Veste teribil de proasta pentru toti clujenii: profesorul Constantin Ciuce a disparut de mai bine de doua saptamani! Este un fenomen rar intalnit pe glob, momentul special in care, atunci cand te autosanctifici, umplandu-te de bulishoare mici de gaze, numite in popor „aere”, si, fara sa mai poti sa controlezi normala la centru si forta de atractie gravitationala, te ridici incetul cu incetul spre stratosfera, acolo unde se aud numai triluri de Varèse, Boulez, Stockhausen, Berio, Nono, Ligeti, acolo unde Dumnezeu joaca la pacanele cu Kierkegaard si unde ingereii nestersi la fund matematicizeaza muzica polifonica in ritmuri spatiale.
Bietul profesor Ciuce! Ce om simplu parea, plin umaniatate! Cand colo, vipia meshanta a orgoliului ii macina vintrele!
Se pare ca totul a inceput in momentul in care baiatul unui fost rector al UMF (ca si Ciuce, fost rector UMF) si-a ranit rau degetele l-a sunat pe Marele Profesor Ciuce, e drept, la zece seara, sa ii ceara ajutorul. Putea fi orice om, pana la urma, dar chiar nu era, era un mare om din istoria UMF care ii cerea sprijinul de medic. La care Ciuce, raraind superior, l-a refuzat: „Du-te, cere-le ajutorul pesedistilor tai!”, a spus Marele Profesor.
Domnule Ciuce, sunt eu, Liviu Alexa, muritor de rand, aici pe pamant un neica-nimeni, ma iertati ca va deranjez. Am vrut doar sa va spun ca degeaba il injurati pe pesedistul de Susca. O fi Susca pesedist sau chiar rubicond, dar macar nu e mic. Ca dumneavoastra.
Ati imbatranit urat. Intre riduri, aveti grasimea trufiei, pe ochelari, urme de vanitate, iar pe vene ati facut acumulari de grandomanita. Sa nu cumva sa faceti un AVC moraal, ca nu avem chirurgi sa va opereze pe suflet.