Radioterapia foloseste diverse radiatii care vor produce modificari in tesuturile pe care le traverseaza, determinand distrugerea imediata sau intarziata a celulelor canceroase. Radiatiile insa actioneaza si pe tesuturile sanatoase apropiate de tumora, ceea ce limiteaza utilizarea acestui tip de tratament. Tipul radiatiilor si dozele administrate sunt in functie de cancer.
Aceasta metoda de tratament este in prezent folosita in tratarea a aproape 50 % dintre cancere. Se estimeaza ca un cancer din doua este vindecat prin radioterapie. Intr-un mare numar de cazuri nu se foloseste decat aceasta metoda de tratament, insa ea poate fi asociata cu chirurgia sau chimioterapia.
Tehnicile de iradiere. Radioterapia externa (teleradioterapie), in cadrul careia sursa de radiatii este exterioara bolnavului, reprezinta tehnica cea mai utilizata. Ea apeleaza la doua tipuri de radiatii: radiatii ionizante electromagnetice (raze X, raze gamma) sau radiatii formate din mici particule elementare (electroni, protoni, neutroni).
Aceste radiatii ajung in tesuturile profunde dupa ce au traversat pielea si tesuturile superficiale. Ele reactioneaza prin distrugerea cromozomilor responsabili de diviziunea celulara, ceea ce antreneaza distrugerea celulelor canceroase iradiate.
Radioterapia are ca scop eliberarea unei doze de radiatie suficienta pentru tratarea tumorii cu conditia protejarii organelor vecine. Astfel doza totala este administrata discontinuu in mai multe sedinte. Ea se exprima in gray (unitate de masura cantitativa a radioactivitatii), fiind cuprinsa intre 20 si 18 gray si calculate computerizat (dozimetrie).
Doza utilizata depinde de volumul tumorii, de tipul de celule pe care aceasta le contine si de obiectivul pe care si l-a fixat radioterapeutul: distrugerea tumorii, incetinirea cresterii sale sau diminuarea durerii. Doza trebuie sa fie eficace si bine tolerata.
Tehnica fasciculelor convergente permite cresterea eficacitatii iradierii fara sa se lezeze organele sanatoase. Aceste fascicole, fiecare avand o intensitate prea slaba pentru a leza tesuturile normale pe care le traverseaza, sunt orientate in asa fel incat sa se intalneasca la nivelul tumorii; astfel se obtine o concentratie de radiatii care asigura distrugerea celulelor canceroase protejand concomitet celulele vecine.
Desfasurarea sedintelor. Radioterapia presupune un spatiu adecvat din punct de vedere tehnic. Inaintea inceperii tratamentului, un computer tomograf asigura reperarea localizarii tumorii ce urmeaza a fi radiate, asupra careia vor fi tintite razele. Tatuajele de pe piele marcheaza punctul prin care patrund fasciculele si permit pozitionarea aparatelor in timpul sedintelor urmatoare. In functie de profunzimea tumorii, oncologul foloseste radiatii mai mult sau mai putin puternice.
Utilizarea unui accelerator de particule amelioreaza patrunderea radiatiei in organism. Bolnavul este dezbracat si culcat intr-o pozitie care sa permita iradierea si imobilitatea sa. Tratamentul este nedureros si nu dureaza decat cateva minute. El se face in general zilnic si cateodata, pentru a-i creste eficacitatea in unele cancere (faringe, laringe), se practica fractionat de-a lungul zilei. Tratamentul dureaza in medie de la 4 la 8 saptamani, fara ca spitalizarea sa fie obligatorie.
Efectele secundare. Radioterapia anticanceroasa are si unele efecte secundare inevitabile. Ele se datoreaza afectarii tesuturilor sanatoase de catre radiatii. Efectele imediate sunt tranzitorii, reversibile si nu lasa de obicei sechele. Ele variaza in functie de zona iradiata. Pot fi locale (roseata, cadere a parului de pe corp), sau generale (scadere in greutate, oboseala, greata, varsaturi, diaree, scadere a numarului de celule sanguine). Complicatiile tardive, consecinta a iradierii tesuturilor ce se reinnoiesc lent (os, muschi, plamani, ficat, rinichi, tesut nervos, maduva spinarii), pot aparea la cativa ani dupa radioterapie: invadare a plamanilor cu tesut fibros (fibroza pulmonara), distrugere osoasa (osteonecroza), intarzierea cresterii la copil, tulburari genitale (menopauza precoce, sterilitate) sau uscaciune a gurii si diminuare a gustului. La mai mult de 5 ani dupa radioterapie pot surveni cancere determinate de tratament.
Prevenirea se bazeaza pe mentinerea mijloacelor de precautie in ceea ce priveste tehnicii iradierii: doza de radiatie si regiunea de iradiat cat mai reduse posibil, diminuarea dozei administrate in timpul unei sedinte concomitent cu cresterea numarului acestora.