Iubirea este poate cel mai important cuvant dintr-o limba dar si cel mai derutant. Toti marii ganditori ai lumii sunt de acord cu faptul ca iubirea joaca un rol esential in viata tuturor.
Nevoia de afectiune este o nevoie umana primordiala. Din iubire, suntem in stare sa escaladam muntii, sa traversam mari si oceane, sa trecem prin nisipurile desertului si sa induram chinuri de neimaginat. Fara iubire, muntii devin de neescaladat, marile si deserturile de netrecut, iar chinurile, o permanenta.
Daca acceptam ideea ca acest cuvant magic – iubire – a insotit societatea umana din cele mai vechi timpuri pana in prezent, trebuie sa subliniem si ca este unul dintre cele mai derutante cuvinte, pentru ca-l folosim in mii de feluri. Exista activitati pe care le iubim: inotul, schiatul, vanatoarea. Iubim obiecte: mancare, masina, casa. Iubim animale: caini, pisici si melci. Iubim natura: copacii, iarba, florile si vremea. Iubim oamenii: pe mama, pe tata, fiul, fiica, rudele, sotiile, sotii, prietenii. Suntem in stare chiar si sa ne indragostim de iubire.
Specialistii in psihologia copilului afirma ca orice copil are nevoi afective fundamentale, care trebuie implinite in cazul in care dorim sa fie echilibrat din punct de vedere afectiv. Dintre aceste nevoi afective, cea mai importanta ramane nevoia de iubire si de afectiune, nevoia de a simti ca este acceptat si dorit. Atunci cand exista o cantitate sificienta de afectiune, copilul se va transforma intr-un adult responsabil. Fara iubire, el sau ea vor fi niste handicapati din punct de vedere afectiv si social.
Nevoia de iubire nu este, totusi, un fenomen care apare doar in copilarie. Aceasta nevoie ne insoteste ca adulti si in casatorie. Experienta “indragostirii” satisface temporar aceasta nevoie; dar, inevitabil, nu este decat un “remediu de moment”, are o durata de viata limitata si previzibila. Dupa ce ne trezim din aceasta stare de indragostire, care este un fel de obsesie, nevoia de iubire iese din nou la suprafata, pentru ca este o trasatura fundamentala a naturii umane. Ea sta la baza dorintelor noastre afective. Avem nevoie de iubire si inainte “de a ne indragosti” si vom avea nevoie de ea toata viata.
Nevoia de a te simti iubit de partener sta la baza dorintei de a te casatori. Un barbat se confeseaza la consilier: “La ce bun casa, masina, vila de pe plaja sau orice altceva, daca sotia ta nu te iubeste?” El vroia sa spuna de fapt: “Mai mult decat orice pe lume imi doresc sa fiu iubit de sotia mea”, ca bunurile materiale nu pot inlocui iubirea omeneasca, plina de afectiune. O sotie se plangea:”Ma ignora toata ziulica, dupa care vrea sa se arunce in pat cu mine. Urasc stilul asta!” In fapt, ea nu este o sotie careia nu-i place sexul; este o sotie care pledeaza cu disperare pentru iubirea plina de afectiune.
Ceva in firea noastra incearca cu disperre sa obtina iubirea celuilalt. Izolarea este distrugatoare pentru sufletul omenesc. La baza existentei umane se afla dorinta de intimitate si de a fi iubit de cineva. Casnicia este aceea care ar trebui sa satisfaca nevoia de intimidate si de iubire. In cadrul ei sotul si sotia trebuie sa devina “un trup”. Asta nu inseamna ca indivizii trebuie sa-si piarda identitatea, ci doar ca trebuie sa patrunda in viata celuilalt cat mai profund si mai intim.
Consilierii matrimonial aud mereu fraze de genul: “Iubirea noastra s-a stins. Relatia dintre noi a murit. Eram atat de apropiati, dar acum nu mai suntem. Nu ne mai place sa fim impreuna. Nu ne mai satisfacem unul altuia nevoile…”. De ce se petrec asemenea lucruri in cuplurile ranite? Pentru ca, in timp, “rezervoarele iubirii lor afective” invizibile s-au golit. Oare acest comportament nedorit, despartirile, vorbele grele si comentariile rauvoitoare apar din pricina golirii acestui rezervor? Daca am gasi o modalitate de a-l umple, oare casnicia ar renaste? Oare cu un rezervor plin, cuplurile ar fi in stare sa creeze climatul afectiv care sa faca posibila o discutie asupra neintelegerilor si rezolvarea conflictelor? Oare acest rezervor sa fie cheia care sta la baza unei casnicii reusite? Aceste intrebari, pentru a le afla raspunsul, stau la baza unei lungi si delicate calatorii facute impreuna de catre partenerii cuplului.
Pastrarea unui rezervor plin de iubire este la fel de importanta pentru o casnicie ca si pastrarea nivelului corect al uleiului la un automobile. Sa incerci sa mergi mai departe in casnicie cu “rezervorul de iubire” gol poate fi chiar mai rau decat sa incerci sa mergi cu o masina fara ulei.
Cand rezervorul de iubire al partenerului este plin si el se simte in siguranta pentru ca-l iubesti, intreaga lume pare mai frumoasa si partenerul va face tot posibilul pentru a-si atinge potentialul maxim in viata. Daca rezervorul iubirii este gol si partenerul se simte folosit, dar nu iubit, intreaga lume pare mult mai sumbra si niciodata nu-si va atinge intregul potential.