Vladimir-Alexandru Bogosavlievici este profesor de istorie la Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca, un dascăl pasionat, implicat în viața cetății pe care o cunoaște, o iubește și o prezintă elevilor săi, prin cursuri inedite de istorie locală.
Pentru că avem un oraș frumos, cu o istorie bogată și plină de farmec, Vladimir Bogosavlievici consideră îndreptățit sentimentul de patriotism local, care, conform profesorului, trebuie să își aibă izvorul în cunoașterea urbei. Pentru că a constatat că nu numai copiii, dar nici adulții nu își cunosc orașul, pe lângă cursurile și cercurile de istorie locală din cadrul liceului, Vladimir Bogosavlievici a scris și un ghid, „Clujul văzut și nevăzut”, o abordare istorică a turismului, prin prisma căreia se poate observa evoluția urbei.
Istoricul consideră că autoritățile ar trebui să se implice mai mult, pentru a pune în valoare vestigiile care aduc onoare orașului. Dascălul, care străbate frecvent Clujul la pas, alături de elevii săi, constată grija precară pe care o manifestă municipalitatea pentru conservarea monumentelor istorice (unele arată deplorabil) sau față de instituțiile muzeale (unele aflate în pericol de a își pierde sediile, altele cu activitatea suspendată de ani de zile).
Pasiunea dintotdeauna pentru istorie
Vladimir-Alexandru Bogosavlievici s-a născut în Cluj, într-o familie în care ambii părinți erau profesori de istorie. Tatăl preda la Liceul Mihai Eminescu, unde, încă de mic, Vladimir asista la orele părintelui său, ajungând să știe materia chiar mai bine decât elevii de liceu. Înainte de a învăța să scrie, a memorat toate pozele din manualul de clasa a XII-a:
„Cred că de atunci am prins eu gustul pentru istorie, fără să îmi dau seama. Părinții nu m-au împins în mod expres spre acest domeniu, dar, mai mult ca sigur, mediul în care am trăit și cărțile pe care le-am avut în bibliotecă m-au influențat.
Pasiunea pentru istorie am prins-o de la ambii părinți. Când eram copil, mama îmi citea Legendele Olimpului, Cidul, legende din Evul Mediu, legenda lui Roland, O mie și una de nopți, povești cu un substrat istoric. Și, evident că întotdeauna îmi plăcea, aveam o sete de cunoaștere, care mă făcea mereu să îmi pun întrebări. Cred că un om cu scaun la cap are mai multe întrebări decât răspunsuri. În fiecare zi, în orice domeniu, apare ceva nou.”
Istoria implică o cultură generală care se face în timp și, începând cu lecturile copilăriei și continuând cu liceul, facultatea și apoi viața adultă, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici nu a încetat nicio clipă să își sporească cunoștințele, motivat mereu de curiozitatea nativă și de plăcerea pe care o găsea în răspunsurile la întrebările sale.
Bunicul din partea mamei era avocat și își dorea ca nepotul să urmeze Dreptul, însă, deși admiterea se dădea cam din aceleași materii, Vladimir nu s-a simțit atras niciodată de meseria de avocat. El avea har didactic și nu a regretat niciodată alegerea unei cariere în învățământ:
„Parcă a venit de la sine, parcă ceva de sus m-a îndrumat spre Facultatea de Istorie, pe care am terminat-o în anul 1985.”
Predă istoria locală din dragoste pentru orașul său natal
Din 1993, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici a predat la Școala „David Prodan”, până în 2010, când a devenit profesor la Colegiul Național „George Barițiu”. În primul an, directorul Școlii David Prodan, care avea nevoie de o monografie a Clujului, l-a rugat pe profesorul de istorie să îi scrie o lucrare legată de acest subiect. Fiind clujean, dascălul știa multe lucruri despre orașul său natal, dar, cu această ocazie, a realizat că are și multe lacune:
„Churchill spunea că «uneori, oamenii se împiedică de adevăr, dar de cele mai multe ori se ridică și merg mai departe». Treceam pe lângă unele clădiri, poate în fiecare zi, și nu știam ce reprezintă clădirile respective, care erau simboluri ale Clujului. Nu mă refer la cele mai importante, pe care le cunoșteam.
Din păcate, cursuri de istorie locală nu se fac nici la Facultatea de Istorie; noi, în facultate, nu am fost învățați deloc istoria locală a Clujului și nici în ziua de astăzi nu există un astfel de curs. Și atunci, am început să studiez, să mă duc la arhive, la Biblioteca Centrală Universitară și, deși îmi iubeam orașul, de abia atunci mi-am dat seama cât de mult îl iubesc! Cunoscându-l mai bine, îl iubești mai profund! Așa a pornit pasiunea mea legată de istoria locală!
Ieșeam cu elevii și la David Prodan, să le arăt Clujul, și mi-am dat seama că ei nu își cunosc orașul. Ulterior, am realizat că nici adulții nu își cunosc urbea și e păcat, pentru că avem un oraș foarte frumos și trebuie să avem un patriotism local – nu unul deșănțat, ci un patriotism care înseamnă să îți cunoști și să îți iubești urbea; dacă nu o cunoști, cum să o iubești?!”
Vladimir-Alexandru Bogosavlievici nu a renunțat la ideile sale nici când a ajuns profesor la Colegiul Național „George Barițiu”, unde a inițiat un curs opțional, care presupune o serie de vizite cu elevii prin locuri inedite ale orașului, oferindu-le astfel copiilor ocazia de a descoperi Clujul „la fața locului”, de a își pune întrebări și de a înțelege istoria locală:
„Pentru acest curs opțional, Istoria Clujului, am conlucrat și cu Inspectoratul și, mai ales, cu domnul Hadrian Virgil Arion, care are o minte deschisă și care este receptiv la nou. Contează extrem de mult ca în funcția de inspector să fie o persoană open minded, cu deschidere spre viitor. El mi-a aprobat cursul acesta opțional, care presupune o serie de vizite prin oraș, prin locuri mai puțin cunoscute. În cadrul lecțiilor eu merg pe principiul: văd, aud, întreb, discut și apoi înțeleg. În sala de clasă se pierde extrem de mult din toate acestea, cursul nu ar avea aceeași eficiență și atunci facem în clasă doar o oră pe lună, ca un bilanț a ceea ce am vizitat.”
Cursul de Istoria Clujului se adresează elevilor de clasa a XII-a, însă, pentru că a fost solicitat și de ceilalți elevi din școală, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici a creat și un cerc de istorie locală, unde desfășoară aceeași activitate, dar benevol, în afara programului, cu copiii interesați:
„Adevărul e că mie îmi face plăcere să țin aceste cursuri. Îmi place profesia mea și atunci e și hobby și meserie! Îmi place să mă duc, să le explic, să le arăt. La cercuri majoritatea copiilor sunt foarte receptivi și pun întrebări foarte inteligente, care mă fac să studiez și să aflu, la rândul meu, lucruri noi, în fiecare zi.
Îmi place ceea ce fac și meseria pe care mi-am ales-o. Chiar o iubesc și nu m-aș vedea făcând altceva! Pentru a fi bun în profesia aceasta sunt niște condiții: trebuie să îți placă materia, să iubești copiii, să știi să fii flexibil și transparent, să fii onest, să nu fii prefăcut. Eu, cum sunt în viața particulară, așa sunt și la școală. Probabil că, dacă m-aș naște a doua oară, tot profesor de istorie m-aș face!”
„Clujul văzut și nevăzut”
După ce a văzut Clujul în lung și-n lat alături de elevii săi și după ce a studiat toate fațetele nevăzute ale urbei, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici și-a transpus cunoștințele sub forma unei cărți, publicate în două ediții, „Clujul văzut și nevăzut”, un ghid istorico-turistic al orașului. A scris recent și un capitol în cadrul volumului colectiv „Povești despre Cluj”, unde a dezvăluit anumite aspecte istorice legate de Gara din Cluj-Napoca, de Cetățuie, Parcul Mare, Parcul Rozelor, Muzeul Etnografic și Grădina Botanică. Însă activitatea publicistică a profesorului nu se limitează și nu se oprește aici:
„Istoria este imprevizibilă, nu există o istorie definitivă și nu știi ce poate să îți aducă viitorul, ce se va mai descoperi, de aceea trebuie să fii flexibil și deschis la nou. Acum, după ce am publicat cărțile, aș mai putea scrie încă trei, pentru că eu descopăr în continuare orașul.
Paradoxal este faptul că apar foarte multe cărți, dar lumea citește tot mai puțin. Ghidul istorico-turistic l-am conceput după principiul latin «mult în puțin», nu multe cuvinte, ci mult în conținut, tocmai pentru a accentua faptul că cultura generală nu este o înșiruire de date, de evenimente sau de clădiri. Trebuie să știi principalele clădiri și principalele evenimente. Nu toți sunt istorici și nu toți vor fi. Foarte multă lume confundă istoria cu statistica istoriei, cu memorarea de date. Dar istoria, în primul rând, înseamnă să știi cine ești și pentru asta trebuie să știi de unde vii, care îți sunt strămoșii.
Știu că, în condițiile actuale, lumea e grăbită, dar nu știu unde se grăbește așa și, din păcate, sare sau trece peste aceste probleme esențiale. Societatea este într-o viteză debordantă, tehnologia se dezvoltă extrem de repede, dar, din punct de vedere spiritual, e într-o evidentă cădere. Omul devine dependent de mijloacele tehnice, de telefon, computer, tabletă, dar asta nu îi oferă o cultură generală, ceea ce se și vede.”
„Autoritățile ar trebui să se implice mult mai mult, pentru a pune în valoare vestigiile care aduc onoare orașului!”
În peregrinările sale didactice prin Cluj, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici a constat faptul că autoritățile se preocupă prea puțin de conservarea monumentelor care conferă identitate orașului, care fac parte din sufletul și din personalitatea acestei urbe:
„Nu se prea îngrijesc monumentele istorice… De exemplu, Obeliscul Carolina, din Piața Muzeului, arată deplorabil. Sau statuia Sfânta Maria, din spatele bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din cartierul Mărăști, care arată lamentabil. Și altele…
Unele monumente au fost restaurate, cum este grupul statuar Matia Corvin, dar sunt multe locuri în Cluj care ar trebui puse în evidență pentru că, dacă ar veni turiștii străini, ar avea ce vedea. Clujul este foarte ofertant din acest punct de vedere.
Napoca romană era mai mare decât prima incintă medievală a Clujului, era mai întinsă ca suprafață și cred că arheologii ar mai avea de găsit vestigii. Numai că, la noi, există veșnica problemă a finanțării.
Ar trebui, în primul rând, autoritățile să se implice mult mai mult, nu numai propagandistic, și să ia exemplul Occidentului, care pune în valoare orice mic vestigiu care aduce onoare orașului. Ar trebui să se implice mai mult pentru a pune în valoare vestigiile istorice pe care le are orașul nostru, pentru că avem!
În plus, de 5 ani de zile, în buricul târgului, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei nu funcționează, are numai expoziții sporadice. Acum vor să mute și Muzeul Farmaciei și acolo este o clădire extrem de veche, prima farmacie a Clujului, din secolul XV-XVI, un obiectiv foarte valoros, care aduce prestigiu orașului.”