Nu le-au mai dat pești, ci undiță și i-au învățat cum să momească. Iar prostoii au pus botul. La momeală
Alegerile parlamentare de tipul “prefraudare” (să-i mulțumim ”civilului” Pârvulescu!) sunt ca și un concurs de pescuit. Cine are mai mulți pești (voturi) în găleată la sfârșitul zilei de vot, acela câștigă. Atât în fața adversarului – dacă are găleata plină cu 50%+1 guvizi electorali -, dar și în fața colegilor – căci, la repartizarea voturilor, se alocă locul pe podium celui care are cei mai mulți guvizi electorali în găletușă.
Dacă ne uităm la ce oameni își trimit la luptă partidele electorale, să-i înfrunte pe greii abonați la podium, observăm că șansele acestora sunt optimizate inter-partinic: unul greu de la Marea Uniune de Stânga se bate cu un necunoscut, maxim unul din eșalonul doi/trei/patru județean de la Marea Alianță de Dreapta și ”vițăvercea”.
Acesta este adevăratul blat politic: liderii partidelor își trimit, la modul încrucișat, no-name în lupte seculare “pe viață și pe moarte” cu greii partidelor, în timp ce-și securizează șansele printr-un contra-serviciu – o candidatură o salvează pe alta și toți greii rămân în Palavrament.
Comparația cu un concurs de pescuit stă în picioare și la modul în care guvizii electorali sunt hrăniti cu iluzii deșarte cu mult înaintea zilei de concurs (ziua votului), apoi în respectiva zi sunt momiți în găletușa candidatului cu același tip de momeală (iar ei pun botul).
Cam genul acesta de alegeri se cer prin anticipăpate. Cum să nu tremure gușile de fericire pe cei doi co-rotativi ai PNL-PSD? Cum să nu rânjească pe sub cașchetă Ciucă, iar Ciolacu să nu pocnească din călcâie că a înțeles care-i interesul național?
Să o luăm cu începutul, sau cu sfârșitul, că văd că se agită tăpălingeblidele că ar fi zaveră în interiorul PSDPNL. Fiecare înțelege ceea ce dorește să înțeleagă.
Deci: nu știu în alte orașe și municipii reședință de județ cum este, dar la Cluj-Napoca plouă, sau ninge, fiecare ce pricepe, este o vreme câinească. La ora la care postez aceste rânduri, data stelară, nu este picior de doritor de alegeri anticipate în stradă. Fie este prea urât afară, fie ”protestatarii” se odihnesc (că urmează un weekend greu, mai ales pentru cei care trebuie să recupereze ”legatele” de 24 ianuarie).
În rest, despre tot scandalul doleanțelor domnișoarelor de la Unitățile Militare de Presă care bagă bățul prin gard (dacă-I ordin, să trăiți!), indiferent de sex, să o luăm constituțional, coane Fănică:
- Nici o șansă de anticipate parlamentare. Pentru a se ajunge la anticipate trebuie ca, pe lângă:
- căderea Guvernului (moțiune de cenzură sau demisie), să existe și:
- minim două nominalizări de prim ministru care să fie respinse de Parlament și, colac peste pupază,
- dizolvarea efectivă a Parlamentului de către Klaus Iohannis.
- Faptul că demisionează de la promisiunile de ”rotativă” o parte din Guvern nu are nici un efect. Cvorum în plen se există și nu este obligat nimeni să demisioneze din Pralavrament. Parcă-i văd pe toți parlavramentarii devenind ”inependenți”. Măi, copii, banii vorbesc.
Apoi,
Ciucă și Ciolacu nu vor fi urmați de baronii locali ai PSD și PNL și nici de oamenii trimiși de către aceștia în Parlavramentment (atâția bani sunt de lins din PNRR, că nici neam de neamul lor n-au visat că are să fie);
- nimeni nu are tupeul să plece din Parlavrament înainte de a se încheia mandatul. 2023 este cu un an înainte de 2024 – orice pensie specială nu se validează fără mandate întreg (ești prost?).
Să ridice mâna cine crede că parlamentarii aflați către final de mandat, cu criza în coaste și cu frica că nu mai apucă nici un mandat (că poate se vor și comasa alegerile și la câți fomiști reprimiți prin filiale – vezi PSD Cluj, așteaptă la cotitura nominalizării), se vor cere/trimite singuri acasă, trântind Guvernul rotativ, sau neaprobând noul Guvern rotativ, precum și două propuneri de prim ministru.
Să ridice mâna cine crede că Klaus Iohannis lasă schiul și golful ca să cedeze la niște mofturi de păstrare de ministere (periclitând firava situație economică a României, cu un răzbel la granite și cu propria-i dorință de a pleca către zări mai bune și nu către o eventuală pârnaie pentru niște case immoral, dar mai ales illegal, achiziționate).
- Mă repet: nu există nici o șansă pentru anticipate.
Ia să privim cu atenție la modul cum s-ar desfășura și s-ar putea desfășura operațiunea “Jos toată lumea, să venim noi”, observăm că ”noi” sunt niște entităţi distincte care, şi dacă ar fi majoritare, tot minoritare sunt în faţa unui Parlament dominat de fapt PSD, dar ai cărui parlamentari nu este neaparat să fie și extrem de disciplinați.
Că se pune problema banilor. Ah, banii! Banii vorbesc.
Aceşti politicieni nu sunt de capul lor – în spate sunt interesele financiare ale sponsorilor lor – acelea care pun România pe butuci de ani de zile. Sponsorii au făcut investiţii în afaceri cu statul, aşteaptă deconturile mănoase – nu o schimbare de guvern care i-ar băga în faliment. Până află noul ministru şi suita sa de noi secretari şi subsecretari de stat de unde se fac plăţile, vin băncile peste sponsori şi-i execută. Deci? Câştigă România ceva, indiferent care dintre cei aflaţi azi în Parlament iese învingător mâine? Se blochează cam tot pe investiții, PNRR și fonduri europene până la numirea unui nou guvern.
Şi, cam asta va fi totul. Doar joc de imagine. Tu te faci că mă ameninți, eu mă fac că mă sperii.
Singura chestiune valabilă, la negociere de tip win-win, este aceea în care Iohannis își dă demisia să se ducă înlocul lui Geoană (la contrapartidă) și PSDPNL decid să comaseze parlavramentarele cu prezidențialele.
Și atunci revenim unde vă ziceam: nu le-au mai dat pești, ci undiță și i-au învățat cum să momească. Cine are mai mulți pești (voturi) în găleată la sfârșitul zilei de vot, acela câștigă. Dacă are găleata plină cu guvizii parlamentari necesari confirmării victoriei.
Noi, populimea, ca de obicei, rămânem cu vorbele şi sloganele.
Și cu șampaniile desfăcute ca și Geoană în 2009.