Boala a sistemului osos, rahitismul se caracterizeaza prin oase moi si osificare tarzie, determinate de depozitarea insuficienta a fosfatului si a carbonatului de calciu, ca urmare a unor tulburari survenite in metabolismul acestor elemente.
Exista si o predispozitie la boala, mai frecventa fiind la copiii prematuri, la cei care cresc intr-un ritm prea rapid, si la cei cu un grad mai mare de pigmentare a pielii.
Rahitismul este o boala a copilariei, cu repercursiuni pentru intreaga viata. Ea apare din primele luni de viata si este favorizata de o serie de factori ce tin de alimentatie (intarcarea timpurie a sugarului si trecerea acestuia la alimentatie artificiala, saraca in vitamina D) si de a amibianta (lipsa luminii solare, umiditate mare, aer viciat).
Primele semne se observa la 3-18 luni de viata si constau in deformari osoase caracteristice, nedureroase si simetrice, cu sediul in zonele de crestere activa. Practic, toate oasele pot fi afectate:
la nivelul craniului – oasele raman moi, fontanela anterioara se inchide tardiv, dintii apar cu mare intarziere si nu sunt regulati;
la nivelul toracelui – stramtarea custii toracice prin turtire antero-posterioara, proiectarea anterioara a sternului si gatuire submamelonara (“piept de gaina”), inghebosarea coloanei vertebrale (cifoza);
la nivelul membrelor – turtirea anteroposterioara a bazinului, indoirea picioarelor spre interior (“in paranteza”) sau spre exterior (“mers de rata”).
Semnele musculo-ligamentare, sunt si ele prezente si constau in hipotonie musculara (abdomen mare, hipoton, cu aspect de “abdomen de broasca”) si laxitate ligamentara (care implica amplitudinea miscarilor pasive ale membrelor).
Apar si unele tulburari metabolice (diaree, anemie, cresterea in volum a ficatului si a spinei etc.), copilul este mai mereu trist si palid si se constata serioase ramaneri in urma ale dezvoltarii lui psiho-motorii,
Profilaxia presupune crearea unui mediu de viata propice (luminos, curat, aerat, nepoluat), bai de soare si lumina si, mai ales, administrarea de vitamina D (numai sub control medical, in tratament de durata, perfect individualizat), pe fond echilibrat de fosfor si calciu (minerale preluate indeosebi din lapte si produse lactate, dar si din legume: cartofi, spanac, morcovi, din fructe cu continut ridicat in acid citric: lamai, portocale, caise, coacaze, agrise sau din unele produse animaliere: carne, oua).
Reminelarizarea este principalul obiectiv al fitoterapiei, indiferent de procedurile utilizate sau de caracterul profilactic al acestora.
Pentru uz intern se poate folosi:
Pinul – pulberea obtinuta din acele de pin se poate administra cu putina miere (cate un varf de cutit, de 2-3 ori pe zi), acelasi efect antirahitic avandu-l si siropul (preparat di muguri cruzi si miere, asezate in straturi succesive, intr-un borcan infiletat, ingropat in pamant si tinut la macerat timp de 2 luni) din care se se iau 2-3 lingurite pe zi, eventual, diluat in apa.
Tarate de grau – se macereaza, timp de 12 ore, 10 linguri de tarate intr-un litru de apa rece. Toata cantitatea se bea in cursul unei zile;
Varza – se beau zilnic 150 ml de suc (in amestec cu suc de morcovi, pentru atenuarea gustului neplacut), in mai multe reprise, intre mese;
Morcovul – se beau zilnic 50-500 ml suc proaspat, simplu sau diluat cu apa sau lapte, in doua reprize (dimineata, pe nemancate, si seara, inainte de culcare), mai ales in cazul copiilor pentru preintampinarea si tratarea tulburarilor de crestere si a rahitismului.
