E cea mai frumoasa poveste de inceput de an a a Clujului. Un taximetrist inimos, Ioan Pugna, decide sa puna pe pagina de Facebook un indemn de sustinere adresat clujenilor, de sustinere a lui Robi (Robert Lukaci), baiatul de la semafor pe care il stie tot orasul, baiatul vesel care, la 33 de grade de arsita sau la minus 12 grade de cancer, vinde din caruciorul lui maruntisuri folositoare: role de hartie pentru taximetristi, „mirositoare” pentru interiorul masinilor, baterii.
Dati Share pentru Robert Lukaci! Acestea sunt conturile unde se pot face donatii in lei sau euro!
Donati, nu dati Like! Robi nu are nevoie de like-uri, ci de banuti!
Donati oricat, gestul conteaza!
Titular cont Lukacs Robert
CNP 1810818125874
Cont EURO RO79BTRLEURCRT00M5623902
Cont RON RO94BTRLRONCRT00M5623902
Robert nu a fost cel mai norocos dintre oameni, stim bine, dar boala aia nesimtita nu a reusit de nicio culoare sa ii afecteze sufletul. Si tocmai acest suflet este cel care i-a cucerit pe clujeni. Pe toti clujenii.
Robert nu a cersit niciodata. Robert a muncit intotdeauna.
Robert nu a inselat niciodata. Robert a dat bon fiscal mereu.
Robert nu s-a smiorcait niciodata. A fost multumit mereu cu ce a avut, facandu-si mereu planuri, pe care ni le-a spus si noua: „vreau sa muncesc ca sa imi fac randuiala mea, sa am o casa, sa am un pat, sa imi pot lua o nevasta si sa am o familie”.
Ati retinut, da? Verbul lui Robert e „a munci”, nu „a freca menta”.
Taximetristul inimos a dezvaluit pe Facebook visul lui Robi: un carucior nou, mai modern si mai util. Si a cerut sprijinul clujenilor, sa donam si sa ii indeplinim visul.
Cei de la Stiri de Cluj au intervenit primii. Felicitari lor! Apoi, mii de clujeni au inceput sa dea Share si sa intrebe unde pot sa doneze.
Spre seara, m-a contactat Ioan Pugna, taximetristul inimos. Si mi-a propus sa facem impreuna „management” la acest proiect. Evident ca am acceptat. La 9 seara, la o masa in Engels, ne-am intalnit cu Lorant, prietenul lui Robi, care, timp de 4 luni, alatur de Robi si la indicatiile lui Robi, a proiectat un „carucior” asa cum el isi doreste.
Au cerut si oferta de pret de la o firma specializata in constructii de acest gen, va fi mult inox si aluminiu, va fi o garantie, va fi si o roata smechera montata sub cadru care il va ajuta pe Robi in mod automat sa urce planuri inclinate cu noua masinarie. Costa 2200 de euro.
Desteptii internetului, aia care nu doneaza niciodata, dar isi dau cu parerea, au zis ca e mult, ca face nu stiu cine in Gilau cu jumatate din pret, ca de banii aia se poate aduce o masina, etc. Eu le transmit pareristilor de serviciu sa dea pe alt canal, astazi nu ne intereseaza parerea lor ultradocta. Daca nu vor sa doneze un banut, sa dea like la Poptamas, si asa fac umbra facebookului.
Eu va zic parerea mea si a lui Pugna Ioan: daca vreti sa ajutati proiectul lui Robi, ajutati, nu mai comentati. Eu si taximetristul inimos ne vom asigura ca banii vor ajunge la Robi in cont (marti dimineata ii facem cont si il afisam) si ne vom asigura ca Robi va primi un produs de calitate si cu garantie.
Stiti bine ca Robert nu cerseste mila nimanui. Si ca asta e un moment unic in care Orasul ii poate fi alaturi, lui, un om minunat care a luat viata in piept cu demnitate.
Venind spre casa, in taxi, ma gandeam la cele intamplate azi, la cele intamplate de la inceputul anului. Ma gandeam la Cluj-Napoca.
Un oras poate fi o adunatura de cartiere. Un Oras ESTE o Comunitate.
Acum cativa ani, Clujul nu era o Comunitate. Despartiti, zgarciti, reci, asa eram.
De catva timp, cred tot mai tare ca Clujul se transforma zi de zi tot in mai bine. Acum o saptamana am scris povestea familiei ce dormea sub cerul liber in Parcul Rozelor, imediat, o gramada de clujeni s-au mobilizat sa ii ajute.
Azi, de la gandul bun al unui taximetrist, sute de clujeni si-au afirmat sprijinul pentru a implini visul lui Robi, baiatul ce poate fi oricand un exemplu pentru lenesii care chipurile nu isi gasesc de lucru, pentru lasii mereu nemultumiti de cate au, de cocalarii care isi bat joc de propria viata.
Cand il mai auziti pe unul ca nu isi gaseste de lucru sau ca nu ii convine sa munceasca pe 400 de euro, dar ca moare de foame, sa ii povestiti de Robi.
Cand il mai vedeti pe unul ca nu e multumit de Audi-ul lui A5, ca e prea vechi, deci ca viata lui e compusa din prea multe parturi, sa ii povestiti de Robi, baiatul care munceste zilnic pentru pita lui.
Cand il mai auziti pe vreunul din jur ca se plange, in general, de viata, sa ii spuneti sa il caute pe Robi. Mai greu, ca nu vorbeste foarte bine, dar tot va intelege de la Robi ca viata trebuie luptata, trebuie muncita, trebuie luata in piept.
Robert Lukaci este un baiat minunat. Povestea lui e si a ta, si a mea, a noastra.
Clujul se schimba in bine, v-o zic eu, cel care nu credea niciodata ca se va mai intampla ca ceva sau cineva sa ii mai uneasca pe clujeni.
Mandru de Cluj am fost azi! Bravo, noua, tuturor!
Robi, cred ca mii de oameni au asteptat in orasul asta sa apara o sansa demna ca sa iti multumeasca pentru exemplul care esti!
Si eu iti multumesc.
PS: Eu am donat 220 de euro. La ora 23, am primit doua sms-uri de la doi oameni de afaceri care vor sa ramana anonimi si care m-au anuntat ca vor dona cate 200 de euro fiecare. V-am zis? Clujul se schimba in bine.