România stă penibil și meschin până și la capitolul ”interlopi”. ”Ai noștri” își pun nevestele să se prostitueze și iau taxă de protecție de la maneliști. Adevărații mafioți sunt în structurile guvernamentale, printre politicieni, forțele de ordine și servicii secrete – dar asta este altă poveste.
De ieri, pe tembeliziunile de știri, se dau imagini în buclă de la ”priveghiul” unui vomitat al societății care lua taxă de protecție de la maneliști, dădea bani cu camătă și alte mânării din acestea de boschetar al lumii interlope, sub pretextul că se arată că nu se respectă ”distanțarea socială” – după cum ne recită de pe promptere analfabeții funcționali ai protembeliziunilor (poate distanțarea fizică nu este respectată, că ăia ”socializează” doar cu șuriul la artera femurală).
Acesta e nivelul de “jurnalism” al ”școlii” de boschetari de presă, să se hraneasca cu bube, mucegaiuri și noroi.
Idioții aceștia nu pricep că submineaza societatea cu acestă revărsare de canalizare în direct: priveghiuri, curve transformate în vedete ”ale postului”, botoxate transformate în ”fashinoste”, găsane acneice transformate ăn ”nutriționiste”, pitici porno transformați în ”lover-boy”, bișnițari și turnători ai fostei miliții transformați în ”mecena” ai sportului, hoți de CV-uri transformați în politicieni, devalizatori deveniți bancheri, hoți de fier vechi transformați în investitori șamd – că toate acestea distrug dorința de muncă cinstită. ”Se poate și așa, maică, fă-te ”Vulpița”, fă-te ”cruduța”, fă-te Becali, Ponta, Coldea, Negoiță, Boc, Orban, lasă munca cinstită pentru proști și tractoare”…
Asta pe de o parte.
Pe de altă parte: “uite cât sunt de mulți, maică” și cât de tare îi doare-n cur de lege (cam ca pe Orban când fuma în biroul de Prim Ministru al României) – atoate aceste imagini induc lehamitea față de autorități și autoritate, spaima și neputința că autoritățile fac altceva cu interlopii decât să împartă prada.
Și atunci e mai bine să te descurci, sau să nu te bagi – de aceea avem o societate lașă, cu cetățeni care cântă în struna oricui își încoarda muschii și face ce vrea pe lege: politician, interlop, vedetă… ”Capul plecat, sabia nu-l taie”. ”Nu te băga unde nu-ți fierbe oala”. ”Zi ca domnii, fă ca ei”. ”Fă ce zice popa, nu ce face popa”. Chestii, proverbe și vorbe de săraci cu duhul.
De la haiduci încoace, România numai în sărăcie morală o duce.
V-am mai scris și vă mai scriu, despre cum devenim complicii marilor încălcări ale legii prin acceptarea situațiilor de “lasă-mă, sa te las”, de “lanțul slăbiciunilor”, că, vorba aceea: “cunosc eu pe cineva și rezolvăm, facem să fie bine“… șamd.
Cum ajungem să nu mai băgăm în seamă micile încălcări ale legii și abuzurile autorităților, mai ales atunci când acestea ne sunt împachetate în ambalajul distracției publice. Cum nu mai gândim logic și moral, tributari fericirii noastre de moment. Cum nu ne tresare conștiința în timp ce ghiogâlțăim mici și gâlgâim halbe de bere prin Centrul oraselor și nu ne punem elementara întrebare: “măi, oare cei care trăiesc aici, unde zbierăm noi și muzica e dată la maxim, asa cum ne place, cum de rezistă?”
Grohăitul mațelor astupă vocea conștiinței, n-așa?
Complicitățile noastre încep de la o parcare aiurea, de la un traversat pe roșu, “că nu trece nici o mașină”, de la un banal sărit peste un rând, de la acceptarea a orice încălcare a drepturilor și libertăților civile în numele ”trendului”, dar mai ales în numele fricii…
Și, gata!