progresul pentru un copil nu înseamnă numai premiul I la Olimpiada Națională, ci și atingerea unui stadiu de implicare sau de motivare suplimentară, pentru a face eforturi. Pentru că școala aceasta presupune într-adevăr mari eforturi și sacrificii!
Am bucuria să constat că, la început cu mai multă teamă de exigența mea, copiii ajung a-și câștiga puterea de a zâmbi la clasă, de a avea umor, ceea ce eu apreciez foarte mult. Ajungem cu toții să glumim pe seama faptului că profesorul, pentru a fi eficient, trebuie să fie sadic, iar elevii masochiști. Arta cere sacrificii, atât pentru formator, cât și pentru discipoli, și cea mai mare bucurie a mea este să văd cum transform copiii din rățuște în lebede, pentru că, practic, asta se întâmplă!”, conchide Rodica Istrate.