Răzvan Trușcă, în vârstă de 24 de ani, a fost junior atât la ”U” Cluj, cât și la CFR. Deși majoritatea celor din jurul lui l-au îndemnat să dea la facultatea de educație fizică, el a ales Dreptul. În anul II, a luat decizia să se focusese pe studiu, iar în această toamnă a intrat în Barou și este stagiar la avocatul Călin Budișan, despre care spune că este modelul lui în viață.
Tânărul mai joacă fotbal în echipa avocaților și la CS Florești, în liga a 4-a, ambele echipe fiind conduse de Budișan și fostul fotbalist Adrian Trușcă, tatăl lui Răzvan. Acesta a cumulat 77 de puncte la examenul pentru avocatură, intrând în Baroul Cluj de pe poziția 31, scrie Clujust.
Clujust: De ce ai vrut să devii avocat?
Răzvan Trușcă: Când aveam 19 – 20 de ani, intram în anul II de facultate, la Universitatea Cluj nu mi s-au dat șanse la echipa mare, așa că am zis: ok, am 20 de ani, fotbalul românesc o ia la vale, dacă acum nu ajung să joc în Divizia A, totuși să mă țin de școală. Chiar la două examene nu am putut participa din cauza că mai jucam, iar dacă aș fi continuat cu ambele, fotbalul de performanță și facultate de drept, nu făceam bine niciuna. Am zis că stop, gata, joc fotbal de plăcere. Am avut noroc cu Călin că m-a luat la echipa avocaților, fiind student, am participat la europene, mondiale. Până la urmă, datorită rezultatului la examen, spun acum că am ales drumul cel bun.
De ce nu judecător sau procuror?
Dinainte, din liceu, când trebuia să aleg facultatea, toată lumea zicea du-te la sport, fă arbitraj, fă-te antrenor, să continui în domeniul sportului, dar eu, avându-l pe Călin model de mic copil, căci venea pe la noi pe acasă, îmi plăcea ce făcea el, avea prestanță… De fapt e modelul meu în viață. De aceea am ales dreptul și avocatura.
Practic, e un vis împlinit.
Da, acum e doar începutul visului împlinit.
Cum ți s-a părut examenul?
A fost unul dificil din punct de vedere psihic. Doamna profesoară Andrea Chiș ne zicea că e un examen de maturitate. Da, într-adevăr e un examen de maturitate pentru care trebuie să fii serios, să te pregătești, să lași toate celelalte distracții sau distrageri din ultimele luni la o parte. Înafară de festivalul Untold, unde doar două seri am participat și nu am stat toată noaptea, am învățat non-stop, am fost serios, echilibrat și atunci rezultatul vine. În timpul examenului, mai dificile sunt emoțiile și tensiunea psihică. Adică, la un examen dăm de exemplu drept civil – obligații, învățăm un semestru și dăm examenul respectiv. La examenul pentru Barou, în patru ore, chiar dacă e un timp lung și poți să rezolvi cu brio toate grilele, să treci de la o materie la alta, în intervalul acela de 30 de minute cât lași pentru o materie, e foarte dificil. La sfârșit ajungi într-o stare psihică foarte încărcată în care nu mai ești lucid. De acolo apare eșecul pentru cei care fac 65-70 de grile, care sunt acolo aproape.
La ce materie ai avut dificultăți?
Cele mai mari dificultăți le-am avut la drept civil, la care am făcut cele mai puține grile, 12. Acolo a rezolvat într-un timp mai lung față de celelalte materii. La drept civil și la OEPA am terminat subiectele într-o oră, iar în jumătate de oră am terminat procedurile și penalul. Adică am rezolvat trei materii în jumătate de oră și m-am chinuit 40 de minute la drept civil.
Au fost probleme cu dreptul civil?
Da, foarte mulți colegi de-ai mei au căzut la drept civil și chiar și la OEPA (Organizarea și exercitarea profesiei de avocat – n.red), dar acolo dacă citeai și știai bine statutul și legea, puteai face peste 10 grile.
Unde te vezi peste 10 ani?
Să sperăm că o să fiu mâna dreaptă a domnului Budișan, să cresc, să iau tot ce-i mai bun pentru mine de la toți oamenii care mă înconjoară, având norocul să fiu primit într-un cabinet foarte serios, foarte profesionist, unul de top din Cluj. Și având de învățat de la fiecare avocat și colaborator în parte.
Ce parte a penalului îți place mai mult?
E dificil să zic ce parte îmi place mai mult, dar, da, infracțiunile de corupție mai mult decât cele împotriva vieții sau patrimoniului.
De ce?
Din cauza faptului că și persoanele care le săvârșesc sunt mai oameni, să zic așa, între ghilimele, decât cei care săvârșesc infracțiuni de omor sau viol, care mi se pare cea mai gravă din tot codul penal.
În continuare o să împletești avocatura cu sportul?
Da, să sperăm că anul viitor vom fi campioni europeni și o să-i împlinim visul lui Călin și al nostru, al tuturor din echipă. Anul acesta, la mondiale, am luat locul 2 și sperăm că în sfârșit anul viitor să luăm locul 1, chiar dacă e european, și peste doi ani la campionatul mondial să luăm tot locul 1.
La Mundiavocat, ai ratat în finală de la penalty. Ți-ai revenit?
Da, am ratat chiar prima lovitură de la 11 metri pentru echipa noastră, noi fiind în avantaj. Am trecut peste șoc, a fost foarte mare supărare atunci pe moment și în zilele următoare, pentru că dacă marcam, automat, ne distanțam la două goluri și eram clar favoriți, dar și așa după ratarea mea, a mai ratat un brazilian și doi de la noi, doi jucători mai experimentați ca mine. Dar se întâmplă în fotbal să ratezi penalty-uri. Ieri a ratat Neymar și Aguero, care a ratat patru penalyuri din șase sezonul acesta și nu ne putem compara cu ei.
Ce-ți place la profesia de avocat?
Cel mai mult îmi place că este o profesie liberală, o profesie în care tu, dacă îți programezi bine atât partea profesională, cât și partea familială, poți să ai un echilibru între cele două. Adică, pe de o parte nu ai un program fix precum procurorii și judecătorii, dar într-adevăr trebuie să muncești poate de două ori mai mult ca să ajungi în momentul acela în care să-ți termini treburile la jumătatea zilei și după aceea să fii liber. Bine, pe penal e mai greu, pentru că pot apărea oricând arestări, percheziții. Deci trebuie să fii tot timpul pregătit, să stai pe vârfuri, cum se zice în fotbal. E adrenalină și o dinamică evoluată, față de statica din civil.