„Dupa prima zi de scoala, tata m-a luat deoparte si mi-a spus ca invatatura e cel mai serios lucru din lume”, ii spunea tatal, prin 1962, micului Ioan Aurel Pop.
Iar Aurel a ascultat cuminte vorbele tatanelui sau. Asa a fost el mereu, cuminte ca o fata mare. Drept pentru care a fost mereu primul la invatatura, a fost mereu sef de promotie, i-a uimit pe toti dascalii de la Facultatea de Istorie si Filosofie prin ambitia si claritatea cu care asimila faptele istorice. In 2010, a fost ales membru titular al Academiei Romane, fiind cel mai tanar academician roman.
Ioan Aurel Pop a fost sortit slovei si istoriei neamului, iar invatatura dreapta si chinuitoare l-a transformat intr-unul dintre cei mai solizi intelectuali ai Romaniei.
Momentul alegerii sale ca rector al Universitatii Babes-Bolyai, se intampla in 2012, m-a surprins si pe mine. Eu speram ca Daniel David sa castige, insa cand jocurile mi-au aratat ca se bat alte forte pentru UBB, am scris acest text de sustinere, indemnandu-l pe David sa sprijine viitorul, sa sprijine tinerea, sa-l sprijine pe Ioan Aurel Pop. Acum, regret si mai amarnic ca nu a castigat Daniel David.
Caci Ioan Aurel Pop nu a fost nici pe de parte cea mai buna alegere pentru UBB. In cei doi ani de rectorat, mi-am dat seama ca Ioan Aurel Pop e un soi de Emil Constantinescu: slab manager, fara vana, plangacios, un om care se ascunde de gesturile ferme, un tocilar admirabil, dar care este departe de spiritul administrativ pe care il avea incuiatul Andrei Marga, cel care a transformat UBB intr-o forta.
In cei doi ani de zile, Ioan Aurel Pop a fost mai mult plecat la cules de titluri de Doctor Honoris Causa, s-a ocupat de viitorul UBB calatorind la seminarii in tari exotice, a dospit in aceeasi logica de copil-minune al istoriei medievale, fara sa inteleaga ca acum nu e vorba despre el si despre titlurile inutile pe care si le adauga la CV, ci despre colosul UBB, cuptorul ce nu trebuie sa se stinga si din care trebuie sa iasa viitoarele generatii de oameni ce vor inalta Clujul.
Adevarata masura a slabiciunii acestui non-lider a fost vizibila cand cu plagiatul actualului sef al Radio Cluj, Bogdan Rosca, descoperit si publicat in exclusivitate de catre mine in Ziar de Cluj. Am aratat in acel articol cum Bogdan Rosca a copiat IN INTREGIME (vezi AICI) lucrarea de licenta a colegului sau, Mihai Miclaus.
La 1 martie 2014, comisia de etica raspundea celor sesizate de mine, constatand fara drept de tagada plagiatul:
„Analizand sesizarea depusa de domnul Vasile Luca, a probelor depuse la dosar si studiind comparativ cele doua lucrari de licenta, „Campaniile prezidentiale televizate”, realizata de domnul Mihai Miclaus si sustinuta in 1997, respectiv cu lucrarea „Politica prin televiziune”, elaborata de Mihai Bogdan Rosca, sustinuta in 1998, Comisia de Etica a UBB a constatat existenta plagiatului din partea domnului Mihai Bogdan Rosca, prin preluarea, aproape integral, a lucrarii domnului Miclaus. Universitatea „Babes-Bolyai” respinge ferm orice forma de plagiat„.
In astfel de cazuri, potrivit Legii Educatiei, articolul 146, se arata ca “rectorul, cu aprobarea senatului universitar, poate solicita instantei competente anularea unui certificat sau a unei diplome de studii atunci cand se dovedeste, prin actiuni de control intern, control al Ministerului Educatiei Nationale sau o constatare a organelor abilitate ale statului, ca s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin incalcarea prevederilor Codului de etica si deontologie universitara”.
Din 1 martie si pana azi, au trecut luni bune, si rectorul UBB, Ioan Aurel Pop, a refuzat sa anuleze diploma de licenta si sa condamne ferm prin acest gest furtul.
La cateva sute de kilometri departare, exact in aceeasi saptamana, mai precis in 26 februarie 2014, un alt rector, Mircea Dumitru, cel al Universitatii Bucuresti, retragea in regim de urgenta diploma de master obtinuta prin plagiat de sceretarul de stat Stefania Duminica.
Stiti care e diferenta dintre rectorul bucurestean si cel clujean? Aceea ca Ioan Aurel Pop nu are oua (iata ca am spus-o!).
Cand ditamai membrul Academiei Romane acopera plagiatul unui pretins jurnalist care, pe baza furtului sau, o diploma de licenta, este pus sef la Radio Cluj, cu un salariu-sinecura de mii de lei pe luna, acest Ioan Aurel Pop nu jigneste doar vorbele de invatatura ale tatalui sau, nu isi anuleaza crezul pedagogic, nu arunca la gunoi munca de generatii a absolventilor UBB, ci cresteaza jugulara increderii viitorilor studenti ce vor calca pragul Universitatii Babes-Bolyai.
Draga Aurel, cand te inhaitezi cu hotii, iti pierzi calitatea de „domn”. Esti doar Aurel, Rectorul Plagiatorilor, si esti dator ca, de acum inainte, sa porti pe obrazul gros aceasta stare de fapt. Te ascunzi dupa purtatori de cuvant, dupa birouri de presa.
Asta ar trebuie sa fie motto-ul urmatoarei tale lucrari: „Plagierea unei lucrari de diploma, in anii 1997-1998, nu era prevazuta de acte normative in vigoare la acel moment si, in consecinta, plagiatul intre studenti nu era sanctionat ca atare”, ti-ai justificat tu ascunderea sub pres a rahatului.
Aurel, draga, furtul intelectual se prescrie moral? Asta sa inteleaga toti copiii buni ai Ardealului, ca e bine sa copiezi si sa fii semianalfabet, ca sa ajungi apoi mare sef pe la institutiile statului?
Asta fi-va ce vei lasa in urma? Renumele de rector-musama, pe care hotii intind foile unei diplome furate, crapa o ceapa, taie o slana si troznesc un toi de palinca?
Cand Cartea e inlocuita de cartile de filcai ale navetistilor slovei, nici tromful criticii unui ziarist de provincie nu mai ajuta.
Zi, Aurele, esti filcau sau tuz?