Doua piete – Piata Avram Iancu si Piata Unirii, mai multe „centre ale orasului”, putine statui memorabile, cladiri istorice nemarcate cu placute explicative, niciun fel de „joaca” urbana, cam asta e Clujul.
Trebuie sa il schimbam, sa il facem mai frumos, mai placut pentru noi, mai atractiv pentru turisti. Imi propun sa duc mai departe seria proiectelor de candidat la Primaria Cluj-Napoca pe care am inceput-o AICI si sa va prezint astazi un proiect de „re-mobilare” a spatiului urban din municipiul nostru.
Pastrarea traditiei multiculturale – si Clujul are un astfel de spatiu multicultural complex – tipic central european, ale carui fundamente istorice, urbanistice, civice sunt datorate elementului etnic german (austriac) si celui maghiar – a generat ani de-a randul o disputa intre romani si maghiari, elementul central al disputei fiind inlocuirea din spatiul urban a elementelor ce ar putea aminti de prezenta “celuilalt”.
Ca sa mergem in sens invers, integrator, spatiul urban trebuie re-mobilat cu elemente spatiale atractive, purtatoare de sens, care sa stimuleze coeziunea sociala, crearea unui sentiment colectiv al locului, recastigarea gustului pentru ambient si spatiu deschis, pentru repere purtatoare de simbol, cu efecte de consum comercial si cultural.
Sa va dau un exemplu… mai pe romaneste sau… pe ungureste – va propun o unire a celor doua spatii – Piata Unirii si Piata Avram Iancu – prin pietonala existenta – Erolior, pe care sa punem o serie de statui “prietenoase” ale unor clujeni cu adevarat mari si cunoscuti si care, la vremea lor, au insemnat ceva pentru oras, statui care sa aiba capacitatea de a ilustra istoria orasului in momente mai mult sau mai putin semnificative, dar intr-o maniera agreabila, accesibila. Suntem datori sa facem acest lucru, suntem datori sa nu ne uitam istoria.
Un asemenea demers ii poate stringe laolalta si pe maghiari – vreo 50.000 – dar si pe romani, si cu totii se vor mandri tot mai mult cu acesti “inaintasi” de care probabil nici n-au auzit 🙂
Afluxul de turisti, romani sau straini, se face preponderent in astfel de spatii, vezi cazul de la Alba Iulia, chiar Timisoara sau alte localitati mai mici care au inceput sa puna pret pe reconstruirea “memoriei” colective. Ca sa revin, in fata turistului, clujeanul roman sau maghiar, va avea acelasi sentiment de mandrie.
Obiective:
– Crearea coeziunii sociale, a dezindividualizarii (asumarea identitatii clujene)
– Sporirea valorii spatiului prin statuile amplasate, crearea unei locatii de interes
– Schimbarea imaginii orasului prin accentuarea cultului pentru frumos
– Transmiterea unui mesaj educativ
– Constientizarea publica si organizarea memoriei colective (exact cum fac si filmele istorice ale lui Sergiu Nicoilaescu, de ex.), doar ca in sensul dorit, prin eliminarea conflictelor, prin uzul COMUN al trecutului
Trebuie sa alegem „CLUJENI” (fara incarcatura politica, etnica etc.) care prin stradaniile lor au contribuit la ridicarea orasului, la sporirea zestrei locale – muzicanti, mestesugari, poeti, spadasini etc. Ideal ar fi ca lista de figuri sa nu contina personaje care sa poata fi identificate de unul sau altul din grupurile etnice ca fiind „toxice”.
Exemple:
Donath – 1660 – taranul care a salvat Clujul, vazind armatele ostile apropiindu-se de oras din viile de pe dealul Hoia
Ioan Caianu, (1629-1687), calugar franciscan transilvanean, primul autor de muzica culta din Transilvania
Linczegh Janos, jude al Clujului la 1660, care a salvat orasul prin curajul sau, punindu-si viata in pericol; Linczegh a fost iertat de turci, lasat in viata. Desi prizonier al turcilor, a refuzat sa ceara deschiderea portilor, dimpotriva, strigindu-le clujenilor sa nu cumva sa le deschida.
Gaspar Heltai (1490-1574), a contribuit nu numai la formarea culturii, prin cartile pe care le-a tiparit, dar si la modernizarea orasului, care avea sa intretina o tipografie, o baie publica, o fabrica de hartie si una de bere
Fratii clujeni Marton si Gyorgy (1373) – realizatorii Statuii Sfantului Gheorghe ucigind balaurul, similar cu cel aflat la Praga, prima statuie ecvestra de for public realizata din bronz in perioada medievala
Gaetano Biasini (1790-1847), profesor de spada, fondatorul hotelului Biasini si a unei linii de postalioane ce lega Clujul de Budapesta si Viena
Francisc David (1510-1579), teolog, fondatorul Bisericii Unitariene
Jeno Janovics (1872-1945), regizorul, pionier al cinematografiei si director al Teatrului din Cluj, a inceput colaborarea cu casa pariziana de filme Pathé si a turnat in oras mai multe filme printre care „Murgul sarg” si „Din grozaviile lumii”. La studiourile din Cluj ale lui Janovics, si-a inceput cariera cunoscutul regizor Michael Curtiz.
Lajos Pakey (1853-1921), arhitect clujean, arhitect sef al orasului in primele decenii ale secolului al XX-lea, care e „vinovat” in mare masura de felul in care arata Clujul astazi
Yekusiel Yehudah Halberstam (1905-1994), prim-rabinul ortorox al Clujului, teolog, talmudist, fondatorul dinastiei hasidice Sanz-Klausenburg
Janos Bolyai (1802-1860), matematician, fondatorul geometriei non-euclidiene (în paralel cu Lobacevski)Alexandru Borza (1887-1971), biolog, fondator al Gradinii Botanice din Cluj
Samuel Brassai (1800-1897), lingvist, filosof, fizician
Emil Racovita (1868-1947), biolog, speolog si explorator
Lista poate fi largita/micsorata, fapt e ca o alee a personalitatilor ar fi altceva decit o statuie pentru nebunul orasului – Lulu, desi pana si el s-ar integra!
Clujul are cu cine se mandri!
Mai exista principele Transilvaniei Bocskai Isrvan, nascut la Cluj, mai sunt medici, scriitori, botanisti, artisti, o gama intreaga de personalitati.
La fel, contele Banffy, cel care a edificat Palatul Banffy, contele Miko Imre, dar ideea ar fi de scos in evidenta personaje mai “prietenoase”, mai usor de digerat si de romanii “verzi”, cum la fel de bune ar fi si caracterele anonime, pe modelul celor din Bratislava de ex., militar in uniforma de epoca, sau hornar, precupeata care sta cu cosul linga ea etc. si care reflecta o anume stare de spirit. Dupa cum spuneam si anterior, se mai pot gasi obiecte care sa poata fi expuse in zona publica si care ar putea accentua trecutul medieval al orasului.
Oricum, existenta unui trecut, asumat, denota faptul ca nu am aterizat de pe Marte, ca aici a exista viata, ca aici au trait oameni adevarati, care au lasat ceva in urma lor. Se subliniaza ca avem un trecut, ca nu totul sta in macelarirea romanilor de catre unguri si a ungurilor de catre romani.
In orasul asta, imi doresc sa aud mai mult ca orice cuvantul „IMPREUNA”, decat “afirmarea identitatii nationale” sau „depuneri de jerbe si de coroane”.
(foto din meniul principal cu Statuia lui Donath este facuta de Radu B_KeepPanoramio. Reprezinta un capitol trist al acestui oras, e o statuie ce abia acum si-a gasit linistea, fiind parasita zeci de ani intr-o curte insalubra)