de Victor Lungu
Dorel Vișan are un ”proiect de țară”: ”Recâștigarea demnității și identității naționale a românilor și a României”. Proiectul se referă la ”mutilarea drapelului României în Decembrie 1989” și la schimbarea Imnului.
Dorel Vișan, cu tot regretul, este doar un ”Revoluționar de duminică”. Este dintre cei care au apărut pe ”baricadele” Revoluției din Decembrie 1989, în ziua de 22 decembrie, după sechestrarea în helicopter a soților Ceaușescu de către generalul Victor Atanadsie Stănculescu. Sunt cei care au făcut ”revoluție” în Cocomârla de Vale și, profitând de legea calpă ”a revoluționarilor” clocită puturos de Ion Ilici Iliescu, au căpușat din plin România din 1990 încoace. Spații comerciale, indemnizații lunare, privilegii – au sufocat prin număr și falsitatea acțiunilor intreprinse atât Istoria Revoluției din Decembrie 1989, cât și adevărata recunoștință față de adevărații Eroi, adevărații luptători pe baricade. Aceștia și urmașii Eroilor Martiri nu au mai încăput de ”luptătorii cu merite deosebite”, ”cu rol determinant” și alte bla-bla-uri inventate de securiști pentru a mânji incusiv instituția recunoștinței. Că, din când în când, câte un lot era ”demascat” ca fiind cu ”certificate false”.
Dacă-l întrebi pe Dorel Vișan despre Călin Nemeș, îți va spune (cum mi-a spus și mie) că a fost un ins beat care a provocat Armata și a provocat crimele comise, în 21 Decembrie 1989, în Piața Libertății. Comuniștii postdecembriști care fac non-administrație de peste trei decenii în Cluj-Napoca i-au schimbat numele în ”Unirii”, o să vedeți cum măruntele caractere (care se cred mari) se întâlnesc în ideație. Ce nevoie avem noi de Libertate când ”unirea” este mai vibrantă simțământului ”patrihoțic” care vibrează pe muzica taragotului lui Dumitru Fărcaș? Atât de mult le place ”Unirea” după denumire, nu după cei care au înfăptuit-o că, în cel mai pur stil stalinist, ei smulg de pe socluri statuile celor care au înfăptuit-o, încearcă să schimbe, ticălos, denumiri de străzi ale Înfăptuitorilor, cu nume de menestreli, distrug și șterg simboluri.
Gaura din Tricolor, simbol al Libertății câștigate prin sânge în Decembrie 1989, îi displace profund lui Dorel Vișan. În mod ticîlos, într-un material de pe cluj24.ro, îl asociază cu gaura pe care cică maghiarii au făcut-o în propriul tricolor dar, apoi, ”au cusut-o”.
”(…) steagul a rămas găurit de la Revoluție, l-am găurit după sistemul maghiar, dar apoi ei l-au cusut. În gaura aceea erau sonde, câmpuri, spitale, școli, ape, le-am aruncat și la propriu și la figurat, nu mai avem nimic acum” – susține securisto-insidios Senatorul Melcilor.
Afirmația aceasta conține în ea o MINCIUNĂ GROSOLANĂ, făcută cu intenția de a arunca Revoluția română în zona Ungariei, teză susținută de toți securiștii și politrucii vinovați de moartea a 1000 de români și schilodirea altor 2000, că, vezi Doamne, ungurii au venit să destabilizeze. Și REGRETUL lui Dorel Vișan, care a beneficiat din plin de moartea celor 1000 de româniși schilodirea celorlalți 2000, de către amicii săi: privilegii, senator al României, spații comerciale, pile, cunoștințe, relații șamd, după ”slendoarea” și ”grandoarea” industriei ceaușiste. Prin acest regret și acea minciună, Dorel Vișan, într-o singură insidios-naționalist-securistică frază, exprimă tot noianul de teze anti-Occidentale, anti-Europene și naționalist-șoviniste, ale fostei Securități.
Eu nu-l înțeleg pe interlocutorul și ”colegul de proiect” al lui Dorel Vișan, pe dr. Adrian Toader-Williams. Acesta a părăsit România comunistă în 1978, la vârsta de 22 de ani și, la scurt timp după ce ajuns în Statele Unite ale Americii, a reușit să înființeze o firmă de producție TV. Zece ani mai târziu, în 1989, a organizat demonstrații în diaspora română din Los Angeles pentru susținerea Revoluției. Iar după 1989 s-a întors în Romania. La prima vedere pare un curriculum de dizident. De altfel în 2014, cu acest CV a vrut să ajungă europarlamentar.
”Eu sunt ca un vârtej. Și pot să incorporez și stânga, și dreapta, și centrul. Am o viziune de 360 de grade și, mai mult, mai mult sferică, că nu mă uit doar din jur împrejur, mă uit și în sus și în jos”, susținea fostul emigrant, care între timp, obținuse două masterate și un doctorat în zootehnie.
Nu-l înțeleg de ce și l-a tras pe Dorel Vișan în proiect, cu ce scop? Că acest proiect (de schimbare a imnului național) l-a mai expus, sub alte auspicii, într-un material publicat de Ziar de Cluj în 2015:
CITEȘTE ȘI: Adrian Toader, clujeanul care vrea sa schimbe imnul national
”Actualul imn al Romaniei este tern, sinistru si nu ne reprezinta, crede Adrian Toader, un bioeconomist clujean. Drept urmare, a compus o poezie numita „Un suflet mandru de roman” care ar putea fi cantata pe vechea melodie a imnului. Ideea a strans Like-uri si fani pe Internet. Dincolo de ineditul initiativei sale, omul are o poveste de viata care ar putea inspira un film de Hollywood: a emigrat in SUA in anii ’70, si-a crescut singur fiica, a pus bazele unei afaceri infloritoare in Los Angeles si apoi s-a stabilit la Cluj, convins ca e singurul oras din tara in care te poti intoarce din Occident. Are un doctorat si doua masterate, o ferma la Sibiu si o gramada de terenuri la Cluj, pe care insa nu le vinde, ci vrea sa le foloseasca pentru agricultura.”
Cât despre Dorel Vișan, în 2014, într-un editorial publicat în Academia Cațavencu, am epuizat ”subiectul”. Pentru a înțelege mai bine vi-l supun recitirii:
”Dorel Vişan în interpretarea lui Dorel Vişan
În iarna lui 1988, în sala de spectacole a Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj, am avut parte de un regal de poezie cu actorul Dorel Vişan. În special una în care era vorba despre comportamentul laş al unor iepuri, pe care actorul a terminat-o tunător, cu un deget acuzator întins către sala arhiplină „iepurilor”! -, mi-a mers la suflet şi m-a impresionat prin conotaţia anti-ceauşistă pe care mi s-a părut că o conţine. „Ce om” – mi-am zis -, „ce caracter şi cât curaj”.
Uitam că am de-a face cu secretarul de partid al Teatrului Naţional Cluj, veşnicul activist „de omenie” din filme, filmuleţe şi scenete, că o mare realizare a lui în epocă a fost să o dea afară din teatru pe marea actriţă Silvia Ghelan, maestra şi colega lui de-o viaţă… Nu mi-aş mai fi amintit de „senatorul melcilor” dacă nu l-aș fi surprins într-o seară folosind partea lemnoasă a limbii sale pentru a-l peria zemos pe Victor Viorel Ponta la Antena 3.
“Maestrul” nu este la prima sa abatere gravă de la moralitate. Întotdeauna a declarat, fără să-i tresară muşchiul minimei decențe: „… am fost în fruntea revoluţionarilor clujeni”. „Revoluţia” melcușorului s-a consumat, exact cum a-nceput: în înghesuiala din 22 decembrie 1989 de pe treptele Catedralei ortodoxe, când, inclusiv doi securişti, veniţi cu Doina Cornea pe braţe (domnia sa, săraca, nu avea de unde să ştie din cine e compusă mulţimea aclamatoare de atunci) s-au înscris pe lista „primului comitet revoluţionar”. Despre participarea actorului la o Revoluţie printre gloanţele din 21 decembrie 1989 nu am nici un fel de ştiinţă. Oricum, Legea 42 a făcut şi din domnia sa „revoluţionar”.
În alte intervenții publice, senatorul melcilor a susținut, fără să roşească, că: „cenzura pînă în 89 n-a fost rea, selecta valorile chiar dacă uneori mai exagera… şi acuma ar trebui introdus un control riguros pentru a delimita clar valoarea de nonvaloare…”; „… eu nu mă feresc s-o spun că regimul comunist n-a fost rău, majoritatea comuniştilor au fost buni, au fost cîţiva şi răi dar…”. Cam în fruntea cărui fel de Revoluţie a fost actorașul în Decembrie 1989: cea de rotaţie a pămîntului sau cea împotriva comunismului?
L-am văzut și auzit pe Vişan, în interpretarea lui Dorel Vişan, cum se plîngea pe Realitatea TV: „…ne ploconim la americani! Care-i deosebirea între americani şi ruşi?! Americani-s cu ceva mai înalţi” şi: „…din păcate uităm să mai fim patrioţi, ne căciulim la Occident şi neglijăm sentimentul naţional, uităm să fim români…”.
Dacă este să mă întrebați de unde atâta decrepitudine morală la alde Vișan, Beligan, Caramitru, Diaconu șamd, răspunsul este simplu: au atins un asemenea grad de megalomanie încât se văd, în continuare, „artiști ai poporului”, ca pe vremuri. După părerea lor, toți sunt proști, numai ei sunt geniali. Și binemerită, doar trebuie să întindă mâna și să li se dea.
Dorel Vişan, 13 noiembrie, Antena 3, pentru Victor Ponta, cu plagiatorul mitoman de faţă: „Caii destinului cunosc drumul, noi ţinem doar hăţurile, ei se duc acolo unde trebuie. Destinul unui preşedinte e unul cosmic, legat de destinul locuitorilor ţării respective. Dacă de 25 de ani vorbim de schimbare şi nu se prea vede, acum trebuie să se vadă. Dacă nu se va vedea nu e bine”.
Scârbit, am închis televizorul.”
Prin urmare, resuscitarea acestui ”proiect” pe baze securist-naționalist-comuniste nu poate avea alt scop decât lipirea de AUR atât a senatorului melcilor, cât și a ex-dizidentului dr. Adrian Toader-Williams. Așa ”ca într-un vârtej”…
PS: Nu ”românii cer schimbarea imnului național”, ci doi indivizi, dintre care unul este clar un nostalgic al sistemului ceușist”.